Trei gânduri care au pierdut trenul...

  

MOTTO:  „În loc să mă adresez păianjenilor din sala de așteptare ori vântului care suflă dinspre pădure spre mlaștină, mă adresez unor oameni pe care nu-i văd, nu-i cunosc, și unii, poate, încă nici nu s-au născut.” (Octavian Paler, în „Viața pe un peron”)

 

      Cred că o să mă amuze (o vreme) aceste postări ale mele cu titluri puse dinainte. Mai am vreo patru-cinci. Am „adaptat” la temă/titlu poza, citatele, și am să încerc să fie și conținutul pe aceleași coordonate. Primul gând este de fapt despre scrierea de ieri și-mi zice insistent că am mai pomenit cândva de cartea Agathei Christie „Zece negri mititei”. Tot ce se poate, nu-l contrazic, dar refuz categoric să „răsfoiesc” cele peste o mie de postări de pe blog ca să văd dacă-i așa sau nu. Mergem mai departe: al doilea gând este despre metaforicul „tren al vieții” și am să mă fofilez de la a da detalii, sunt zile când chiar nu vreau să mă gândesc la gările și haltele pe unde am trecut, precum și la trenurile pierdute. Al treilea gând este despre cartea lui Octavian Paler, „Viața pe un peron”, care mi-a plăcut mult și pe care îmi promit să o recitesc în curând. Trec la cuvintele din dexonline.ro:

Cuvântul aleatoriu ( destul de insolit și total necunoscut mie):
PARACHÉRNIȚĂ, parachernițe, s. f. Plantă erbacee medicinală cu tulpina dreaptă, cu frunzele alungite și cu flori verzi (Parietaria officinalis). Etimologie necunoscută. Sursa: DEX '09 (2009).

Cuvântul lunii: MONARH

Cuvântul zilei:
FOFILÁ, fofilez, vb. I. Refl. A se strecura neobservat, cu dibăcie; a pătrunde, a se introduce undeva pe furiș; fig. a obține o situație bună prin înșelătorie. ♦ Fig. A se sustrage de la o îndatorire; a se eschiva. – Din fr. faufiler. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: Mylène Farmer s-a născut pe 12 septembrie 1961. Este cântăreață, producătoare și actriță franco-canadiană. S-a bucurat de un succes considerabil în anii '80 în majoritatea țărilor francofone și a țărilor din Europa de Est. A apărut foarte rar în mass-media, refuzând să vorbească despre viața ei privată. Această discreție mediatică a fost descrisă de presă ca o strategie de marketing, pentru a se face dorită.

❤❤❤

Închei cu alte două citate din cartea lui Octavian Paler „Viața pe un peron”. În primul din ele, autorul își scrie propriul decalog, zece porunci pe care putem încerca să le urmăm și noi:

❤
„Prima poruncă: Să aștepți oricât.
A doua poruncă: Să aștepți orice.
A treia poruncă: Să nu-ți amintești, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăiești în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiți că orice așteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viața.
A șasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A șaptea poruncă: Nu pune în aceeași oală și rugăciunea și pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăznește să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoști că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ți aparține în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuiește că ești egoist.
A zecea poruncă: Amintește-ți că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.”

❤

„Viața însăși e o stare de tranzit între naștere şi moarte... un peron unde te zbaţi să ocupi un loc într-un tren... eşti fericit că ai prins un loc în clasa I sau la fereastră... altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar... alţii nu reuşesc să se prindă nici pe scări, rămân pe peron să aștepte următorul tren. Şi fiecare uită, poate, un singur lucru: că trenurile astea nu duc nicăieri... cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să știe, egal cu cel care stă în picioare pe culoar şi cu cel care vine abia cu următorul tren. În cele din urmă se vor întâlni toți undeva, într-un deșert, unde chiar șinele se transformă în nisip. În loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, își dau ghionturi...”

P.S. Și, nu, azi n-am chef de glume...