Niște gânduri care bombăne fără sfioșenie

MOTTO: „Gusturile se discută, altminteri orice nătărău s-ar pricepe la artă. Doar în materie de culori şi alimente nu se discută gusturile. De aici încolo, există prost-gust şi bun-gust. Sensibilitate față de frumos şi... nesimțire.” (George Pruteanu)

Da, azi mi-am adus aminte de promisiunea că voi spune câte ceva despre un cuvânt pentru care nu am mai avut timp (și loc) ieri. Și nu, cuvântul „gustoșenie” nu este în dicționare (eu una nu l-am găsit), dar văd că „mișună” peste tot unde e vorba de mâncare și de rețete. Întâi m-am gândit că poate ne vine de peste munți, din Ardeal, dar mi-am dat seama că s-a aciuat pe la noi, prin graiul familiar, de prin partea de Moldovă care nu mai e a noastră. Am întâlnit o prăjitură numită „gustoș”, am întâlnit două ferme de păsări numite „GustoȘ”, precum și o adresă de Facebook, „Gustoșenie sănătoasă”. Mă rog, chiar nu-mi pasă, mie îmi place mult cuvântul „pufoșenie”, așa că pe ăsta am să-l folosesc. Sunt și niște role de hârtie (șervete pentru bucătărie) pe care le cheamă „Pufoșilă”, dar și niște jucării, „Pufoșel”. Îmi plac la nebunie și termenii ăștia. În dexonline.ro am găsit următoarea explicație pentru cuvântul meu preferat, care m-a „lămurit”:

💬 +pufoșenie (desp. -ni-e)(fam.) s.f., art. pufoșenia (desp.-ni-a), art. pufoșeniei; pl. pufoșenii, art. pufoșeniile (desp. -ni-i-). Sursa: DOOM 3 (2021).

💣 Mda, acum unele dintre gândurile mele bombăne fără sfioșenie, ba chiar cu sfătoșenie (și o ușoară lăudăroșenie) și mă acuză de puturoșenie, zicând: „De ce nu ești și tu în stare să inventezi oarece cuvinte noi care să se termine în -enie?” Ha, păi le-am și replicat, prompt, că eu nu știu nici toate cuvintele existente, darămite să-mi mai chinui neuronii să „creeze” vreo parascovenie nouă. Un exemplu este fructul pe care o să-l descriu în continuare, despre care eu nu am auzit în viața mea și nici nu știu dacă se găsește pe plaiurile noastre mioritice, prin magazinele „de fițe” (v-am zis, sunt cam „pădureață”).

💬 Sapotele negru (Diospyros nigra), numit „fructul de ciocolată’’, poate fi considerat o alternativă naturală a ciocolatei plină de E-uri de pe piaţă, însă şi o sursă de vitamine şi minerale delicioasă. (...) Fructul arată ca o tomată, cu diametrul de 5-10 cm, cu o coajă necomestibilă. Fructele necoapte pot fi lăsate să se coacă, devenind treptat maronii-ciocolatii. Sapote copt cu adevărat are o culoare maronie, iar pe interior este moale ca o budincă. (...) Pentru a consuma fructul sapote negru, se taie în două precum avocado, se răsucesc jumătățile în sensuri opuse, iar apoi se folosește linguriţa pentru degustare. Miezul se poate mânca simplu, alături de îngheţată sau dat prin blender cu lapte, smântână sau înghețată. De asemenea, poate fi folosit în amestec cu banană, nucă de cocos, sub formă de mousse, la diferite torturi şi alte deserturi delicioase.”
Sursa: https://topremediinaturiste.ro/sapote-negru-fructul-cu-gust-fin-de-ciocolata/

  P.S. Există și sapote alb. Ei bine, am mai aflat ceva și astăzi. Ca o concluzie, doctă și obiectivă, zic o replică dintr-un banc: Ș'apăi!