Astăzi, niște gânduri răzlețe (și fugitive)

MOTTO: „Cinismul de orice fel este o mască pentru neputința de adaptare.” (John Fowles)

    Titlul de azi chiar reflectă „situația” în care sunt gândurile mele. Pe lângă că sunt răzlețe și fugitive, sunt prea multe și destul de înghesuite, iar unele din cale-afară de nedumerite, așa că voi proceda astfel: mai notez câteva dintre ele și le las pentru zilele care vin, caut cuvintele de azi din dexonline (plus adjectivele din titlu, ca „material didactic”), apoi voi trece la episodul II din poezia lui Topîrceanu, „Rapsodii de toamnă”.

* RĂZLÉȚ, -EÁȚĂ, răzleți, -e, adj. 1. (Despre ființe) Care s-a depărtat de ceilalți, care a rămas singur. ♦ (Și adv.) Situat la distanță (unul de altul). ♦ (Despre sunete) Lipsit de legătură, de continuitate; izolat; sporadic. 2. Care rătăcește din loc în loc; pribeag, înstrăinat, hoinar. ♦ (Despre privire, ochi) Rătăcit, pierdut. – Din răzleți (derivat regresiv). Sursa: DEX '09 (2009).
* FUGITÍV, -Ă, fugitivi, -e, adj. 1. Care trece repede, care este de scurtă durată; trecător, fugar, fugarnic. 2. Sumar; rapid; superficial. – Din fr. fugitif, lat. fugitivus. Sursa: DEX '09 (2009).

Cuvântul aleatoriu:
COCONÁR, coconari, s. m. 1. Arbore conifer ornamental cu coroana în formă de umbrelă, care crește în regiunea mediteraneană (Pinus pinea). 2. (La pl.) Semințele comestibile, de formă ovală și cu gust de alune, ale coconarului (1). – Din ngr. kukunári. Sursa: DEX '09 (2009).

Cuvântul zilei:

PARTENOGENÉZĂ s.f. Formă de dezvoltare a unui organism dintr-un ovul sau dintr-o oosferă nefecundate, prezentă la unele animale și plante (inferioare). – Din fr. parthénogénèse. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: Pe 28 octombrie 2021, „Journal of Heredity” publica un studiu conform căruia femela condor din California este capabilă să se reproducă fără ajutorul unui mascul. Până acum, acest fenomen a fost observat doar de două ori, iar condorii născuți astfel au trăit doar 2 și 8 ani (față de 50 de ani în medie). Această formă de reproducere se numește partenogeneză. 

Și, iar...

P. S. John Fowles (1926-2005) a fost un romancier și eseist englez. El a dobândit recunoașterea internațională o dată cu apariția primului său roman, Colecționarul (1963), al cărui succes de public i-a îngăduit să se dedice în întregime scrisului. A primit de îndată și elogiile criticii, fiind considerat un scriitor cu o forță imaginativă și inovatoare excepțională, reputație pe care următoarele sale romane au confirmat-o: Magicianul (1966; ediție revizuită în 1977), Iubita locotenentului francez (1969), Daniel Martin (1977), Mantisa (1982), Omida (1985).

❤ II

„Într-o clipă, alarmate,
Ies din șanțuri vrăbiile.
Papura pe lac se zbate
Legănându-și săbiile.

Un lăstun, în frac, apare
Sus pe-un vârf de trestie
Ca să ţie-o cuvântare
În această chestie.

Dar broscoii din răstoacă
Îl insultă-n pauze
Şi din papură-l provoacă
Cu prelungi aplauze.

Lişiţele-ncep să strige
Ca de mama focului.
Cocostârci, pe catalige,
Vin la fața locului.

Un ţânţar, nervos şi foarte
Slab de constituţie,
În zadar vrea să ia parte
Şi el la discuţie.

Când deodată un erete,
Poliţai din naştere,
Peste baltă şi boschete
Vine-n recunoaştere

Cu poruncă de la centru
Contra vinovatului,
Ca să-l aresteze pentru
Siguranţa statului...

De emoţie, în surdină,
Sub un snop de bozie,
O păstaie de sulcină
A făcut explozie.”