Gânduri trunchiate și nu prea breze

 MOTTO: „Optimistul este cineva care își dă seama că a face un pas înapoi și unul înainte nu este un dezastru, e mai mult un dans de cha-cha.” (Robert Brault)

După ce am scris pe Facebook, acum vreo jumătate de oră, cuvintele din dexonline.ro, am adus de-acolo (adică, din dicționar, nu de pe FB, devin cam confuză) ceva și la blogul meu, strângătoare cum sunt, și anume, ilustrația de la verbul „a trunchia”, mai multe explicații privitoare la cuvântul alternativ și un cuvânt întâlnit nu mai știu unde, dar care-mi place. Nu-mi prea pot aduce însă „acasă” gândurile care-mi trebuie din cauză că, în acest moment, sunt în faza când facem, și eu și ele, un pas înapoi (sau chiar doi,/ frunzuliță de trifoi/ cu patru foi) și nu prea ne arde să dansăm cha-cha. Nu-i nimic, în curând va fi totul biiine! Azi mă „hrănesc” cu un citat încurajator, apoi cuvintele despre care am făcut vorbire, niște glume și o poezie. Pa!

Cuvântul alternativ:

CAPOȚEL, capoțele, s.n. Diminutiv al lui capot. – Capot + suf. -el.

CAPOT, capoate, s.n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă, de obicei lungă până la călcâie; halat. 2. Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. – Din fr. capot, capote.

CAPOT adj. (Înv.; în limbajul jucătorilor de cărți; în expr.) A face (pe cineva) capot = a nu lăsa (pe cineva) să facă o levată la jocul de cărți; p. ext. a câștiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l da gata. Din fr. capot.

CAPOT, capoate, s. n. (Înv.) Manta boierească sau militară. – Din tc. kapot.

Cuvântul întâlnit aiurea:

BREAZ, brează (breji, breze) 1) (despre animale, mai ales despre cai) Care are o pată albă sau o dungă albă pe bot.* A cunoaște pe cineva ca pe un cal breaz ~ a cunoaște pe cineva foarte bine. 2) (fam.) Care se impune prin agerimea minții; isteț. * A (nu) fi mai breaz decât alții - a nu se deosebi de alții; a (nu) fi mai presus decât alții. [Monosilabic] /<bulg. breaz.

GLUME...

Anunț mortuar într-un orășel din Austria:

„După o viață grea, chinuită și plină de nervi, dl. Günther Fisher, născut la 13.11.1943, și-a găsit, în sfârșit, pacea și liniștea. Înmormântarea soției sale va avea loc marți, la cimitirul catolic.”

Două prietene discută, la telefon:

- Auzi, fată, i-am zis soțului meu că, dacă nu-mi cumpără o rochie nouă, ies goală pe stradă, să vadă lumea că nu am cu ce să mă îmbrac!

- Și, ce a zis?
- Nemernicul mi-a spus: „Dacă tot ieși, adu-mi și mie două beri!”

Un tip sună la poarta unei case. Un câine se ridică, își pune labele pe gard și-i spune:

– Stăpânul meu nu-i acasă!

Tipul leșină de spaimă. Când își revine în fire, îl întreabă pe câine:

– Dacă ești câine, de ce nu latri?!

– Păi, n-am vrut să te sperii!

💗

„Eu sunt un om de interior,
Pentru că sunt numai suflet
Și sufletul e de interior.
Sunt un om de budoar, de stat între perne,
Printre cărți, printre rujuri...
Tot ce emană căldură
Și intimitate.
Pune-mă la o masă de restaurant
C-o sută de inși în jur,
Care se uita la tine
Și îngheț.
N-am ce să-ți spun, parcă nu ne mai cunoaștem.
Tu îmi citești începutul de enervare
Pe freamătul degetelor,
Pe mișcarea de la colțul ochilor
Și „Hai să mergem", zic.
„Unde?"
„În castel. Știu eu unul, dar nu s-ajunge acolo
Decât c-o sanie trasă de cerbi.
Tot în tren suntem? Tot.”

(Fragment din poezia „Scrisori din camera de alături” de Marin Sorescu)