Gânduri care se ceartă între ele

Motto: „Cel mai rapid mod de a-ți dubla banii este să-i îndoi și să-i pui înapoi în buzunar.” (Will Rogers)

   M-am trezit astăzi foaaaarte de dimineață și nu mi-am băut cafeaua încă, dar nu acestea sunt motivele pentru care habar nu am ce să scriu în continuare. Sunt cu totul altele. Pe care nu le spun. Și da, sunt tot „fără cuvinte” (după cum vedeți, am găsit și cana „asortată” stării mele), dar mai trag nădejde că ideile (și, implicit, cuvintele) se vor întoarce cândva la mine. Nici cuvintele din dexonline.ro nu mi se par prea interesante, dar le scriu, totuși, mai jos. Citatul din motto e un pic aiurea, dar m-a făcut să zâmbesc. Titlul este foarte adevărat, am avut momente, în zilele trecute, când m-am certat eu cu mine (deci și gândurile din dotare au devenit „partizane” și s-au certat între ele), dar acum încercăm să ajungem la un armistițiu...

👇 

Cuvântul aleatoriu: COMPREHENSIV ~ă (~i, ~e) livr. Care manifestă agerime a minții; care înțelege cu ușurință lucrurile; inteligent. /<fr. compréhensif, lat.  comprehensivus. Sursa: NODEX (2002). 

👇  

Cuvântul zilei: REMEMORATIV, REMEMORATIVĂ, rememorativi, -e, adj. De amintire; comemorativ. – Din fr. remémoratif. Sursa: DEX '09 (2009). 

Cheia alegerii: Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România.

👇 

Glumele zilei (hai să încercăm...):

Întrebare: „Unde te vezi peste cinci ani?”

Răspuns: „Păi, dacă nu inventează ăștia altceva, tot în oglindă!”

😊

În fiecare dimineață, eu exclam:

- Uau, ce vis frumos!

Mintea mea, trei secunde mai târziu: 

- Care vis?!

😆

O blondă, la IKEA:

- Oare intră acest dulăpior în mașina mea?

Vânzătorul:

- Ce mașină aveți?

- Albastră.

- Atunci, nu… 

Câteva cuvinte despre niște gânduri siguripsite

MOTTO: „Am învățat că viața îți poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.”(Octavian Paler) 

Deci, pe scurt, cuvântul din titlu:

(A) SIGURIPSI, siguripsesc, verb, IV. Tranz. (Înv.) A asigura împotriva unei primejdii, a unei neplăceri etc.; a pune la adăpost. – Din „sigur”. 

Apoi, cuvântul aleatoriu:

BÂRSAN, -Ă, bârsani, -e, adj. 1. Care privește Țara Bârsei. 2. (Despre oi; adesea substantivat) Cu lână lungă și aspră. ♦ (Despre lâna acestor oi) Lungă și aspră. – Bârsa (n. pr.) + suf. -an.

Cuvântul zilei:

STRUNĂ, strune, s. f. 1. Fir elastic confecționat din metal, din păr de animale etc., care se întinde pe unele instrumente muzicale și produce, prin vibrare, sunete; coardă. ◊ Expr. A cânta (sau a bate) cuiva în strună (sau în struna cuiva) = a fi de aceeași părere cu cineva pentru a-i câștiga simpatia, favoarea; a linguși pe cineva. 2. Sfoară bine întinsă, făcută din fire elastice și răsucite, destinată să țină întinsă pânza fierăstrăului. ◊ Expr. (Adverbial) A merge strună = a merge foarte bine. ♦ Fir plastic sau metalic de care se leagă cârligul unei unelte de pescuit. 3. Parte a frâului care înconjoară bărbia calului și se prinde de cele două capete ale zăbalei. ◊ Expr. A ține (pe cineva) în strună = a înfrâna, a ține din scurt (pe cineva). 4. Compus: struna-cocoșului = numele a două plante erbacee cu frunzele ovale și flori albe (Cerastium). – Din sl. struna.

Cheia alegerii: Pe 18 decembrie 1737, faimosul lutier Antonio Stradivarius a murit la Cremona, la vârsta de 93 de ani. A lăsat în urmă aproximativ 1.100 de instrumente muzicale cu un sunet incomparabil, care nu a fost niciodată egalat. Aproximativ 500 dintre ele există și astăzi, spre deliciul virtuozilor. Perfecțiunea viorilor din Cremona rămâne un mister. A fost atribuită lacului sau formei instrumentului, calității deosebite a lemnului din vremea aceea sau unei ciuperci locale care creștea pe lemn conferindu-i calități vibratorii excepționale după uscare.

P. S. Gândurile de azi sunt așa de bine siguripsite, că nu dau de ele. Iar citatul pus ca motto (a nu știu câta oară, dar nu contează) reflectă foarte bine care-mi este „starea zilei” (lunii și chiar a anului).

Câteva gânduri ascunse sub glumele

MOTTO: „Mintea ta îți va răspunde la cele mai multe întrebări dacă înveți să te relaxezi și să aștepți răspunsul.” (William S. Burroughs)

Mintea mea încă refuză să-mi răspundă la multele întrebări pe care i le-am pus, dar nici foarte relaxată nu mă simt, recunosc. Autorul citatului m-a dus imediat cu gândul la autorul cărților despre Tarzan. Mda, m-am înșelat. Nu știam ce este glumela (cuvântul aleatoriu de azi), dar la plural e destul de hazliu, dacă schimbăm accentul. Cuvântul zilei este ilustrarea a ceea ce se petrece la noi în țară acum (precum și în trecut). Poza e pur și simplu ironică. Eu refuz să intru în „atmosfera festivă” sau să mă bucur de „magia sărbătorilor”...

👇

GLUMELĂ, glumele, s.f. (Bot.) Frunzișoară verde care acoperă fiecare floare a unui spiculeț de graminee. Din fr. glumelle. Sursa: DEX '09 (2009).

👇

JECMĂNI, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Variantă: jăcmăni vb. IV]. Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.). Sursa: DEX '09 (2009).

Cheia alegerii: Pe 17 decembrie 1398, turcul Tamerlan l-a învins pe sultanul local, Mohammed Toughklak, la Panipat, lângă Delhi. Acesta a jefuit Delhi și s-a întors în provincia sa din Transoxiana, în Asia Centrală, cu o pradă uriașă.

👇

William Seward Burroughs, cunoscut și sub pseudonimul William Lee, a fost un romancier, nuvelist, eseist și orator american. Burroughs a fost una dintre figurile importante care au reprezentat generația Beat și un autor postmodernist care a influențat cultura populară cât și literatura. (Wikipedia)

👇

Creat de Edgar Rice Burroughs, Tarzan și-a făcut prima apariție în 1912, în revista The All-Story. Romanul „Tarzan of the Apes” a fost publicat în 1914. (Google)

Doar azi, gânduri fără farafastâcuri

Deci, nu am mai dat pe la pagina mea de Facebook de vreo trei săptămâni, nu mai citesc ziare, nu mă mai uit deloc la televizor (adică, la știri), nu-mi plăcea Tik Tok-ul nici înainte de alegeri, iar acum nici atât. Evit să discut despre politică și vreau să fiu lăsată în pace, cu gândurile mele. Care sunt la fel de răvășite ca și la începutul săptămânii acesteia, mai am de lucru cu ele până își revin. Am căutat cuvintele din dexonline.ro (mi-am zis să o iau ușurel, cu pași mărunți), și am descoperit că cuvântul zilei este verbul „a snopi”, iar cuvântul lunii, destul de previzibil, „legionar”. Trec cu grație peste ele. Mi-a plăcut, în schimb, cuvântul aleatoriu, de care nu am auzit, dar e simpatic. Și mă mai ocup azi de alt cuvânt simpatic, pe care o să-l folosesc cândva ca titlu al unei cărți (de fapt, ca titlu al manuscrisului unei cărți, căci n-o să mai fiu în stare să public ceva, decât poate online).

YOHIMBINĂ s.f. (chim.) Alcaloid extras din scoarța unui arbore din Africa de vest, care se prezintă sub formă de pulbere cristalină, albă, inodoră, cu gust amar și care acționează asupra sistemului nervos simpatic cu rol de blocare a adrenalinei, fiind utilizat ca afrodisiac. •/< fr. yohimbine < cuv. bantu. Sursa: DEXI (2007). 

FARAFASTÂC, farafastâcuri s.n. Podoabă lipsită de orice valoare; fleac. 2) Dispoziție de moment, neașteptată și stranie; moft; capriciu; toană; maraz; marafet; naz. /cf. ngr. farafás, „fanfaron”. Sursa: NODEX (2002).

Azi, ceva gânduri? Nțțț!

Am încercat. Nu, nu merge. Nici astăzi nu am gânduri. Adică, ceva, ceva mai gândesc eu, dar nu prea coerent și în niciun caz nu vreau să împărtășesc și altora panseurile astea. Tot uluită și năucită sunt. Plus indignată. Plus îngrijorată. Plus punându-mi sute de întrebări. Când o să găsesc răspunsul măcar la una dintre ele, vă voi anunța și pe domniile voastre. Deci, din nou vă spun: PA!

Gânduri, da! Cuvinte, nu...

„Nu te lăsa intimidat de ceea ce nu știi. Aceasta poate fi cea mai mare putere a ta și te poate asigura că faci lucrurile diferit de ceilalți.” (Sarah Blakely)

În perioada din urmă (sfârșit de noiembrie, început de decembrie) am suferit o mare pierdere: am rămas fără cuvinte. Și ele sunt „materialul de lucru” pe care îl ador. Da, le folosesc în exces, mai ales în discuțiile de zi cu zi (ce au loc mai rar între mine și altcineva și foarte des între mine și mine) și îmi place mult să le scriu pe blog. Ei bine, până îmi revin din uluirea și confuzia ce m-au amuțit, vă spun tuturor: Pa!

Azi, gânduri ad libitum

Motto: „La noi, minciuna, adulterul, uneltirea mișelească sunt niște nimicuri pline de haz, de care râd toți cu multă poftă.” (Ion Luca Caragiale)

Încă de dimineață devreme, gândurile mele se chinuie să întrunească o majoritate, în urma întrebării care le-a scindat: „Eu votez?” Nu mai repet argumentele pro și contra, nici citatele care susțin să DA sau să NU, pur și simplu îmi ascult gândurile și „radarul” interior. În timpul ăsta, o să-mi spun niște glume și, la final, o să-mi șoptesc o rugăciune. Și văd eu cum mă hotărăsc...

👇😄

- Gigele, ce s-a întâmplat cu tortul din frigider?

- Nu te supăra, mami, am mâncat și eu o bucată!

- Bine, bine, dar unde-i restul?

- Păi, nu l-am tăiat...

😄

Un tip vrea să-și cumpere covor. Intră în magazin și o întreabă pe vânzătoare:

– Fiți amabilă, aș vrea un covor pentru camera copiilor.

– De care, domnule?

– Unul rezistent, care să se murdărească mai greu.

– Am înțeles. Câți copii aveți?

– Am cinci copii.

– În acest caz, vă recomand să asfaltați!

😄

Badea Gheorghe merge la doctorul de familie cu o sarsana plină cu bunătăți. Intră în cabinet, o desface și-l îmbie pe acesta:

- Da' serviți, dom' doctor, îs bune, îs bio, îs de la țară, îs iecologice!

Și începe a-i pune pe birou cârnați, caltaboși, sticle cu pălincă, slană, brânză, mere, prune, ceapă, cartofi...

- Păi bine, măi bade Gheorghiță, cum să iau toate astea de la dumneata fără bani? întreabă doctorul, prefăcându-se jenat.

- No, nicio problemă, dom' doctor, zice Gheorghe, scoțând portofelul din buzunar, am adus și bani!

😄

Doi prieteni se întâlnesc după vreo cinci ani. Unul întreabă:

- Cum te înțelegi cu soția ta?

- Groaznic! Dintotdeauna mi-am dorit o nevastă care să-mi gătească așa cum făcea mama, dar eu am găsit una care bea ca tata!

👇

P. S. Știu că domniile voastre știu ce-i cu latinescul „ad libitum”, și eu știu, dar nu strică să „recapitulăm”, mai ales azi, când votăm (sau nu?).

👇

AD LIBITUM (lat.) = După voie. Sursa: CADE (1926-1931)

A, și rugăciunea (sigur nouă ne va fi de folos, dar ar fi bine să o rostească în gând și „ăștia” care ne îndeamnă să-i alegem)...

👇

„Fă-mă, Doamne, să simt prezența Ta în fiecare decizie pe care o iau și să am siguranța că, urmându-Te pe Tine, voi găsi adevărata mea chemare și împlinire. Îți mulțumesc, Doamne, pentru dragostea și grija Ta neîncetată, și Te rog să mă ajuți să găsesc calea cea dreaptă în viață. Amin.”

Sursa: https://rugaciuniputernice.com/

Niște gânduri care o roiesc...

MOTTO: „Cartea este un cadou pe care poţi să îl desfaci o dată, şi încă o dată, şi încă o dată…” (Garrison Keillor) 

În regulă, știu ce o să-mi fac singură cadou cu ocazia Sărbătorilor de Iarnă: niște cărți! Ar fi cazul să mai las rebusurile și filmele și citesc ceva nou, nu?  Am zis că oarece gânduri ale mele „o roiesc”, deși n-aș zice că îmi trec prin minte roiuri mari, cel puțin, nu astăzi. Am doar câteva gânduri răzlețe, dar unele sunt prea personale, altele sunt administrativ-gospodărești, vreo trei-patru sunt anoste de-mi vine să casc, alte zece sunt foarte puerile și restul nu-mi prea plac. Le-am adunat pe toate și le-am administrat o muștruluială zdravănă. Mda, ca să mă exprim foarte academic, observ că le doare-n cot. Zău, chiar mă îngrijorează „diminuarea” voinței mele, lipsa mea de Inspirație, cheful egal cu zero de a face treburi (pe care, totuși, le fac), precum și ușoara tendință de a mă critica pe mine însămi (poate, uneori, pe nedrept). Singura care nu s-a diminuat deloc e pofta mea de mâncare, ceea ce mă neliniștește peste măsură. Deja am prea multe kilograme în plus. Deci, obiective pentru viitorul apropiat (dar și pentru mai încolo): citesc mai mult, mănânc mai puțin. Și... mă mai gândesc la altele mâine. Acum, chiar mi-au plecat din cap gândurile...

😃

A fost odată o fetiță pe care o chema Scufița Roșie. Ea mergea prin pădure spre casa bunicii ei, când l-a zărit pe lupul cel mare și rău în spatele unui tufiș.

– Te-am văzut, lup rău, pleacă, nu-mi e frică de tine!

Și lupul a plecat tăcut. 

Fata își continuă drumul și dintr-o dată îl văzu iar pe lup, ascuns după un copac.

– Te-am văzut, lup rău, pleacă, nu-mi e frică de tine!

Și lupul plecă tăcut. Continuându-și drumul, îl zări din nou pe lup care se ascundea după o piatră mare.

– Te-am văzut, lup mare și rău, pleacă, nu-mi e frică de tine!

Lupul se apropie de ea și-i zise, nervos:

– Dar chiar nu-i posibil ca, în toată pădurea asta, să fie un loc unde pot să fac și eu pipi în liniște?!

&

Se întoarce un copilaș de la școală și zice, necăjit:

- Mămico, niște copii îmi zic că sunt vampir!

- Lasă, mamă, copiii sunt răi, nu ai de ce să-ți faci probleme. Acum treci la masă, că ți se coagulează supa!

Un eșantion din niște gânduri mai vechi

Cuvântul aleatoriu de azi m-a ajutat să pun titlu postării. Din întâmplare, am citit undeva despre „meditația Vipassana”. Parcă am mai scris despre asta, nu? Sigur că da, acum vreo doi-trei ani, dar pentru că am cam uitat, reiau, plus că la sfârșitul textului am râs cu poftă. Deci...

👇

EȘANTION, eșantioane, s.n. 1. Cantitate mică luată dintr-un produs, pentru a examina felul, calitatea sau valoarea produsului; probă, mostră. 2. (Rad.) Impuls foarte scurt care definește semnalul din care provine la un moment dat. [Pr.: e-șan-ti-on]. Din fr. échantillon. Sursa: DEX '09 (2009).

👇

💭 Nu știu ce e aia meditație Vipassana. Caut rapid și aflu că: 

„Semnificația cuvântului „Vipassana” este „a vedea lucrurile asa cum sunt”. Se spune ca meditația Vipassana a fost redescoperită de Buddha în urmă cu 2.500 de ani. Aceasta a devenit una dintre tehnicile pe care el le-a predat pentru eradicarea oricăror boli și suferințe. (...) Vipassana este una dintre practicile budismului Theravada, însă ea a devenit cunoscută oamenilor de rând din întreaga lume datorită Mișcării lui S. N. Goenka. Vipassana cuprinde mai multe tehnici, dintre care amintim: conștientizarea respirației, a senzațiilor corporale, a gândurilor și a acțiunilor. Conștientizarea respirației a fost apoi preluata de către cei din Vest și numită „Mindfulness”. Așa că data viitoare când vei auzi de mindfulness, vei știi că ea vine din Vipassana. Conform tradiției Theravada, Vipassana este o Cale în 8 Părți. Pentru a ajunge la Nirvana (eliberarea totală despre care vorbește Buddha), practicantul trebuie să parcurgă toate cele 8 Părți, timp în care el va înțelege cele Patru Adevăruri Nobile:

* Existența este suferință.

* Cauza suferinței este dorința.

* Încetarea suferinței are loc când dorințele încetează să mai apară.

* Există o cale de ieșire din suferință.”

(Sursa: https://meditatie-yoga.ro/)

💤 Păi, eu una cred că o să mă mulțumesc să trag un pui de somn...

😊

Gheorghe îi cumără lui Rozi o mașină de spălat rufe. Ziua următoare, când vine de la muncă, Gheorghe își găsește soția în pielea goală stând lângă mașina de spălat.

- Tulai, Doamne, dar ce faci tu, Rozi?

- Păi, mă Gheo', așa scrie aici, la instrucțiuni, „prima spălare se face fără haine”!

Niște gânduri cu solbanc

MOTTO: „Viața nu înseamnă să te regăsești pe tine însuți. Viața înseamnă să te creezi pe tine însuți.” George Bernard Shaw

Insist să pun în titlu cuvintele aleatorii de care nu am auzit (sau, mda, pe care le-am uitat), gândindu-mă că așa le țin minte mai bine. Aș! Am văzut azi un titlu de acum trei-patru ani, „Gândurile mele, din bulhac în bulhac”, și a trebuit să mă uit iar în dicționar, căci uitasem că e un regionalism pentru „băltoacă”. Cuvântul aleatoriu de azi a fost „scorțar” (a se vedea FB), ceea ce m-a dus cu mintea la...

👇

SCÂRȚAR, scârțari, adj., s. m. (Reg.) (Om) meschin, zgârcit./ Scârț + suf. -ar. Sursa: DEX '09 (2009).

Am mai dat iar cu zarul și am nimerit peste...

👇

SOLBANC, solbancuri, s.n. Element de construcție executat deasupra părții exterioare a parapetelor ferestrelor sau a ușilor pentru protejarea lor de scurgerea apei de ploaie. Din germ. Sohlbank. Sursa: DEX '09 (2009). 

👇

P. S. Citatul l-am mai pus cândva, glumele la fel, mi-e cam jenă dar poate că mâine o să am mai multă „inspirație”.

😄

Intră Maria în casă, țipând:

– Ioane, tulai, îmi lipsesc trei perechi de chiloți de pe culme!

– Știu, femeie, copiii vecinilor i-or luat, ieri, îi răspunde Ion.

– Şi de ce naiba i-or luat?

– No, se jucau de-a piraţii şi-aveau nevoie de nişte vele pentru corăbii.

(*)

Două blonde stau de vorbă despre șeful lor:

- Fată, ce elegant se îmbracă patronul nostru.

- Mda, și ce repede...

(*)

Soțul vine într-o seară neanunțat acasă, din delegație. Imediat cum intră pe ușă, o vede pe nevastă-sa în pat. Se uită imediat în pat, lângă ea. Nimic! Se uită sub pat. Tot nimic. Se uită-n șifonier. Nimic! Se duce pe balcon, în baie, în bucătărie. Nimic, nimic, nimic. Resemnat, îi spune soției:

– Dragă, să știi că ai cam îmbătrânit!

Două gânduri catifelate

💬 👉  Loc pentru fotografii (pe care nu le mai pun, căci tot dispar după un timp).

MOTTO: „Tot ceea ce ți-ai dorit vreodată se află de cealaltă parte a fricii.” (George Addair)

    Aceste două gânduri catifelate mi-au venit în minte ieri (și mă mir că nu le-am uitat), când dezlegam un rebus. Un rebus numit „Chappe”. Și, da, nu știam cuvântul ăsta, deci am dat imediat fuga la dexonline.ro. Și am aflat că...

CHAPPE (cuv.fr.) [pronunție: șap] subst. Mătase naturală extrasă din gogoși cu defecte și folosită, sub formă de fire de bătătură, la unele țesături, la fabricarea catifelei, a aței de cusut și de brodat, a șnururilor etc. Sursa: DE (1993-2009).

    De aici, m-am dus cu gândurile la „catifea”, cuvânt pe care cred că nu l-am mai folosit de ani de zile. Iar materialul în sine nu l-am purtat decât în copilărie, când aveam un sarafan pe care-l „arboram” cu mare drag. Mda, cred că trebuia să pun ghilimele la cuvintele din titlu (nu la toate trei, doar la gânduri și la catifelate), pentru că ce-mi trece acum printre neuroni nu le pot numi gânduri și nici catifelate nu sunt. Așa că mă retrag de-aici, nu înainte de a căuta oleacă de amuzament.

😃

Într-un restaurant:

– Chelner, vreau mâncarea pe care o servește domnul de la masa din colț.
– Imediat! Eu merg să-l chem la telefon, iar dumneavoastră vă duceți și i-o luați.

😃

- Dorele, ai văzut că ți-am mărit salariul?

- Am văzut, șefu’. Cu 30 de lei…

- Și, nu-mi mulțumești?

- Mulțumesc, șefu’! Să știi că, de când cu mărirea asta exorbitantă, îmi ung felia de pâine pe ambele părți cu pate. Să vă dea Dumnezeu sănătate!

Câteva gânduri (de doi woni)

 

MOTTO: „Dacă spui de trei ori acelaşi lucru, miroase a minciună.” (Harrison Ford)

Renunțasem la gândul de a mai scrie azi pe blog dar, la prima tentativă de a găsi cuvântul aleatoriu, am nimerit „won”. De aici, titlul, precum și amintirea pasiunii mele pentru coreeni, pentru istoria lor și, desigur, pentru filmele lor. E vorba de Coreea de Sud, se subînțelege. Gândurile-mi de-acum chiar că sunt de doi woni, așa că nu insist, pentru că sunt răcită, îmi curge nasul și am tușit toată noaptea, deci...  obosită și fără niciun chef. Încerc să nu bag în seamă articolele alarmiste și cam inepte despre „noul coronavirus”. Terminați, măi ziariști mincinoși, cu zvonistica asta panicardă! Cutremure, războaie, geruri năpraznice, viruși! Mă lăsați?!

👇💬

Won s.n. (fin.) Unitate monetară coreeană. • pl. woni. /< engl., fr. Won < cuvânt coreean. Sursa: DEXI (2007).

👇💣

Răceala, gripa și infecția cu noul coronavirus au simptome similare, de aceea devine uneori dificil să faci diferența între ele. Dar diferențele există, important este ca tu să reușești să monitorizezi foarte bine evoluția simptomelor pentru a ști exact ce tip de afecțiune/ infecție ai contactat. 

Sursa: https://www.iowemed.ro/articole-medicale/raceala-gripa-sau-coronavirus.

 👇😊

La o bancă din Elveția:

– Aş dori să plasez o jumătate de milion de euro la dumneavoastră, îi şopteşte clientul bancherului.

– Puteţi să vorbiţi normal, domnule, răspunde bancherul. La noi în bancă nu trebuie să-ţi fie ruşine că eşti sărac.

😊

Pe o rețea de socializare se dă următoarea problemă de matematică: „Ana are 10 portocale. Mănâncă 5 dintre ele. Câte îi mai rămân?”.

Românul specialist în nutriție: „Nu e o.k. că mănâncă 5 portocale. E prea mult!”

Românul conspirativ: „De unde are Ana 10 portocale? Le-a furat!”

Românul frustrat: „Bine că mănâncă ca nesimțita 5 portocale și alții nu au nici măcar o prună!”

Românul lăudăros: „Ce să spun! Are 10 portocale. Eu am 15 kiwi și nu vin să mă dau mare pe aici...”

Românul naționalist: „Merele nu-i mai plac?!”

Românul agramat: „E prea multe. S-ă dea și la alți.”

Românul, de pe un cont fals: „Du-te dracu, Ano! Proasto!”

Românul specialist în medicină: „Bine, bine, are portocale. Dar s-a vaccinat?”

Niște gânduri care n-au băut niciodată orjad

Am nimerit azi, căutând în dexonline.ro, un cuvânt pe care nu-l știam. Da, s-a întâmplat iar! Având de gând să-l „folosesc” în scrierea de pe blog, am mai căutat un alt „aleatoriu”, ca să-l postez pe FB. Deci, un cuvânt nou și trei glume vechi...

👇 

ORJAD s. n. (Înv.) Băutură răcoritoare preparată din sirop de orz sau de migdale. Din fr. orgeat. Sursa: DEX '09 (2009).

👇 

Un scoțian merge la poștă să trimită o telegramă:

- Săru'mâna, doamnă, cât mă costă să trimit o telegramă?

- 10 penny cuvântul.

- Semnătura e tot un cuvânt?

- Nu, semnătura nu costă nimic!

- Bun, atunci scrieți așa în telegramă: „Salut”

- „Salut”? Doar atât?

- Da!

- Și la semnătură, ce trec?

- Vă rog să scrieți: „Prietenul-tău-care-te-așteaptă-la-trenul-de-09-și-15-la-linia-4-în-Gara-Centrală.”

😊

Pe vremea comunismului, un bulgar vine să-și facă vacanta în România. Când se întoarce acasă, prietenii îl întreabă cum a fost.

- A fost groaznic, răspunde el. Am stat toată ziua în hotel de frică...

- Frică? De ce?

- Fiindcă peste tot am văzut oameni umblând cu niște țevi metalice în mână și întrebându-se unul pe altul: „Ai prins bulgarii? Ai prins bulgarii?”

😃

La grădiniță:

- De ce nu vrei să ai și tu un câine?

- Pentru că mama nu mă lasă să-l țin în casă.

- Dar tatăl tău?

- Pe el îl lasă...

Gânduri despre un citat

Gândurile de astăzi s-au concentrat asupra textului de mai jos. Este vorba de un citat din Nicolae Steinhardt:

„Degeaba le-am avea pe toate: inteligenţa, cultura, isteţimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele, dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei şi inteligenţa, şi erudiţia, şi supradoctoratele, şi toate congresele internaţionale la care luăm parte, şi toate bursele pentru studii pe care le câştigăm prin concursuri severe. Nimic nu poate înlocui şi suplini niţică bunătate sufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă, înţelegere. Niţică susţinută bună-cuviință. Bunătatea sufletească nu-i o virtute subtilă şi rafinată, e un atribut de bază al fiinţei omeneşti și totodată un atribut al culturii. Ştim că de-am vorbi toate limbile și toate dialectele pământului şi de-am fi capabili să clasificăm conform cu clasificarea zecimală toate volumele tipărite în toate limbile pământului, de la Gutenberg şi până astăzi, și de am fi tobă de carte și de erudiţie, și de am cunoaște întrebuinţarea tuturor termenilor specifici tuturor ştiinţelor şi tehnicilor, tot nu ne putem numi oameni culţi dacă suntem nişte pizmăreţi, nişte bădărani şi nişte răi la suflet.” 

Îmi păstrez gândurile pentru mine și nu mai comentez nimic, căci n-are rost...

Citate poposind printre gânduri...

 

MOTTO: „Când cineva te minte, este pentru că nu te respectă suficient ca să fie sincer(ă) cu tine și pentru că te crede prea bleg/bleagă ca să faci diferența între minciună și adevăr.” (Anonim)

    Dar nu despre minciuni sau despre oameni mincinoși vreau să fac vorbire azi. Și nici despre verbul „a uita”, a cărui conjugare îmi dă târcoale din ce în ce mai des. De fapt, ca să fiu sinceră, nu am nicio idee despre care să cred că e demnă de a fi „dezbătută” aici. Drept pentru care voi căuta acum niște citate despre Copilărie, căci mă gândesc uneori, ca fiecare, la vremea aceea. Toate aceste ziceri îmi plac, dar ultima mi-e cea mai dragă...

„Există întotdeauna în copilăria noastră un moment când o ușă se deschide și lasă să intre viitorul!” (Deepak Chopra)

„Sunt convins că, exceptând câteva cazuri extraordinare, o formă sau alta de copilărie nefericită este esențială pentru formarea unor talente excepționale.” (Thornton Wilder)

„Lumea aceasta a amintirilor din copilărie, a vorbelor și a jocurilor pe care le născoceam, mi se va părea mereu dureros de mai adevărată decât cealaltă lume.” (Antoine de Saint-Exupery)

„Maturizarea omului înseamnă să-și recâștige seriozitatea pe care a avut-o la joacă, atunci când a fost copil.” (Friedrich Nietzsche)

„Nu este niciodată prea târziu pentru a avea o copilărie fericită!” (Tom Robbins)

P. S. Pozele le-am pus cu titlu de încurajare (prima) și pentru a arăta că mai sunt și alții în căutare de citate (a doua)...

Foarte pe scurt, niște gânduri...

„Obositor să aflu că ţi-e bine,

Obositor să afli că mi-e greu –

Concentric vals cu două carabine

Şi-un vis de pace amânat mereu.”

(George Țărnea, „Balada valsului concentric”)

În această zi de sărbătoare, eu stau cuminte acasă, la căldură, dar gândurile mele, nu. Chiar nu știu pe unde hoinăresc, deși am o bănuială, așa că, după strofa pusă ca motto și după câteva cuvinte (ale mele și ale gândurilor mele), voi încheia scrierea de azi cu un banc. Cuvintele mele sunt urări sincere de bine pentru orice Mihaelă, Mihai, Gabrielă sau Gabriel care-mi citesc aceste rânduri. La mulți, mulți ani! Și, bineînțeles, gânduri bune pentru restul de doi-trei vizitatori ai blogului meu. Ba nu, gânduri bune pentru toată lumea!

😊

Un polițist vine seara târziu acasă. Lumina era stinsă, soția se culcase. Când să se bage și el în pat, soția îi zice că o doare capul și îi cere o aspirină. Polițistul se ridică, se îmbracă pe întuneric și pleacă repede la farmacia din colț. Acolo, în timp ce plătea, farmacistul, cunoscându-l, îl întreabă:

- Stați așa, nu sunteți ofițer de poliție ?

- Ba da.

- Păi, de ce acum sunteți îmbrăcat în pompier?

Gânduri scrise cu caractere unciale

Astăzi, mă ocup doar de cuvintele zilei din dexonline.ro, dar nu am să folosesc scrierea uncială (despre care nici nu știam că există, dar poza de mai sus susține că DA), a fost doar o idee de a face titlul mai atractiv. În plus, o să reiau un text al meu de acum zece ani. Asta, apropo de alegerile care urmează în noiembrie și decembrie la noi și nu de cele ce se termină acum în SUA. Mâine aflăm cine a câștigat, Kamala Harris sau Donald Trump. Nu că mi-ar păsa prea tare, dar așa, de curiozitate... Mda, și apoi o să mă lămuresc ce înseamnă asta pentru „țărișoara mea”. 

Cuvântul aleatoriu: UNCIAL, -Ă, unciale, adj. (În sintagmele) Scriere uncială = scriere cu litere majuscule derivate din literele romane capitale (și deosebindu-se de acestea prin rotunjimea formelor). Caracter uncial = caracterul literelor din scrierea uncială. [Pr.: un-ci-al] – Din lat. uncialis, fr. oncial.

Cuvântul zilei: (A) OBTENEBRA vb. I. tr. (Liv.) A întuneca, a eclipsa. [Cf. lat. obtenebrare, it. ottenebrare]. Cheia alegerii: În 1500, Copernicus, aflat la Roma, observă în noaptea dinspre 5 spre 6 noiembrie eclipsa de lună descrisă ulterior în opera sa „De revolutionibus orbium coelestium”. 

Text noiembrie 2014:

Într-una dintre serile trecute, în timp ce mă uitam cam sastisită la un serial american, m-am surprins zicându-mi cu reproş: „Măi, Lavinia, ce Dumnezeu tot continui să te uiţi la prostioara asta, e o pierdere de timp, fă altceva!” Aşa și era, o pierdere de vreme. Tot aşa mi se pare, de ani de zile, şi dusul la vot: iar ne mint, iar ne păcălesc, iar „se alege” cine vor ei, nu cine vrem noi. Şi, da, din nefericire, continuă să existe noţiunile de ei şi noi. Dar o să mă duc totuşi la vot, ca de fiecare dată, pentru că mă simt responsabilă, într-un fel, de ticăloşiile făcute, de-a lungul vremii, de aleşii noştri. Suntem prea blânzi, nu ştim să ne impunem punctul de vedere, nu avem educaţie politică, nu suntem uniţi, deci ne merităm soarta. Am încercat şi chestia cu gânditul pozitiv, în aşa fel încât Universul să-mi „înapoieze” acel pozitivism. Ei bine, ca la toate celelalte alegeri, mâine cred că Universul îmi va arăta degetul mijlociu şi iarăși o să mă întorc necăjită acasă, să plâng un pic...

P. S. „Mâine” ăla se referea la 2 noiembrie, primul tur al alegerilor prezidențiale. Un dezastru, o dezamăgire, o mare tristețe și o și mai mare revoltă, asta a urmat. Și asta aș zice că ne așteaptă și acum, după un deceniu. Citez din ce zicea atunci Google: În al doilea tur, cu o participare la vot cu peste 10% mai mare față de primul tur, Iohannis a obținut 6.288.769 de voturi, reprezentând 54,43% din opțiuni. Victor Ponta a obținut 5.264.383 de voturi, reprezentând 45,56%. 

Două gânduri legate cu janilie...

Un gând, foarte insistent, îmi șoptește că mie una mi-e imposibil să postez ceva aici, pe blog, și acel ceva să fie cuprins doar în zece rânduri, deci am căzut la o învoială cu el și cu toate celelalte gânduri ale mele să scriem cam douăzeci, hai douăzeci și cinci. Bun așa! Un alt gând este că ieri, uitându-mă în dexonline.ro, ca de obicei, am mai învățat un cuvânt nou (cel puțin, așa cred, că nu-l știam), drept pentru care l-am pus în titlu:

JANILIE s.f. Fir gros de catifea, cu care se împodobesc hainele sau din care se confecționează unele obiecte. [Var.: jenilie s. f.] – După fr. chenille. Sursa: DEX '09.

Închei cu un citat foaaarte fain și un banc așa și-așa... 

👇

„Știți ce înseamnă o bucurie? Să mănînci după foame, să bei după sete, să te culci și să adormi după o zi de muncă istovitoare. „Somnul slugii este dulce”, zicea Solomon. Să te speli după o săptămînă în care ai muncit în colb și arșiță, să îmbraci o cămașă curată ca să mergi la biserică. Dar de unde bucurie la omul de azi, că e mereu sătul ca un porc de îngrășat, umblă cu apa la el de parcă ar fi soldat în război, deși tot ce face e să stea la umbră, se spală de două ori pe zi de parcă ar fi un stîrv de găină pregătit pentru borș și își aruncă cămașă dacă a îmbrăcat-o o dată de parcă ar fi o cadînă care merge să fie cumpărată. Viața noastră pe pămînt este o urmare a izgonirii din rai, cînd ni s-a zis: „în sudoarea frunții îți vei mînca pîinea ta”. Toate încercările de a ocoli munca și sudoarea duc la ruperea legăturii cu firescul și ne aduc tristețe, urmată de depresie și boală. Bucuria stă în împlinirea firescului, căci bucuria este firescul.” (Pr. Savatie Baştovoi)

😊

Un băiețel de la o școală de cartier este mutat de mama sa la o școală cu pretenții. Pentru a fi admis, directorul vrea să-i pună câteva întrebări, să vadă dacă se încadrează în pretențiile școlii:

– Ia spune-mi, băiețel, câte anotimpuri sunt?

– Șase!

– Ești sigur?

– Da, șase!

Directorul îi spune mamei:

– Doamnă, mai bine îl întrebați dumneavoastră, că eu nu o scot la capăt cu el!

– Ia spune, Mihăiță, câte anotimpuri sunt?

– Șase, pe cuvântul meu că sunt șase!

Directorul îi spune mamei:

– Doamnă, îmi pare rău, nu îl putem accepta la această școală, dacă nici măcar atâta lucru nu știe.

După ce ies din biroul directorului, mama îl întreabă:

– Cum, măi Mihăiță, să fie șase anotimpuri? Cum să spui tu așa ceva?

– Mami, mă dau bătut! În afară de „Anotimpurile” lui Vivaldi, Haydn, Ceaikovski, Glazunov, Loussier și Piazzolla, eu chiar nu mai știu niciunul! 

👇

P. S. Data viitoare o să aleg citate și bancuri mai scurte...

Gândurile din miercurea asta

„Soarele strălucește, ne încălzește și ne luminează, iar noi nu suntem deloc curioși de ce se întâmpla asta. Cu toate acestea, încercăm să găsim explicația răului, durerii, foametei, țânțarilor și a oamenilor proști.” (Ralph Waldo Emerson)

    Astăzi am timp de așternut aici câteva gânduri. Răzlețe. Săptămâna ce a trecut aş zice că am mai avut nişte tentative, în vreo trei zile, să mă aşez şi să scriu, dar mi-a trecut repede cheful. Voiam să scriu despre cum se obține anul sabatic. Apoi, gândind la statutul meu actual, de pensionară, mi-am zis: „Ce-mi trebuie, eu voi avea, oricum, atâția ani sabatici cât va vrea Dumnezeu să-mi mai dea”. Pe urmă, am vrut să scriu despre felul cum e privită solitudinea, pe urmă despre bucuria gureșă a unor păsărele cărora le pun mereu mâncare pe pervazul ferestrei mele. În fine, nu-mi mai amintesc ce gânduri mi-au mai trecut prin cap, dar n-au meritat, cred, să le scriu aici...

P. S. Nu, nu sunt gândurile din miercurea asta, căci ele lipsesc la apelul de dimineață. Sunt gândurile mele dintr-o altă miercuri, de acum câțiva ani...

Două-trei gânduri pe zi...

Motto: „Mi-a fost rușine de mine când mi-am dat seama că viața e un bal mascat și eu am participat cu fața mea adevărată.” (Franz Kafka)

   Nu prea am CÂND să scriu dar, mai cu seamă, nu mai știu CE să scriu. Am ajuns la momentul când scrisul nu-mi mai aduce bucurie ca altădată. De câte ori îmi trece prin minte câte o idee cu care aș vrea să vin la blog, devin criticul meu cel mai înverșunat și mă descurajez singură, zicându-mi că ceea ce scriu eu nu are nicio valoare, că bat câmpii și că eu, împreună cu gândurile din dotare, ne pierdem în tot felul de meandre ale cuvintelor, iar rezultatul e o plictiseală generală. Nu, nu eu mă plictisesc, ci acei câțiva cititori care trec pe la blogul meu. Așa că, începând de astăzi, pornind (sau nu) de la un citat, o să-mi devoalez (glumesc, dar tocmai mi-am adus aminte că mai știu oleacă de franceză) doar două, maxim trei gânduri, în tot atâtea rânduri. Ah, nu, nu se poate, hai să zicem că aș putea scrie zece rânduri. Păi, gata!

Gândurile mele se pregătesc să schelmeze

„Esența umorului este sensibilitatea, o compasiune caldă și duioasă pentru toate formele de existență. Dacă sensibilitatea nu este maturată și purificată prin umor, se rătăcește foarte ușor, devine morbidă, neadevărată, într-un cuvânt, degenerează în sentimentalism.” (Thomas Carlyle)

    Ca de obicei, am căutat și astăzi cuvintele din dexonline.ro și am avut o plăcută surpriză, ceea ce nu mă miră. Pe lângă faptul că-mi reamintește niște termeni sau mă învață unii noi, Dexonline m-a făcut (iar) să râd în hohote. Am râs copios, chiar și după ce am citit „cheia alegerii” căci, între timp, începusem a căuta cu Google explicația celor scrise în imaginea semnată Ștefania. Nu am chef să explic prea mult și prea multe (nici nu are rost, pentru că fiecare percepe altfel umorul și ironia fină), dar am să vă rog, domniile voastre, să vedeți imaginea din dicționar, apoi cele scrise de Wikipedia și, de asemenea, să ascultați melodia celor de la „Pink Martini”, pe care eu nu i-am apreciat până acum la justa lor valoare.

Sympathique (Je ne veux pas travailler)/ Simpatic (Nu vreau să lucrez) este o melodie în limba franceză a grupului american „Pink Martini”, inspirată dintr-un scurt poem al lui Guillaume Apollinaire, cântec care apare pe albumul lor din 1997, intitulat Simpathique, interpretat de cântăreața grupului, China Forbes. A fost lansat în 1999 ca primul single al albumului. A fost nominalizat la categoria „Cântecul anului” la Victoire de la Musique 2000. Scris de China Forbes și compus de Thomas M. Lauderdale, cântecul are ca refren primele versuri ale unui poem de Apollinaire: Je ne veux pas travailler/ Je ne veux pas déjeuner/ Je veux seulement oublier/ Et puis je fume”. (Wikipedia) 

P. S. De ce am râs eu: în ultimul vers, autoarea desenului a înlocuit un cuvânt și a scris „Et puis je (?) șchelmez”. Ăsta e cuvântul zilei și vine de la verbul „a (o) schelma/șchelma”, adică a o lua la sănătoasa, a dispărea pe furiș etc. Și am mai râs o serie când am citit conjugarea acestui verb haios. Și, da, ziua mea a devenit ceva mai veselă și mai frumoasă. Bun, eu și gândurile mele o să cam schelmăm de-aici...

Azi, gândurile mele aleargă după (n+1) iepuri

Expresia din dexonline.ro („Cine aleargă după doi iepuri nu prinde niciunul”) m-a făcut să realizez că zilele astea, mai mult decât oricând, gândurile mele au alergat după foarte mulți iepuri imaginari și, bineînțeles, au rămas cu buza umflată. Nu vreau să explic sau să justific această stare a mea, cauzată de gândurile-mi bosumflate, așa că voi scrie ceva despre iepuri și o să reiau ceva postat de mine într-o miercuri din octombrie 2019, sub titlul „Cuvinte ce tudlășesc printre gânduri...” Și pe urmă „mă car” de-aici!

👇

IEPURE ~i m. Mamifer rozător de talie medie, foarte sprinten, cu urechi lungi, coadă scurtă și cu picioarele de dinapoi mai lungi decât cele de dinainte (vânat pentru carne și blană). ◊ ~-de-casă - iepure domestic, crescut pentru carne și blană. (A fi) fricos ca un iepure - (a fi) foarte fricos. A alerga (sau a fugi) ca un iepure ~ a alerga (sau a fugi) foarte repede; a fi iute de picior. Cine aleargă după doi ~i nu prinde niciunul - cel care încearcă să facă concomitent două lucruri nu reușește să facă nici unul. A nu ști de unde sare ~ele - a nu ști de unde poate apărea o șansă (în realizarea unui lucru, în rezolvarea unei probleme etc.). A împușca (sau a prinde) doi ~i deodată - a înfăptui (cu succes) două acțiuni deodată. Câți iepuri la biserică - nimeni. Umbra-~elui - plantă erbacee cu tulpină înaltă având frunze înguste, lungi și flori galbene-verzui. /<lat. lepus, ~oris. Sursa: NODEX (2002)

👇

MOTTO: „Curiozitatea este chiar baza educației şi, dacă îmi spui că curiozitatea a omorât pisica, eu spun doar că pisica a murit într-un mod foarte nobil.” (Arnold Edinborough)

Recunosc, sunt o ființă curioasă, mereu în căutare de explicații și am momente când mă simt descurajată pentru că sunt atâtea de învățat și timpul e atât de puțin. Plus „minusurile” din firea mea, adică faptul că mă plictisesc cam repede și nu aprofundez cum trebuie o problemă. Dar sunt curioasă, asta e clar! Vreau mereu să aflu ceva nou. Iată ce am găsit (pe 9am.ro) în legătură cu citatul pus de mine ca motto și cu expresia (folosită uneori greșit) „Curiozitatea a ucis pisica”: „Curiozitatea a ucis pisica” este un proverb folosit pentru a avertiza asupra pericolelor investigațiilor inutile. Se pare însă că o mai veche versiune a acestei expresii este, de fapt, „Grija (în engleză - „care”) a omorât pisica”, potrivit rd.com. Nu este foarte clar cum, până la sfârșitul anilor 1800, „care” (grijă) a devenit „curiosity” (curiozitate), cert este că se uită mereu și continuarea replicii publicate pentru prima dată în anul 1905: „Curiozitatea a omorât pisica, dar satisfacția a adus-o înapoi”. Pe scurt: ai putea intra în probleme dacă ești vocal și investighezi ceea ce te interesează, însă aflarea adevărului merită adesea să-ți asumi riscul.”

👇 

Pentru că am uitat...

(A) tudășlí, tudășlésc, vb. IV (regionalism) a se interesa, a iscodi, a se informa. Sursa: DAR (2009).

😃 Gluma de azi:

Discuție la telefon:

- Salut, ce faci?

- Mă uit la un film.

- Ce film?

- „Rechinul ucigaș”.

- Și, despre ce e vorba?

- Despre un cal care vrea să ajungă scriitor...

Câteva gânduri telescopate

👇👇👇

Aseară, după ce am râs de mine însămi cam cinci minute (și nu, deși e „haioasă”, nu se folosește forma verbală „m-am râs”), mi-am adus aminte de încă o emisiune a Televiziunii Române de dinainte de 1989, „Teleenciclopedia”. Mie mi-a încântat serile de sâmbătă, ani la rând. Ca și „Telecinemateca”, despre care voi mai „povesti” cândva. Iată câteva vorbe pe care mi le-a spus Wikipedia despre acest subiect (și, de asemenea, despre cuvântul „telescopat”,/ un cuvânt cam estompat/ pe care l-am uitat,/ „frunză verde matostat”/). Și tot apropo de „uitat”, ăsta a fost motivul râsului meu de aseară: am intrat sub duș uitând că am ochelarii pe nas. Am ales să râd, căci de plâns trebuie să caut motive mai serioase, nu?

👇

„Teleenciclopedia este o emisiune a postului național de televiziune din România, Televiziunea Română. Denumirea este un cuvânt telescopat, pornind de la „televiziune” și „enciclopedie”. Este una dintre cele mai longevive emisiuni din programele posturilor de televiziune din România, prima difuzare a emisiunii înregistrându-se la data de 22 mai 1965. Emisiunea este difuzată în continuare pe TVR1, sâmbătă după-amiaza, la ora 18.45. Sunt prezentate documentare cu subiecte diverse: natură, tehnologie, sănătate. Cele mai multe documentare sunt achiziționate de la BBC. Emisiunea păstrează același generic (un fragment din „Momentul muzical pentru pian și orchestră” de Nicolae Kirculescu) de mai mulți ani. Între comentatorii care au lucrat sau lucrează pentru Teleenciclopedia se numără: Mariana Zaharescu, Dinu Ianculescu, Sanda Țăranu, Florian Pittiș, Alexandru Marinescu, Adela Mărculescu, Petru Mărgineanu, Lucia Mureșan, Irina Petrescu, Silviu Stănculescu, Ion Caramitru, Traian Stănescu ș.a.” 

👇 

„În lingvistică, prin cuvântul „telescopat” se înțelege, în general, un cuvânt nou format prin combinarea a două cuvinte existente, astfel încât cel puțin unul din ele este trunchiat. În cazul când ambele sunt trunchiate, componentele cuvântului telescopat sunt segmentul inițial al primului cuvânt și segmentul final al celui de-al doilea. Uneori, ambele segmente sunt mai mari de un sunet, alteori unul din segmente este numai un sunet. În unele cazuri, unul din componente este un cuvânt întreg, iar celălalt un segment de unul sau mai multe sunete. Uneori, partea finală a primului component este comună cu partea inițială a celui de-al doilea. Cuvintele care se combină pot fi și părți ale aceleiași sintagme.” 

👇☺ Glume...

Discuție într-o familie de ardeleni:

- Apăi, mă, Ioane! Io tătă zâua calc, spăl geamuri, spăl vase, gătesc, mătur! Iar tu în tăt timpu' aista stai în fata televizorului ș-aștepţi să-ţi aduc ceva de mâncat! No, da' dă-o încolo de treabă! Ce fel de om ești tu, mă?
- Răbdător! 

☺

Un tip le zice amicilor cu care ieșise la o terasă: 

- Măi, băieți, am citit undeva că o bere îți scurtează viața cu zece minute. După un calcul estimativ, am ajuns la concluzia că noi suntem morți din anul 1541...

☺

Două prietene, la telefon:

- Fată, fii atentă, am pierdut 600 de kilocalorii în doar trei secunde!

- Cum?

- Mi-a picat shaorma pe jos!

Niște gânduri vintage. Sau retro?

💣💭💥👊😒

„Cel mai mare defect al nostru este preocuparea permanentă de a detecta greşelile celorlalţi.” (Kahlil Gibran)

Pentru că zilele trecute am afirmat (ușor autoironic) că eu sunt „cam vintage”, am vrut acum să văd dacă am avut dreptate. Acum, serios vorbind, mie chiar îmi place stilul ăsta „vintage” și nu numai la îmbrăcăminte, ci și la obiecte, design interior sau exterior etc. Există și termenul „retro” (perioadă și stil care-mi plac, dar moderat, pentru că mi-am trăit atunci tinerețea, în „Epoca de Aur”) și multă lume face confuzie între sensul acestor cuvinte. Așa că l-am rugat pe Google să mă lămurească. Și mi-a zis:

👇

„Un obiect vintage are între 30 și 100 de ani, iar dacă depășește 100 de ani este deja antichitate. În concluzie, perioada vintage se referă la ceea ce a fost înainte de anii '80, iar retro, la anii '80 și '90.”

Am mai căutat și am găsit următoarele (referitor doar la haine):

👇

„Vintage provine din limba franceză (vendage), ce înseamnă recoltă de vin și făcea referire la vinurile de epocă. Această semnificație s-a extins, iar mai târziu a fost introdus și în domeniul fashion și se referă la acele haine produse între anii 1920-1970. (...) Perioada anilor 1970-1990 este asociată epocii retro. Pantalonii din velur, blugii cu talie înaltă de la Only sau cei evazați de la Stradivarius sunt doar câteva din pisele vestimentare care îmbină perfect stilul retro cu cel actual.” 

Sursa:https://outletmag.ro/blog/

👇

Emoticoanele de la început, v-ați dat seama, sunt în loc de poze „vintage”, căci nu am reușit cu niciun chip să le copiez. După ce m-am enervat și am murmurat câteva cuvinte ce nu se pot reda, am renunțat și am trecut la... 

GLUME:

😆

Pe la miezul nopţii, liniştea e spartă de sunetul telefonului. Bărbatul îi spune repede soţiei:

- Răspunde tu. Dacă e pentru mine, nu sunt acasă!

Femeia ridică receptorul şi spune că soţul e acasă, după care închide.

- Ce ţi-am spus, măi femeie? De ce-ai spus că sunt acasă?

La care soţia îi răspunde calm:

- Păi, era pentru mine... 

😆 

- Domnule doctor, mă doare capul când mă dau jos din pat!

- Doamnă dragă, încercați să coborâți prima dată picioarele!

😆

Prima zi, la sală. Eu:

- 352, 353, 354…

Antrenorul:

- Vă rog să vă opriți din număratul plăcilor de gresie și să începeți să faceți ceva exerciții fizice!

Stări și gânduri

   

În loc de motto:

„Am azi așa, o stare,

De păsări călătoare,

De zbor închis în aripi,

De cer și de târziu,

Mi-e dor să-not albastru prin ochii tăi de mare,

Să-ți fiu nisip pe glezne,

Să-ți fiu și să nu-ți fiu.”

(Mugur Dumitriu, „Am azi așa, o stare”)

    De vreo câteva zile citesc sau recitesc (după o luuungă pauză) poezii scrise de Mugur Dumitriu. Mă bucur mult că se simte mai bine și, mai ales, că are lângă el prieteni buni și o femeie care-l iubește. Nu am cumpărat încă o carte de-a lui, dar cu prima ocazie când merg „la oraș” am să-mi iau. Împreună cu altecâteva, căci nu prea mai am ce citi. Și pentru mine CITIT înseamnă să ții o carte în mână (da, știu, sunt cam „vintage”). Fiindcă și eu tot pomenesc aici, pe blog, de „starea zilei” (dar nu așa de poetic și fain ca domnia sa), să ne reamintim ce e cu acest cuvințel. Și mă cam opresc aici, căci „stările” mele de azi sunt: oboseală fizică, somnolență, o ușoară iritare că n-am idei mai ca lumea și, în fine, lehamite. Stările gândurilor nu le mai înșir aici, că-s destul de personale.

👇

STARE, stări, s.f. 1. Situație în care se află cineva sau ceva; mod, fel, chip în care se prezintă cineva sau ceva. ◊ Expr. A fi în stare (să...) = a putea, a fi capabil să... ♦ (Rar) Faptul de a sta într-un anumit fel; poziție a corpului; postură. ◊ Expr. (Pop.) A nu avea stare sau a nu-l mai prinde starea = a nu avea astâmpăr, a nu avea odihnă. ♦ Spec. Situație a unui corp sau a unui sistem determinată de structura sa, de condițiile exterioare etc. și definită prin anumite mărimi sau parametri. 2. Fel în care se simte cineva (din punct de vedere fizic sau moral), dispoziție în care se află cineva. 3. Situație materială (bună); avere. ◊ Loc. adj. Cu stare = bogat, înstărit. 4. (Înv.) Categorie, grup sau pătură socială. ♦ Grad, ierarhie, treaptă socială. Verbul (a) sta. Sursa: DEX '09 (2009). 

😊 Mda, și câteva glume...

Doi soți discută în bucătărie:

- Iubi, e trecut de miezul nopții și musafirii nici nu se gândesc să plece.

- Draga mea, ce-ar fi să le cânți tu ceva?!

👇

Un evadat se întoarce seara înapoi în închisoare. Un reporter îl întreabă:

- De ce v-ați întors la închisoare?

- Păi, e mai bine aici decât acasă!

- Cum așa?!

- Nici n-am intrat bine pe ușă și nevastă-mea a început să strige la mine: „Pe unde îmi umbli? Ai evadat deja de opt ore!”

👇

Un țăran ardelean și cu fiu-său culegeau prunele coapte.

- Tată, ce-o să facem din astea?

- No, păi dac-o găsâm pe mă-ta acas', facem compot, dacă nu, pălincă!

👇

P. S. Am uitat să zic că desenul Anei-Maria Gălețeanu (din dexonline.ro și care ilustrează zicerea „harnic/ă ca o furnică”, deși mai potrivit, zic eu, ar fi fost „strângător/strângătoare ca furnica”) mi se potrivește un pic, dar nu mereu, iar raftul ăla mi se pare că simbolizează „adunătura” de idei, citate, poze, cuvinte din dicționar, glume și multe altele de pe blogul meu...

Gânduri la început de octombrie...

„Căutam mereu puterea și încrederea în afara mea, dar acestea vin dinăuntru. Erau acolo dintotdeauna.” (Anna Freud)

     Iată că, în zi de sărbătoare ortodoxă (Acoperământul Maicii Domnului), începem luna octombrie. Doamne-ajută! Am scăpat și de chestia aia pe care unii au numit-o „ciclonul Ashley” și pe care alții au anunțat-o ca pe o altă Apocalipsă. Dar, ce s[ zic, din celebrl an 2000, apoi din 2012 încoace, am avut atâtea „sfârșituri ale lumii”, încât nici nu le-am mai numărat. Sperăm să scăpăm și de „noua tulpină COVID XEC”, ce pare să vină în curând peste România, și de război, și de multe altele. Nu e rău că am fost (și suntem) preveniți, dar cred că se poate găsi un ton mai puțin panicard. La mine, în Domneștii de Muscel, a fost doar o ploaie de o zi și o noapte, s-a făcut destul de frig, dar asta e tot. Ziarele, rețelele de socializare, mă rog, întreg Internetul abundă acum, conform cunoscutei zicale „după război mulți viteji se-arată”, de glume și diverse comentarii în contradictoriu, căci suntem tare buni la asta, la vorbit degeaba. Deci, eu nu mai zic nimic. O să citez, totuși, câteva rânduri dintr-un articol care mi s-a părut ceva mai echilibrat: 

„Probleme au fost, totuși, în unele părți ale țării. În momentul de față, mii de oameni nu au curent electric în județele Neamț și Iași, din cauza vremii. Echipele de intervenție lucrează să remedieze problemele tehnice din locuințele a peste 4.400 de ieșeni și 1.500 de nemțeni. Porturile Constanța Nord, Constanța Sud și Mangalia sunt închise din cauza vântului puternic, iar în județele Botoșani, Suceava și Constanța, pompierii au intervenit ca să îndepărteze copaci căzuți pe șosele sau ca să scoată apa din subsolurile blocurilor.”

Sursa articolului: https://www.euronews.ro/articole/ciclonul-care-nu-a-mai-fost-a-venit-ashley-in-drumul-taberei-o-gaselnita-romaneasca/

GLUME? Daaa!

La un muzeu de antropologie din China erau expuse 1.000 de cranii. Ghidul le explică vizitatorilor:

- Au mâncat ciuperci otrăvite şi au murit.

- Dar unele cranii au găuri, observă unul din turiști.

- Unii nu au vrut să mănânce...

&

- M-am săturat de mania asta a vitezei pe care o ai! E pentru a treia oară când era cât pe ce să mă omori, strigă soţul către soție, foarte nervos.

- Iubitule, te rog, mai dă-mi o şansă!

&

Un şofer neatent, care conducea un TIR, rămâne blocat sub un pod. După puţin timp, soseşte poliţia. Un polițist îl întreabă: 

- Ce faci, domnule, ai rămas blocat sub pod?!

La care şoferul, iritat, răspunde: 

- Nu, duceam podul ăsta undeva şi am rămas fără benzină...

Gânduri ce nu-s perimate, exprimate prin desene animate

Iată un text scris de subsemnata acum vreo paisprezece-cincisprezece ani:

Gânduri despre "Legile lui Murphy"

De vreo câteva zile bune, Inspiraţia mea şi-a făcut bagajele, mi-a surâs graţios, mi-a spus un „pa” grăbit şi s-a dus. În asemenea condiţii, chiar nu are rost să mă chinui (şi, eventual, să vă chinui şi pe domniile voastre, care veţi binevoi să citiţi ce scriu eu aici), aşa că am să fac o pauză, aşteptând ca Inspiraţiei să-i piară cheful de plimbare și să revină la mine. În „pauză”, am recitit, cu mereu aceeaşi plăcere, câteva dintre „legile” lui Murphy şi ale celorlalţi care îl completează, îl copiază sau îl contrazic. Am găsit două asemenea ziceri care mi se potrivesc în momentul acesta şi care, de fapt, sunt universal valabile, se potrivesc oricui.

Prima zice cam aşa: „Niciodată să nu te cerţi cu o femeie obosită. Sau cu una odihnită”. Este la fel de valabilă şi în cazul bărbaţilor, unde ar mai putea fi şi a treia variantă, adică să nu te cerţi niciodată cu un bărbat obosit, sau odihnit, sau beat. Ideea de bază ar fi să nu ne certăm deloc. Eu, una, aşa aş vrea. Altă zicere: „Până îl găseşti pe Făt Frumos, trebuie să săruţi o mulţime de broscoi". Foarte adevărată. Şi nenorocirea cea mai mare este când nu-l găseşti deloc pe celebrul Făt Frumos şi rămâi numai cu sărutatul broscoilor. Bleah! (A, asta ar fi o idee pentru o scriere a mea viitoare, pe care o voi intitula „Viaţa fără Făt Frumos”). Şi, în fine, ultima și cea mai optimistă: „Zâmbeşte! Mâine va fi mai rău.”

P. S. (Atunci) Pozele din desene animate nu au absolut nicio legătură cu cele scrise de mine. Asta e!

P. S. (Acum) Păi, ce să zic, bag de seamă că mă răsfățam încă de pe atunci „văitându-mă” cum că nu am deloc „inspirație” (idei, imaginație, mă rog, cum vreți să-i zicem), dar până la urmă perseveram și tot scriam. Și, culmea, uneori chiar ceva demn de citit. Mda, acum mă laud singură și nu e bine. Ziceam atunci că pozele puse de mine nu au legătură cu textul. Ei, acum sunt sigură că au. Păi, filmele din seria „Epoca de gheață” sunt foarte faine, îmi plac la nebunie, și cred că am să le revăd în curând. Iar Mihaela și cățelușul ei, Azorel (din desenele animate ale lui Nell Cobar) au încântat generații întregi de copii, în Epoca de Aur. Eu eram adolescentă în vremea când se difuzau, dar tot mă uitam, căci cam astea erau alegerile de pe cele două programe ale TVR: serialul „Dallas”, câteva desene animate, câteva filme și muuuuulte jurnale de „știri”. Dar și acum, ca și atunci, eu aleg cărțile. Da, acum se diversifică filmele și serialele, desenele animate, dar nu vreau știri despre politică, nu reclame, nu „tocșouri”, nu emisiuni „distractive”, deci NU televizor, decât foarte rar. Închei, e destul pentru astăzi. Ne vedem aici după ce trece așa-zisul Ciclon Ashley. Doamne, ajută!

Niște gânduri care uită...

MOTTO:

„Aleg să trăiesc prin alegere, nu întâmplător. Aleg să fac schimbări, în loc să găsesc scuze.

Aleg să fiu motivată, nu manipulată.

Aleg să fiu utilă, nu folosită.

Aleg valoarea de sine, nu autocompătimirea.

Aleg să excelez, nu să concurez.

Aleg să îmi ascult vocea interioară, nu părerea întâmplătoare a oamenilor.”

(Eileen Caddy)

Hm, poate am avut gânduri din astea, holistice, când am pus titlul scrierii, deși nu prea mai știu ce e cu holismul, dar acum mai toate „panseurile” mele sunt din zona administrativ-gospodărească (factură telefon, cumpărături, muncă prin grădină). Dar tot e bine, căci iată, mi-am reamintit ce e...

👇 

HOLÍSM (< engl.; {s} gr. holos „întreg”) s.n. Concepție susținând ireductibilitatea întregului la suma părților, în sensul că anumite caracteristici ale acestuia nu pot fi explicate în termenii proprietăților și relațiilor componentelor. Prezentă și în Antichitate, ideea întregului se impune, în epoca modernă, ca principiu alcătuitor și ordonator (ex. gestalt-ul). O dată cu L. von Bertalanffy, principul holismului este ridicat la nivelul unei teorii generale a sistemelor. Perspectiva holistă și-a găsit numeroase aplicații în economie, sociologie, filosofia culturii etc. Holismul semantic este o concepție despre natura și testarea teoriilor științifice, dezvoltată de W. van Quine, conform căreia semnificația empirică nu se stabilește la nivelul enunțului, ci la nivelul întregului sistem de enunțuri. Sursa: DE (1993-2009).

👇 

Eileen Caddy MBE a fost un profesor spiritual și autoare new age, cel mai bine cunoscută ca fiind printre fondatorii comunității Fundației Findhorn din Ecovilaia Findhorn, lângă satul Findhorn, Moray Firth, în nord-estul Scoției.

Sursa: Wikipedia (Engleză).

👇 

P. S. Cam asta scriam eu acum doi ani, la sfârșit de septembrie. Bineînțeles că azi, văzând titlul scrierii de atunci („Acum am niște gânduri holistice”), nu mai știam prea bine explicația termenului „holistic”. Deci, uitucă. Am recitit-o (scrierea, adică) și m-au pierdut la „gestalt”. Nu contează, reiau până când pricep mai bine și, poate, o să țin minte. Sau, vorba unui banc, „dacă nu, nu”.

Gânduri despre tupeu

„Sufletele au un fel al lor de a se înțelege, de a intra în intimitate, până la a se tutui, în timp ce ființele noastre sunt încă încurcate cu schimbul cuvintelor comune, cu sclavia exigențelor sociale.” (Luigi Pirandello) 

    Ieri (sau alatăieri?) eram foarte hotărâtă să scriu ceva despre tupeu, pornind de la poza cu compunerea unui elev român (găsită mai demuuuult, cred că pe Facebook). Era, probabil, un „fake”, dar acum, când am regăsit-o, sunt din ce în ce mai sigură că a fost scrisă de un personaj adevărat, care acum chiar e la Bruxellles, trimis de Statul român cu „treburi”. Începusem să scriu, dar pe urmă am avut altceva de făcut și, iată, nu mai știu ce mai aveam de comentat. Deci, nu mai comentez nimic, am schimbat și citatul pus ca motto, căci mi se potrivește mai bine astăzi, iar acum voi căuta prin Dexonline cuvintele de joi și, evident, câteva glume. Gândurile îmi cam picotesc și refuză să-mi dea o mână de ajutor, așa că mă resemnez și plec de-aici...

Cuvânt aleatoriu:

💬 AMFIBOLIE s. f. (Livr.) Ambiguitate (2). – Din fr. amphibolie. Sursa: DEX '09.

Cuvântul zilei (de ieri):

💬 CEARȘIT s. v. iscoadă, spion.

Cheia alegerii: Oleg Lyalin a fost un agent secret sovietic care a dezertat din KGB. Dezvăluirile sale au dus la expulzarea din Regatul Unit a 105 oficiali sovietici suspectați că ar fi spioni pe 25 septembrie 1971.

💬

TUPEU s. n. I. Îndrăzneală obraznică; cutezanță, impertinență, nerușinare. II. (teatru) Șuviță de păr de diferite culori, care se lipește la marginea părului, pe frunte, și se piaptănă cu părul propriu. (< fr. toupet).

😊

Ce ne așteaptă în iernile viitoare:

La ora 07:49 dimineaţa, la uşa garsonierei lui Mircea se aud bătăi puternice:

- Deschideţi, poliţia termică!

Buimac, Mircea deschide uşa şi o echipă intră în vestibul, cu o mulțime de aparate de măsură.

- Exact cum am depistat cu camera termică din maşina noastră de patrulă: aveţi 21 de grade în apartament. Hm, sunteţi în pantaloni scurţi.

- Dar... îmi pregăteam micul dejun. Mi-am fiert nişte spaghete. Este normal să se încălzească puţin casa, de la abur, ştiţi?

- Gătiţi cu gaz?

- Jur că-l urăsc pe Putin! Spaghetele au fost fierte cu metan european din butelie, provenit numai din ferme europene, de la oi şi vaci hrănite cu furaje europene, la standarde europene.

- Spaghetele sunt cu făină de greieri?

- Bineînţeles, nici n-aş putea concepe altfel.

- Aveţi steagul Ucrainei deasupra patului?

- Să trăiţi, am şi prosoape de baie cu el!

- În regulă. Veţi primi doar un avertisment. Când mai gătiţi, deschideţi geamul, să mai intre nişte frig în casă, altfel se face prea cald şi riscaţi amendă. O zi bună!

😊

Discuție între doi prieteni:

– Nu înțeleg cum au reușit să spargă parola de pe laptopul meu!

– Păi, care era parola ta?

– Anul canonizării Sfântului Dominic de către Papa Grigore al IX-lea.

– Uaauu! Foarte tare! Și, în ce an a fost asta?

– 1234!

Trei gânduri care măcăne

                                                           

MOTTO: „Omul care așteaptă ca o rață friptă să-i zboare în gură, trebuie să aștepte foarte, foarte mult timp.” (Jules Renard)

Toată săptămâna asta am avut intenția să scriu câteva vorbe aici. Din motive foarte subiective, am renunțat. Adică, da, ați înțeles bine, numai eu sunt de vină. Astăzi, mă gândesc să încerc, deși motivele subiective n-au dispărut de tot. Deci, căutând cuvintele din dexonline.ro, dau de cel aleatoriu: 

👇

PARADAISĂ, paradaise, s. f. (Bot.; reg.) Pătlăgea roșie. Din germ. Paradeis. Sursa: DEX '09 (2009). 

Îu, îmi zic, păi asta-mi amintește de o vizită foarte faină, din timpul studenției mele de la Timișoara, acasă la una dintre colege, o bună prietenă, la Cuvin, pe lângă Arad. Primire de nota zece, oameni veseli și cumsecade, iar la masă, printre alte „uimiri” în fața unor obiceiuri și cuvinte (regionalisme) nemaiîntâlnite de mine până atunci, mi se pune întrebarea: „Da' niște salată de părădăisi vrei?” Nu știam ce-s alea, dar am spus, politicoasă și curioasă, că vreau. Și așa am mai învățat ceva nou. Uimirea mea de acum e că mi-am adus aminte de întâmplările de atunci, căci, vorba bancului, am cam început să uit.

Cuvântul zilei este...

👇

SCHISMĂ, schisme, s.f.1. Sciziune în sânul Bisericii, refuz al unui grup de credincioși de a se supune conducerii oficiale. 2. Prin analogie - Dezbinare, ruptură provocate de o deosebire de păreri. Din fr. schisme, lat. schisma. Cheia alegerii: Pe 20 septembrie 1378 a avut loc Marea Schismă a Occidentului. 13 cardinali s-au întâlnit în secret la Anagni, în sudul Romei. Nemulțumiți de papa Urban al VI-lea, impus de Roma, aceștia l-au desemnat ca papă pe prelatul francez Robert de Geneva. Noul papă ales și-a luat numele de Clement al VII-lea și s-a mutat la Avignon. El s-a erijat imediat în rivalul lui Urban al VI-lea, fiind descris drept „antipapă”. 

😊

Nu, nu am găsit glume cu rațe. Adică nu destul de decente, de bun simț și de haioase încât să merite să le „citez” aici. Dar mi-am adus aminte de o replică de prin filmele și serialele americane, care mă amuză mereu. Am căutat mai multe despre această zicere și am găsit câte ceva. Singura chestie care mă nedumerește este de ce se numește „testul rățoiului”, când de fapt e vorba de rață? Și încă ceva, pe mine m-au înșelat de foarte multe ori, în viața asta, aparențele, deci s-ar putea foarte bine ca o entitate care „arată ca o rață, merge ca o rață și măcăne ca o rață” să fie cu totul altceva...

👇

Testul rățoiului - „Dacă arată ca o rață, înoată/merge ca o rață și măcăne ca o rață, atunci probabil este o rață” - sugerează faptul că ceva/cineva poate fi identificat prin caracteristicile sale comportamentale. Testul rățoiului nu se aplică cazurilor care nu sunt evidente. Cu excepția cazului în care există o evidență care dovedește un caz contrar, editorii trebuie să presupună bună credință de la alții. (Sursa: Wikipedia)

Vreo câteva gânduri amânate...

MOTTO: „Vestea rea este că timpul zboară. Vestea bună este că tu ești pilotul.” (Michael Altshuler)

Gândurile astea au fost amânate de ieri pe azi. Am vrut să scriu ieri după-amiază și pe urmă, după ce am avut două scurte convorbiri telefonice și o „discuție” cu mine însămi, am renunțat. Ideea e că niște „chestii” se repetă în existența mea (și nu numai, uneori e valabil pentru mai multă lume), de parcă sunt scrise „la indigo”. De exemplu, la cele spuse de mine acum patru ani, apropo de mărirea pensiilor, nu prea am ce adăuga, căci ar fi superfluu. Recunosc, spășită, că am folosit cuvântul ăsta din urmă doar ca să „mă dau mare”. Dar înțelesul rămâne. Deci...

👇💣

Septembrie 2020 (an cu o așa-zisă epidemie de Covid și cu niște așa-zise „alegeri democratice și libere”): 

Așteptând poștașul care-mi va aduce amărâta mea de pensie, am tot încercat, cu ajutorul neprețuit al domnului GOOGLE, să văd cam ce sumă „exorbitantă” se va adăuga la ea. M-am enervat, evident, și pentru că era o sumă mult prea mică, dar și pentru că, v-am mai spus, de câte ori e vorba de științe exacte, creierul meu are un fel de blocaj și eu, în sfârșit, mă retrag într-un colțișor și tac din gură. Da, dar pot să scriu. Ceea ce iarăși îmi face un car de nervi este faptul că și guvernul de acum, precum au făcut și guvernele ce s-au succedat de la așa-zisa revoluție încoace (da, mă repet, dar îmi place mult sintagma „așa-zisă”), se bate cu pumnul în piept, lăudându-se cum că „v-am mărit pensiile”, de parcă aceste măriri vin din averea mămicuțelor lor, nu din contribuția noastră la fondul de pensii. Da, poate că pensiile ălea mai mult decât „nesimțite”, pe care și le dau cei care cârmuiesc diverse instituții (și, în genere, toată țara), or fi de prin furtișaguri sau de la oarece „fonduri secrete”, dar pensiile noastre sunt plătite de munca noastră de-o viață. Plus că toate aceste așa-zise măriri au iz electoral...

👇💣

Septembrie 2024 (tot an electoral, aceleași minciuni, despre mărirea pensiilor și despre toate celelalte aspecte ale vieții noastre):

Izul electoral s-a cam păstrat (deși începe să miroasă destul de scârbos), încolo sunt toate cam la fel ca în 2020. Mă rog, fără Covid. Dar cu amenințarea unui război. A, am uitat, pe lângă greșeli de calculare, haos, nedreptăți, acum s-a adăugat și un fel de bătaie de joc nedisimulată la adresa noastră, a pensionarilor. Deja mi-e prea silă ca să mai scriu ceva...

GLUME (mda, deși nu am chef de râs):

☺

Fiica, proaspăt căsătorită, o sună pe maică-sa: 

- Mami, la câte grade să-i spăl tricoul? 

- Ce scrie pe el? 

- „Metallica”.

☺

- Iubi, uite, ai un mesaj de la Vodafone: „Nu pot trăi fără tine!”.

- Da, dragă, le-am zis că mă mut la Orange.

☺

La psihiatru:

- Domnule doctor, am impresia că noaptea doarme cineva sub patul meu.

- Oh, este destul de grav. Ai paranoia, vei face tratament trei ani, 100 de lei ședința săptămânală…

Se revăd după vreo trei ani.

- N-ai mai venit la tratament!

- Am rezolvat problema, domnule doctor, m-a învățat unul la cârciumă.

- Cum? Ce-ai făcut?

- Am tăiat picioarele patului…

Oarece gânduri exprimate în cuvinte greușoare

💭 💫 😓 💁 😴

MOTTO: „Puterea de a dărui este atât de intensă, încât entuziasmul și sentimentele pozitive sunt adesea mai mari pentru cel care dăruiește decât pentru cel care primește.” (Jen Sincero)

     E miercuri. E frig și plouă. Ce mai tura-vura, e Toamnă. Toamnă adevărată și care a debutat un pic cam brusc. Cu ploi și frig. De exemplu, azi-noapte au fost la Domnești doar vreo șase grade. Celsius, să nu se înțeleagă altceva. Acum, după ce am scris pe Facebook cuvintele zilei (din dexonline.ro), m-am mai distrat oleacă pe pagina lor, am jucat „spânzurătoarea cuvintelor”, apoi am dat cu zarul până am găsit un nou cuvânt aleatoriu, am combinat câteva definiții de-ale lui și iată ce am aflat:

GREUȘOR (Pronunție: gre-u-șor) adj.,m.,pl. greușori; adj.,fem. greușoară, pl. greușoare. Etimologie: greu + -ușor (Nota mea: o interesantă „unire” a contrariilor, nu?)  1-2 (Pfm; șhp) Greuleț (1-2). Sursa: DOOM 2 (2005). (Nota mea: Pfm, adică popular, familiar, masculin; șhp, adică și hipocoristic.) Ahaaa! M-am lămurit oleacă dar, stați așa, ce e cu „hipocoristic” ăsta, că am uitat? Păi, uite:

HIPOCORISTIC, HIPOCORISTICĂ, hipocoristici, hipocoristice, adj., s.n. (Despre cuvinte, sau sufixe; adesea substantivat) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător, tandru. Din fr. hypocoristique. Sursa: DEX '09.

     S-a cam potrivit cu dispoziția mea de azi. Am vrut să mă plâng, ca de obicei, că n-am chef, dar am ales să am. Chef, adicătelea. Și să-mi exprim gândurile în vorbulițe greușoare. Semnele de la începutul scrierii se „traduc” așa: am avut gândul să postez o fotografie faină, nu am reușit, am văzut stele verzi (sau, în cazul de față, galbene), am transpirat oleacă de nervi, pe urmă m-am calmat și am aflat informațiile ce-mi trebuiau, iar spre final, aproape că am adormit. Mă duc să beau o gură de cafea, dar nu înainte de a vă relata și restul de „chestii” aflate și de a căuta o glumă, două. Ce mai tura-vura, sunt cam predictibilă, nu-i așa?

TURA-VURA (interjecție). Cuvânt care indică o vorbărie lungă și fără rost, o discuție inutilă. ◊ Expr. (Substantivat) Ce mai tura-vura? = Ce mai atâta vorbă degeaba? – Onomatopee. Sursa: DEX '09 (2009).

     Despre autoarea cuvintelor din motto, am găsit mai întâi ceva în engleză, apoi am perseverat și am găsit și câteva vorbe în limba română:

„Jen Sincero is a #1 „New York Times” bestselling author, speaker and motivational cattle prod who’s helped countless people transform their personal and professional lives via her products, speaking engagements, newsletters, seminars and books.”

„Jen Sincero este autoare și îndrumătoare de (spre) succes. Prin intermediul newsletterului său, al seminarelor, ședințelor private, aparițiilor publice, articolelor, produselor și cărților sale, i-a ajutat pe mulți să își transforme atât viața personală, cât și pe cea profesională. În urmă cu câțiva ani, Jen și-a luat rămas-bun de la casa din California, pentru a călători pe o perioadă nedeterminată și acum ea încurajează pe toată lumea să trăiască o viață împlinită, fără limite. Poți descoperi mai multe despre ea accesându-i website-ul: jensincero.com.”

Sursa:https://www.curteaveche.ro/a/jen-sincero

GLUME:

- Bună ziua, vă telefonăm pentru a vă testa IQ-ul.

- Ce-i ăla?!

- Vă mulțumim, testul a luat sfârșit!

#

Doi tineri timizi stăteau pe o bancă în parc. După o oră de linişte profundă, băiatul se decide să rupă tăcerea și îi murmură încetișor fetei:

– Știi, vreau să te întreb ceva, însă nu aș vrea să par prea îndrăzneț. Nu vrei să mergem la mine în apartament?

– Dragul meu, îți spun sincer că nici în ruptul capului n-aveam de gând, însă acum tu m-ai convins.

#

Doi colegi de facultate se întâlnesc pe stradă:

– Am auzit că te-ai însurat. Așa-i?

– Da!

– Și, de ce-ai făcut-o?

– Păi, nu-mi mai plăcea mâncarea de la cantină.

– Ei, na, și acum?

– Acum îmi place!