Gânduri și deziderate

„Secretul prieteniei, cred eu, este să găsești oameni mai buni decât tine, - nu mai deștepți, nu mai bogați sau mai interesanți, ci mai buni la suflet și mai iertători, - și să-i apreciezi pentru ceea ce poți învăța de la ei, nu pentru ceea ce poți obține de la ei.” (Hanya Yanagihara)

Păi, în primul rând, mi-aș dori un somn liniștit, ca al puștiului din poză, iar la ora 4 dimineața să visez că dorm, nu să mă trezesc, de-an boulea (cum, de altfel, mi se mai întâmplă încă de vreo două-trei ori în fiecare noapte). În al doilea rând, aș vrea să-mi revină apetitul (nu, nu ăla privitor la „de-ale gurii”, căci sunt și-așa cam dodoloață) de a călători în locuri interesante, exotice sau misterioase și apoi să-mi scriu impresiile. Voiaje făcute cu gândul/gândurile, bineînțeles, căci în realitate mi-e târșă să plec și până la Pitești. Observ că astăzi sunt pornită să folosesc cuvinte din argou (vezi post-scriptum). Nu, nu-i bai, cu ocazia asta mi-am mai reamintit și reactualizat niște termeni fără să mă mai uit prin lucrarea mea de licență (care, oricum, e depășită, căci argoul, ca și vocabularul celălalt al limbii române, fie el cult sau colocvial, evoluează mereu). Și, în al treilea rând, îmi doresc să nu-mi fi întrerupt scrisul pe blog ca să ies în sat, pentru că am uitat ce-mi mai doream. Poate-mi aduc aminte până mâine. Nț, n-aș prea crede! (vezi post-scriptum)

* Cuvântul aleatoriu:

(A) BODICECA, (pers. a III-a bodicechează), vb. I. Tranz. (Rar) A practica bodicecul, la hochei. Din bodicec. (Mda, recunosc, am rămas cu gura căscată!)

BODICEC, bodicecuri, s.n. Atac reglementar cu umărul, cu pieptul sau cu șoldul, făcut asupra adversarului aflat în mișcare, la jocul de hochei. Din engl. bodycheck. (Adicătelea, m-am lămurit eu, „control corporal”, dar în sporturi poate fi tradus cu „interceptare”, „blocare”)

* Cuvântul zilei:

(A) INCULPA, inculp, vb. grupa I. Tranz. A învinui, a acuza pe cineva (în fața unei instanțe judecătorești). Din fr. inculper, lat. inculpare. Cheia alegerii: Robert H. Jackson (n. 13 februarie 1892) a fost procuror-șef al Statelor Unite și „creierul” Procesului de la Nürnberg. El a structurat cele patru capete de acuzare fundamentale: complotul, crimele împotriva păcii, crimele de război și crimele împotriva umanității (aceasta din urmă fiind o noțiune juridică extrem de nouă în epocă). Prin discursul său de deschidere, Robert H. Jackson a pus bazele dreptului penal internațional modern, afirmând principiul răspunderii penale individuale pentru crimele comise la scară statală.

* Cuvântul „restant”:

ROBUSTEȚE s.f. Faptul de a fi robust; vigoare, putere, forță, rezistență fizică. Din fr. robustesse. Cheia alegerii: Charles Darwin s-a născut pe 12 februarie 1809. Teoriile sale, publicate în lucrarea „Originea speciilor prin selecție naturală sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existență”, au spulberat dogma conform căreia natura a fost neschimbată de la crearea lumii.

* Cuvântul dintr-o reclamă (vai, da!):

ARISTON, aristoane, s.n. Vechi aparat muzical care, acționat cu o manivelă, execută mecanic ariile înregistrate pe cilindri sau pe discuri. Din fr. ariston. (Chiar nu văd legătura cu centralele termice, dar nici nu insist, căci nu-mi pasă. Am căutat, totuși, nu-i nicio legătură, denumirile sunt ca în bancul cu „pisica și tramvaiul”)

* Citatul de azi:

„Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o încă o dată: în ochii copilului care am fost.” (Octavian Paler)

* Glumele de azi:

☺ 
Într-un târg cu papagali de vânzare, un client întreabă:
– Cât costă papagalul roșu?
– 500 de lei!
– Atât de mult?! Dar ce știe să facă?
– Știe să spună teoria colapsului obiectiv. Cu tot cu explicații.
– Dar papagalul verde cât e?
– 1.000 de lei!
– Și mai mult?! Dar ăsta ce știe să facă?
– Spune teoria relativității. Cu demonstrație, cu explicații teoretice și practice, tot!
– Dar cel albastru cât costă?
– Ăsta este 5.000 de lei!
– Cât?! Ăsta ce mai face?
– Sincer să fiu, nici eu nu știu, dar ceilalți doi papagali îi spun „dom’ profesor”!

☺ 

Un tip îi zice amicului său:

- Măi, omule, am văzut aseară o stea căzătoare. Steaua s-a uitat fix la mine și mi-a spus: „Nu-ți pune nicio dorință, nu am căzut, m-au împins!”

☺

O blondă se adresează prietenei ei brunete:

– Fată, cine spune că eu sunt o incultă face o mare eroare. De curând, am fost angajată la un centru național de de studiu al reactivilor izopropanici nucleari cuantificați şi trifazați pentru implementarea lor în crestomația semantică.

– Şi, ce faci tu acolo?

– Păi, păzesc reactivii izopropanici cuantificați, pentru că pe la noi se fură ca-n hiper-aglomerația clorofiliană angiospermică şi gimnospermică perenă, căreia voi, brunetele, îi spuneți „codru”.

P. S.

* Argoul nu a apărut de câțiva ani, este prezent încă din antichitate. Părerile sunt împărțite, unii îl consideră un limbaj vulgar, cu cunotații negative, licențioase, iar alții sunt de părere că argoul reprezintă un tip de limbaj interesant, caracterizat prin creativitate şi ingeniozitate. Fie a fost creat de nevoie, fie dorinţa de a ieși din tipare şi de a crea un spaţiu delimitat, în care au acces doar membrii grupului sau „iniţiaţii”.*

Sursa: https://www.dictie.ro/argoul-romanesc-expresivitatea-limbajului-si-structura-etimologica/

* În română există un singur cuvânt de negație principal, nu, și pentru negația totală, și pentru cea parțială, cu varianta fonetică n- (înaintea cuvintelor cu inițială vocalică), considerat adverb în gramatica tradițională. (...) Negația absolută se realizează în principal tot cu nu, dar în registrul de limbă familiar și în unele enunțuri cu încărcătură afectivă relativ mare, se pot folosi și cuvinte și expresii precum ași, nț, da de unde, aiurea, nici poveste, nici în ruptul capului, Doamne ferește, pe dracul, mai mult de-o grămadă, mai mult de-o groază. Celelalte cuvinte de negație sunt, de regulă, auxiliare. Acestea sunt: adverbe: nicăieri, deloc, nici; pronume nehotărâte: nimeni, nimic; adjectivul pronominal  nehotărât niciun; conjuncția nici. O parte din acestea sunt formate prin compunere: nici plus unele adverbe (niciodată, nicicând, nicicum, nicidecum, niciunde) și nici plus adjectivul pronominal/pronumele nehotărât un(ul): niciun(ul).

(Sursa: Wikipedia)