Gânduri separatiste

 

MOTTO: „Vinde-ți inteligența şi cumpără nedumerire. Inteligenţa este o părere, nedumerirea este intuiţie.” (Rumi)

 

    Și acesta de astăzi este un titlu inventat înainte de a scrie postarea (și mai am vreo trei-patru, în așteptare), deci încerc să improvizez pe „tema dată”. E chiar amuzant, aș zice. Deci, autorul zicerii de mai sus este Rumi și, când am căutat mai multe amănunte despre el, am chicotit vreo cinci minute, căci este mai lung numele lui decât ce am aflat (viață, operă etc.), dar mi-a făcut bine la moral (care-i acum ușor „prăbușit”).
Jalal ad-Din Muhammad Rumi, pe numele său complet Mawlānā Jalāl ad-Dīn Muhammad Rūmī, cunoscut și ca Mawlānā Jalāl-ad-Dīn Muhammad Balkhī a fost unul din cei mai cunoscuți mistici persani și islamici, întemeietor al Ordinului Mevlevi. Limba maternă a lui Rumi a fost persana. (Wikipedia)

👀  SEPARATÍST, -Ă, separatiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se separă, se izolează de majoritate; care este adept al separatismului. – Din fr. séparatiste. Sursa: DEX '09 (2009).

NOTĂ:  Gândurile mele de azi într-adevăr sunt, cu moderație, cam separatiste, în sensul că unele țin morțiș „să citim” mai mult, altele sunt mari amatoare de filme, deci vor „să vizionăm”, deci...

Cuvântul aleatoriu (din dexonline.ro):

CUCUIÁT, -Ă, cucuiați, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre păsări) Moțat; (despre pui de animale cornute) căruia încep să-i crească coarnele. 2. (Despre oameni) Cocoțat pe ceva. [Pr.: -cu-iat] – Cucui + suf. -at. Sursa: DEX '09 (2009).

Cuvântul zilei:

HANZÉLĂ, hanzele, s.f. Instalație de fabricat bomboane, caramele, având ca elemente principale o mașină de rulare, un dispozitiv de ștanțare și o pompă cu care se introduce umplutura. – Et. nec. Sursa: DEX '96 (1996). Cheia alegerii: În 1941 au apărut bomboanele M&M’s. Din 1988, sunt bomboanele oficiale ale Casei Albe, distribuite la bordul Air Force One și cu alte ocazii. Aceste „M&M’s prezidențiale”, în culorile steagului american, sunt foarte căutate de colecționari.

 Gluma zilei:

O tânără n-a mai trecut prin satul natal de o bună bucată de vreme. Într-o zi, sosește acasă, dar nici n-apucă să treacă pragul, că tatăl său se răstește la ea, nervos:

– Unde ai fost, nenorocito, tot timpul ăsta? De ce nu ne-ai scris nici măcar o carte poștală? De ce nu ne-ai sunat niciodată? 

Fata începe să plângă și zice, printre lacrimi:

– Tată, să vezi, eu am devenit damă de companie …
– Ce? Cum? Pleacă de aici, păcătoaso! Ești o rușine pentru familia noastră. Te reneg!
– Cum crezi tu, tăticule. Eu vreau doar să-i las mamei această blană de nurcă, să vă dau un cec și titlul de proprietate asupra casei pe care tocmai v-am cumpărat-o, cu zece dormitoare, terase și piscină. De asemenea, am vrut vă invit să petreceți sărbătorile pe iahtul meu… 

Tatăl întreabă:

– Ce ziceai că ai devenit?
Fata începe din nou să plângă și spune:
– Damă de companie, tată.
– O, Doamne, ce m-ai speriat! Am înțeles altceva...