
MOTTO: „Trezim în ceilalți aceeași stare mentală față de noi ca aceea pe care o îndreptăm către ei.” (Elbert Hubbard)
Azi nu aveam de gând să scriu nimic pentru că nu prea aveam idei. Și, mai ales, din cauză că, de dimineață, precum îmi e obiceiul, am început mai multe treburi deodată, iar acum sunt obosită și destul de frustrată că nu le-am terminat pe toate. Titlul de astăzi, cu cele două gânduri alese (pardon, pe care trebuia să le aleg), m-a făcut să zâmbesc un pic, căci știu că nu sunt în stare să fac alegeri din astea drastice, dar și pentru că, în mintea mea, l-am schimbat cu „Am de ales azi între două gânduri”. Ceea ce este și mai haios, deci e clar, nu mai aleg nimic. Vreau doar să subliniez faptul că două simple prepoziții (sau, hai, ca să fac un joc de cuvinte, două prepoziții simple) schimbă sensul unei propoziții. Bun, trec la cuvintele din dexonline și la ultimele două „episoade” din poezia lui Topîrceanu, „Rapsodii de toamnă”, așa, ca să ne luăm „la revedere” de la luna octombrie...
Cuvântul aleatoriu:
HÁȘMĂ, hașme, s. f. Plantă erbacee cu bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe, roz sau albastre, care se prezintă în inflorescențe sferice (Allium ascalonicum). – Din magh. hagyma „ceapă”. Sursa: DEX '09 (2009).
Cuvântul zilei:
FEDAIN (< arabă „om care se sacrifică în numele unei idei”). s.m. 1. (În Evul mediu, sec. 11-13, în Persia, Siria, Liban) Membru al unei organizații religioase secrete a ismailiților-asasini. 2. (În epoca modernă, în Imperiul Otoman și în Persia) Membru al grupărilor politico-religioase de opoziție. 3. Luptător al gherilelor palestiniene. Sursa: DE (1993-2009). Cheia alegerii: În anul 2011 Unesco admite Palestina ca stat membru.
❤
IV
„Buruienile-ngrozite
De-aşa vremi protivnice
Se vorbiră pe şoptite
Să se facă schivnice.
Şi cum ştie-o rugăciune
Doamna măsălariţă,
Tot soborul îi propune
S-o aleagă stariţă.
Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n văduvie
Să trăiască slobode.
Vezi! De-aceea mătrăguna
A-nvăţat un brusture
Să le spuie-n faţă una
Care să le usture!...
Jos, pe-un vârf de campanulă
Pururea-n vibraţie,
Şi-a oprit o libelulă
Zborul plin de graţie.
Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatină,
Giuvaer de smalţ şi aur
Cu sclipiri de platină.
V
Dar deodată, pe coline
Scade animaţia...
De mirare parcă-şi ţine
Vântul respiraţia.
Zboară veşti contradictorii,
Se-ntretaie ştirile...
Ce e? Ce e?... Spre podgorii
Toţi întorc privirile.
Iat-o!... Sus în deal, la strungă,
Așternând pământului
Haina ei cu trenă lungă
De culoarea vântului,
S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor şi Doamna
Cucurbitaceelor...
Lung îşi flutură spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste șolduri triumfale
Haina iluzorie.
Apoi pleacă mai departe
Pustiind cărările,
Cu alai de frunze moarte
Să colinde zările.
. . . . . . . . . . . . . . .
Gâze, flori întârziate!
Muza mea satirică
V-a-nchinat de drag la toate
Câte-o strofă lirică.
Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe
Iarna mizerabilă,
Mă cuprinde o tristeţe
Iremediabilă...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu