„La umbra florilor nimeni nu e singur.” (Kobayashi Issa)
Chiar nu intenționam să scriu și pe blog în această zi. Adică, în potopul de urări, flori, imagini cam siropoase, flori, flori și iar flori, mă simt cam confuză. Îmi plac florile, dar astăzi, încercând niște „manevre” pentru a-mi așeza niște flori și pe ecranul calculatorului (observați că am evitat să scriu „wallpaper pe desktop-ul laptop-ului”), am încurcat ceva pe acolo, iar când, plină de nervi, am renunțat, nici la blog nu am reușit să aduc mai multe flori, nu știu prea bine de ce, mesajul ce-mi apărea îmi amplifica starea de confuzie, așa că m-am mulțumit cu margaretele (și sfioasa „nu-mă-uita”), care au apărut unde au vrut ele, adică la finalul postării. Mda, trebuie să mai învăț câte ceva despre chestiunea asta. Uitându-mă îndelung la margarete, inevitabil mi-a venit în minte „bancul cu margareta” și, după ce m-am amuzat pentru a nu-știu-câta-oară, uite că am uitat ce am vrut să mai scriu. Nu e nicio pagubă. Mi-a plăcut tare mult și m-a emoționat mesajul din motto. Și, cum știți foarte bine domniile voastre, era musai să aflu mai multe despre autor. Wikipedia mi-a spus așa:
💝
„Kobayashi Issa (1763-1828) a fost unul din maeștrii genului haiku. Lirica sa se remarcă prin simplitatea rar întâlnită a exprimării sentimentelor, iubirea sau compasiunea pentru toate făpturile, într-o perfectă comuniune cu universul, vigoarea umorului de sursă populară, plasticitatea imaginii.”
Iată două dintre haiku-urile sale, pe tema zilei...
„Ploaie de primăvară:
o scrisoare ruptă, dusă
de vânt prin pădure.”
💝
„Primăvara începe
din nou;
o nouă nebunie
se adaugă celei vechi.”
Azi, până și bancurile au primit inimioare cu fundiță...
💝
Soțul către soție:
- Ieri aveai nervi. Ți-au trecut?
- Da, dar azi am alții!
💝
Mesaje pe WhatsApp:
„Ce faci, iubi? Vreau să îți spun ceva.”
„Spune.”
„Nu contează cât de înalt e cerul, cât de adânc e oceanul, cât de puternic e vântul, eu te iubesc și vreau doar să te întreb...”
„Continuă...”
„Ai 100 de lei până luni?”
„Ceee? Nu!
„Sărăcia dracului!
💝
La ospiciu, într-o cameră, mai mulți nebuni se agitau de zor. Intră doctorul și îi întreabă:
- Ce se întâmplă, măi, aici?
Unul dintre nebuni îi zice:
- Noi suntem macaroane puse la fiert.
Doctorul vede într-un colț doi dintre ei care stăteau nemișcați.
- Voi de ce stați acolo?
- Păi, noi ne-am lipit de oală...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu