Gânduri care fluieră (dar nu a pagubă)

„Este de ajuns un dicționar pentru a conține toate cuvintele. Dar gândirii îi trebuie infinitul.”

(Alexandr Sergheevici Pușkin)

🐦 🐦 🐦 Aș zice că exagerez oleacă cu scrisul pe blog, adică cu frecvența lui, dar nu aș fi sinceră. „La dincontră”, chiar mă bucur că scriu mai des. De ce mă bucur? Pentru că începe să-mi revină plăcerea de a așterne „pe hârtie” niște gânduri de-ale mele sau informații și idei de ici, de colo, cu scopul de a le revedea cândva. Un fel de leac contra uitării. Și voi continua să scriu numai pentru mine, căci nu prea cred că mai interesează pe altcineva. De ce cred asta? Ei bine, ca să mă „dau mare” (și, totodată, să mă autoironizez), am tras această concluzie din cauză că nu prea am primit, exceptând două-trei persoane, niciun feedback. Dar învăț să nu-mi mai pese. Și mă mint nițel și cu noua „față” a blogului ăsta. Viața mea nu este „în roz” deloc, dar încerc s-o colorez eu în nuanțe mai veselnice, ca să mă încurajez singură („Zoe, Zoe, fii bărbată!”). Uneori merge, alteori, nu. Dar scrisul aici, în „Colecția de gânduri”, mă ajută mult, rugăciunile mă ajută și ele, așa că voi continua...

🐦 Cuvântul aleatoriu (de la care a pornit totul):

CĂNĂRIȚĂ, cănărițe, s.f. Femela canarului. Canar + suf. -iță. 

CANAR, canari, s.m. Mică pasăre cântătoare din familia fringilide, cu pene galbene (Serinus canaria). Din fr. canari. Sursa: DEX '09.

💛 (Explicația care mi-a plăcut cel mai mult):

Canár m. (ngr. kanári, it. canário și canarino, sp. canario, de unde vine fr. canari, adică „din insulele Canare”, de unde e originară această păsărică). Un fel de scatiŭ galben, une-orĭ verzuĭ la cap și aripĭ. „Sămînță de canar” saŭ de canarĭ saŭ pentru canarĭ, un fel de meĭ cu care se nutresc canariĭ captivĭ (phálaris canariensis). – Fem. cănăriță, pl. cănărițe. – Din pricina frumusețiĭ și a cînteculuĭ eĭ, această nenorocită păsărică a ajuns să trăĭască de generațiunĭ într’o veșnică captivitate în casele oamenilor de cel maĭ prost gust. Omuluĭ civilizat nu-ĭ poate plăcea captivitatea unuĭ animal! Sursa: Scriban (1939).

🐦 Cuvântul zilei (cu completarea inerentă):

(A SE) ÎNCONTRA, (mă) încontrez, vb. I. Refl. (Pop.) A se împotrivi, a se opune; p. ext. a se lua la harță, a se ciocni în păreri (cu cineva). – În + contra. Cheia alegerii: Pe 27 februarie 1943, soțiile ultimilor evrei din Berlin au protestat în fața clădirii de pe Rosenstraße, unde soții lor fuseseră reținuți pentru deportare. Protestul, organizat de femei germane non-evreice, a fost unul dintre puținele acte de rezistență publică reușite împotriva regimului nazist. După zile de demonstrații, autoritățile au cedat și au eliberat aproximativ 1.700-2.000 de evrei căsătoriți cu germani. Acest eveniment dovedește că rezistența civică putea avea succes chiar și sub regimul nazist. Astăzi, un memorial comemorează acest act de curaj.

🐦 Informațiile/completările zilei:

💛 Canarii erau folosiți în mine (în special în cele de cărbune) începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea și până la sfârșitul secolului XX, ca un sistem de avertizare timpurie împotriva gazelor toxice, în special monoxidul de carbon. (...) Această practică a devenit mai puțin comună pe măsură ce au fost introduse detectoarele electronice de gaze, mai sigure și mai eficiente, în anii '80.

Sursa: Revista „Diacronia”.

💛 Expresia argotică „a cânta ca un canar” (sau simplu a cânta) înseamnă a recunoaște totul, a turna, a denunța sau a oferi informații detaliate organelor de anchetă (poliție, procuratură).

Sursa: https://www.philippide.ro/Arhiva/ACADLEXI/ACADLEXI%202024.pdf/

💛 Sintagma „la dincontră” (sau „în dincontră”) în opera lui Ion Luca Caragiale este un exemplu tipic de solecism sau expresie regională/populară învechită, utilizată de autor pentru a caracteriza personajele needucate, provincialii snobi sau pentru a sublinia stângăcia în exprimare a unor funcționari sau cetățeni din acea epocă. 

(...) „La dincontră” înseamnă „din contră”, „dimpotrivă”, „pe dos” sau „invers”. (...) Deși e des întâlnită în „Momente și schițe”, expresia se încadrează în stilul general al lui Caragiale de a imita graiul popular sau incult al vremii (țopârlănia, greșelile de gramatică și vocabular). În piesele de teatru, aceste ticuri verbale contribuie la caracterizarea psihologică și socială a personajelor (ex: Farfuridi, Brânzovenescu sau cetățenii din „O scrisoare pierdută”), arătând distanța dintre pretențiile lor de cultură și realitatea lor intelectuală. Sursa: I.A.

🐦 Bancurile zilei:

Știați că în Insulele Canare nu există canari? Tot așa e şi cu Insulele Virgine. Nici acolo nu sunt canari…

#

Un tânăr i-a scris peste trei sute de scrisori iubitei lui, în care o cerea în căsătorie. Ea s-a căsătorit până la urmă cu poștașul!

#

- Deci, tinere, vrei să devii ginerele meu?

- Sincer să fiu, doamnă, nu vreau, dar nu văd altă cale de a mă căsători cu fiica dumneavoastră...

#

Un tip intră într-un magazin de lenjerie intimă și-i spune vânzătoarei:
- Fiți amabilă, aș vrea să-i fac iubitei mele cadou o pereche de chiloți sexi.
- Sigur. Ce vârstă are, ca să vedem ce model și mărime i s-ar potrivi...
- Este în clasa a XII-a.
- Mai exact?

- A XII-a D.