Două-trei gânduri pe zi...

Motto: „Mi-a fost rușine de mine când mi-am dat seama că viața e un bal mascat și eu am participat cu fața mea adevărată.” (Franz Kafka)

   Nu prea am CÂND să scriu dar, mai cu seamă, nu mai știu CE să scriu. Am ajuns la momentul când scrisul nu-mi mai aduce bucurie ca altădată. De câte ori îmi trece prin minte câte o idee cu care aș vrea să vin la blog, devin criticul meu cel mai înverșunat și mă descurajez singură, zicându-mi că ceea ce scriu eu nu are nicio valoare, că bat câmpii și că eu, împreună cu gândurile din dotare, ne pierdem în tot felul de meandre ale cuvintelor, iar rezultatul e o plictiseală generală. Nu, nu eu mă plictisesc, ci acei câțiva cititori care trec pe la blogul meu. Așa că, începând de astăzi, pornind (sau nu) de la un citat, o să-mi devoalez (glumesc, dar tocmai mi-am adus aminte că mai știu oleacă de franceză) doar două, maxim trei gânduri, în tot atâtea rânduri. Ah, nu, nu se poate, hai să zicem că aș putea scrie zece rânduri. Păi, gata!