Un gând, foarte insistent, îmi șoptește că mie una mi-e imposibil să postez ceva aici, pe blog, și acel ceva să fie cuprins doar în zece rânduri, deci am căzut la o învoială cu el și cu toate celelalte gânduri ale mele să scriem cam douăzeci, hai douăzeci și cinci. Bun așa! Un alt gând este că ieri, uitându-mă în dexonline.ro, ca de obicei, am mai învățat un cuvânt nou (cel puțin, așa cred, că nu-l știam), drept pentru care l-am pus în titlu:
JANILIE s.f. Fir gros de catifea, cu care se împodobesc hainele sau din care se confecționează unele obiecte. [Var.: jenilie s. f.] – După fr. chenille. Sursa: DEX '09.
Închei cu un citat foaaarte fain și un banc așa și-așa...
👇
„Știți ce înseamnă o bucurie? Să mănînci după foame, să bei după sete, să te culci și să adormi după o zi de muncă istovitoare. „Somnul slugii este dulce”, zicea Solomon. Să te speli după o săptămînă în care ai muncit în colb și arșiță, să îmbraci o cămașă curată ca să mergi la biserică. Dar de unde bucurie la omul de azi, că e mereu sătul ca un porc de îngrășat, umblă cu apa la el de parcă ar fi soldat în război, deși tot ce face e să stea la umbră, se spală de două ori pe zi de parcă ar fi un stîrv de găină pregătit pentru borș și își aruncă cămașă dacă a îmbrăcat-o o dată de parcă ar fi o cadînă care merge să fie cumpărată. Viața noastră pe pămînt este o urmare a izgonirii din rai, cînd ni s-a zis: „în sudoarea frunții îți vei mînca pîinea ta”. Toate încercările de a ocoli munca și sudoarea duc la ruperea legăturii cu firescul și ne aduc tristețe, urmată de depresie și boală. Bucuria stă în împlinirea firescului, căci bucuria este firescul.” (Pr. Savatie Baştovoi)
😊
Un băiețel de la o școală de cartier este mutat de mama sa la o școală cu pretenții. Pentru a fi admis, directorul vrea să-i pună câteva întrebări, să vadă dacă se încadrează în pretențiile școlii:
– Ia spune-mi, băiețel, câte anotimpuri sunt?
– Șase!
– Ești sigur?
– Da, șase!
Directorul îi spune mamei:
– Doamnă, mai bine îl întrebați dumneavoastră, că eu nu o scot la capăt cu el!
– Ia spune, Mihăiță, câte anotimpuri sunt?
– Șase, pe cuvântul meu că sunt șase!
Directorul îi spune mamei:
– Doamnă, îmi pare rău, nu îl putem accepta la această școală, dacă nici măcar atâta lucru nu știe.
După ce ies din biroul directorului, mama îl întreabă:
– Cum, măi Mihăiță, să fie șase anotimpuri? Cum să spui tu așa ceva?
– Mami, mă dau bătut! În afară de „Anotimpurile” lui Vivaldi, Haydn, Ceaikovski, Glazunov, Loussier și Piazzolla, eu chiar nu mai știu niciunul!
👇P. S. Data viitoare o să aleg citate și bancuri mai scurte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu