Gogorițe printre gânduri

MOTTO: „Cântă-ți cântecul. Dansează-ți dansul. Spune-ți povestea.” (Francis McCourt)

     Titlul de astăzi, atunci când l-am scris, mai mult ca sigur era din cauza zecilor de anunțuri „spăimoase” (dar, în același timp, foarte cinice, mincinoase și tâmpite) din mass-media, de genul: se va plăti pe energia electrică de pe o lună un salariu mediu, va veni o iarnă îngrozitor de rece, la anul va fi recesiune în România, e pericol mare la granițele noastre etc. Încerc să nu mai citesc și să nu mai privesc asemenea știri, adică nu, chiar nu mai vreau să aud nimic de genul acesta. Chiar dacă ar fi un grăunte de adevăr acolo, nu înțeleg (hm, înțeleg eu, dar îmi place să-mi pun întrebări retorice) de ce trebuie să fim ținuți într-o continuă stare de spaimă și îngrijorare. Trec la cuvintele din dexonline. „Gogoriță”, după cum știam deja, e cam tot aia cu „baubau” și eu, ca să mă amuz, am pus o imagine cu un baubau din Bau Bau (Indonezia)

✌  GÓGORIȚĂ, gogorițe, s. f. Ființă imaginară cu care sunt speriați copiii. ♦ Fig. Amenințare mincinoasă, neîntemeiată (care încearcă să sperie, să intimideze pe cineva). [Acc. și: gogoríță] – Et. nec. Sursa: DEX '09 (2009).

✌  BAUBÁU s. m. Personaj imaginar cu care se sperie copiii mici. [Var.: babáu s. m., babáua s. f.] – Din bau (repetat). Sursa: DEX '09 (2009).

Cuvântul aleatoriu:
ÎMPUNGÁCI, -CE, împungaci, -ce, adj. (Reg., despre vite cornute) 1. Care are obiceiul de a împunge cu coarnele. Împungător (2). – Împunge + suf. -aci. Sursa: DEX '09 (2009).

Cuvântul zilei:

CARABÍNĂ, carabine, s. f. 1. Pușcă cu țeava ghintuită și scurtă. 2. Cârlig închis cu un arc, fixat printr-un inel la capătul unui lanț, al unei curele etc. și folosit pentru a prinde de el diferite obiecte. 3. Cârlig pentru cablu fixat cu un dispozitiv care permite rotirea ușoară a cablului. – Din fr. carabine. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: În anul 1930, s-a născut Niki de Saint Phalle, pictoriță, sculptoriță franceză, regizoare de filme experimentale, una dintre primele femei artist care a obținut recunoaștere internațională în timpul vieții. Tehnica ei preferată a fost carabina: pe compoziții din diverse materiale și obiecte, uneori acoperite cu vopsea albă, se împrăștie culoarea conținută în niște buzunare străpunse de gloanțele trase din arma de vânătoare.

✌  Continuăm serialul („Rapsodii de toamnă” de George Topîrceanu)

III

„Florile-n grădini s-agită.

Peste straturi, dalia,

Ca o doamnă din elită

Îşi îndreaptă talia.

Trei petunii subțirele,

Farmec dând regretelor,

Stau de vorbă între ele:

„Ce ne facem, fetelor?...”

Floarea-soarelui, bătrână,

De pe-acum se sperie

C-au să-i cadă în țărână

Dinții, de mizerie.

Şi cu galbena ei zdreanță

Stă-n lumina matură,

Ca un talger de balanţă

Aplecat pe-o latură...

Între gâze, fără frică

Se re-ncep idilele.

Doar o gărgăriţă mică,

Blestemându-şi zilele,

Necăjită cere sfatul

Unei molii tinere,

Că i-a dispărut bărbatul

În costum de ginere.

Împrejur îi cântă-n șagă

Greierii din flaute.

„Uf, ce lume, soro dragă!”

Unde să-l mai caute?

L-a găsit sub trei grăunţe

Mort de inaniţie.

Şi-acum pleacă să anunţe

Cazul la poliţie.”