Gândurile din miercurea asta

„Soarele strălucește, ne încălzește și ne luminează, iar noi nu suntem deloc curioși de ce se întâmpla asta. Cu toate acestea, încercăm să găsim explicația răului, durerii, foametei, țânțarilor și a oamenilor proști.” (Ralph Waldo Emerson)

    Astăzi am timp de așternut aici câteva gânduri. Răzlețe. Săptămâna ce a trecut aş zice că am mai avut nişte tentative, în vreo trei zile, să mă aşez şi să scriu, dar mi-a trecut repede cheful. Voiam să scriu despre cum se obține anul sabatic. Apoi, gândind la statutul meu actual, de pensionară, mi-am zis: „Ce-mi trebuie, eu voi avea, oricum, atâția ani sabatici cât va vrea Dumnezeu să-mi mai dea”. Pe urmă, am vrut să scriu despre felul cum e privită solitudinea, pe urmă despre bucuria gureșă a unor păsărele cărora le pun mereu mâncare pe pervazul ferestrei mele. În fine, nu-mi mai amintesc ce gânduri mi-au mai trecut prin cap, dar n-au meritat, cred, să le scriu aici...

P. S. Nu, nu sunt gândurile din miercurea asta, căci ele lipsesc la apelul de dimineață. Sunt gândurile mele dintr-o altă miercuri, de acum câțiva ani...