Gânduri despre cuvinte inventate

   

MOTTO: „Când mă etichetezi, mă respingi.” (Soren Kierkegaard)

Mă aflu, de vreo câteva zile bune, sub imperiul unor nervi ce-și fac de cap ori de câte ori apare o situație, o persoană, o vorbă, o ploaie nesfârșită, care cred eu că țin cu tot dinadinsul să-mi tulbure liniștea căpătată cu foarte maaaaari eforturi. Nu sunt nervoasă încât să mă cert cu toată lumea și să înjur birjărește, ci într-un mod mai delicat, pe care eu l-am numit „nervoșel”, cuvânt inventat de mine (cred) și care trebuie folosit precum parfumurile unisex. Aș zice că femininul „nervoșelă” nu sună prea grozav, poate „nervoșică”. STAREA asta arată cam ca emoticonul de mai sus. Nu voi explica nici „de ce”, nici „cine, ce”, căci nu vreau să-i plictisesc pe alții cu asemenea nimicuri și nici nu vreau să mă enervez din nou. Acum, când scriu, sunt iar calmă și încerc să-mi conving gândurile (sau, mai degrabă, ele încearcă să mă convingă pe mine) că totul e bine, e duminică, sunt în concediu și mă simt minunat. Aici: