Gânduri care-mi dau cu tifla

   

        Știu că, de câtăva vreme, mă tot lamentez pe-aici că nu mai am deloc inspirație, că ideile care-mi veneau prin minte altădată, acum au dispărut (temporar, sper eu), că sunt foarte frustrată din cauza asta, mă rog, bla-bla-bla. Ei bine, de vreo câteva zile, nu prea mai am niciun îndemn nici spre munca fizică, prin care suplineam un pic lipsa de activitate a neuronilor mei. Deci, dimineața mă dau jos din pat, bombănind filosofia japoneză ikigai (despre care am scris acum ceva vreme și pe care, în stilul meu „ușurel”, superficial și autoironic, încercam s-o pun în practică), bombănindu-mă pe mine că bombănesc ikigai-ul, trec apoi la rutina zilnică și fac treburi cu o viteză de melc și un entuziasm aproape inexistent. Îmi reamintesc sfaturile ikigai (poate m-ajută):
❤ Fii mereu activ/ă, nu te pensiona niciodată.

❤ Privește lucrurile cu calm.

❤ Nu mânca pe săturate.

❤ Înconjoară-te de prieteni buni.

❤ Fii în formă pentru următoarea ta aniversare.

❤ Zâmbește.

❤ Reconectează-te la natură.

❤ Fii recunoscător/recunoscătoare.

❤ Trăiește clipa.

❤ Urmează-ți ikigai-ul.

   (*) Mda, nu prea mă ajută, sunt în aceeași stare, combinație între un jemanfișism fără sens, o lehamite fără margini și o auto-cicăleală fără finalitate, căci nu-mi pasă de ea. Aveam de ales între ce notasem să „cercetez” astăzi, adică să aflu mai multe despre drepneaua neagră (?), despre misteriosul cronovizor (?) de la Vatican și despre Jeanne Calment, cea mai longevivă (?) femeie din istorie. Nu aleg nimic, iar cuvintele din dexonline.ro le-am scris deja pe Facebook. Așa că gândurile continuă să-mi dea cu tifla, drept pentru care mă voi ironiza crunt și, în cele ce urmează, o să redau „însemnările” unei blonde, poate puținii mei neuroni se vor speria și vor începe să „producă” și altceva decât platitudinile de până acum...

💣
Jurnalul unei blonde 

Ianuarie: Am dus fularul înapoi la magazin. Era prea strâns!

Februarie: Am fost concediată de la farmacie pentru că nu am scris pe etichete conținutul sticluțelor. Sunt nişte tâmpiţi. Le-am explicat degeaba că sticluţele alea nu intră în imprimantă.

Martie: Sunt foarte încântată. Am terminat un puzzle în 3 luni. Pe cutie scria „între 3 şi 5 ani”

Aprilie: Blocată câteva ore pe scările unei clădiri, după ce s-a luat curentul.

Mai: Am încercat să-mi fac un ceai. Instrucţiuni greşite: o ceaşcă de apă nu încape într-un pliculeț din ăla.

Iunie: Am încercat să fac ski nautic. Nu am putut găsi vreun lac care să aibă pantă!

Iulie: Am pierdut o competiție de înot stil fluture. Nu am aripi!

August: M-am udat fleașcă după ce m-am încuiat pe dinafară mașinii. Aceasta s-a umplut și ea cu apă, fiind decapotabilă.

Septembrie: Marea Roșie e vopsită, nu?

Octombrie: Computerul meu e defect. Nu găsesc tasta „any key”

Noiembrie: Am gătit curcan timp de 2 zile. Rețeta spunea o oră per kilogram iar eu cântăresc 55 de kilograme.

Decembrie: Nu am putut să sun la Urgență. Am găsit butonul 1, dar telefonul ăsta idiot nu are tasta 12!