Farmecul discret al gândurilor „de bine”

 

MOTTO: „Respiri atât de ușurat și cu un zâmbet larg pe chip când ai învățat să te detașezi; detașarea te scutește de situații penibile, eforturi superflue, frustrări inutile și îţi oferă ocazia să-ți umpli cu mici bucurii ale tale file din cartea vieții juvenile sau de la bătrânețe, fără a avea mustrări de conștiință asupra celor petrecute.”

 (Michelle Rosenberg) 

 

        Nu știu cine-i Michelle Rosenberg și, ca să fiu foarte sinceră, nici nu mă prea interesează în acest moment, dar „rezonez” la ce zice ea, deși eu căutam un citat despre „micile bucurii care îți fac ziua mai frumoasă”, cum se spune, dar bun și-așa. Chiar mă simt detașată (și ușor „defazată”, dar asta-i cu totul altă poveste). Astăzi m-a sunat fratele meu, plecat de câtăva vreme prin țări asiatice, pline de exotism, și imediat am vrut să scriu despre locul unde e acum. Dar trebuia să mai studiez „terenul” ca să pot face o călătorie imaginară. Apoi, cumnata mea mi-a trimit un filmuleț cu nepoata ei, o frumusețe de copilă care a început să meargă, și e grăbită tare, și foarte veselă, și-i o scumpă. Deci, da, ziua mea chiar a devenit mai frumoasă. Și gândurile „de bine” chiar au un farmec discret. Am muncit un pic prin grădină (fredonând „The River of Dreams” al lui Billy Joel), am mâncat de prânz și apoi am venit aici să scriu despre cu totul și cu totul altceva, dar știți și domniile voastre ce repede se lasă „deturnate” gândurile mele. Văzând o poză cu Monumentul Eroilor (pe lângă care, de altfel, trec aproape zilnic, căci se află chiar în centrul Domneștiului), mi-am adus brusc aminte că, în timpurile îndepărtate ale copilăriei și adolescenței mele, locuitorii din comuna noastră, mucaliți cum sunt, îi ziceau ostașului sculptat, cu recunoștință sinceră, dar și cu un fel de lejeră familiaritate, „Nică de pe Monument”. O să mai întreb în dreapta și-n stânga să aflu de unde le-a venit ideea. Și, bineînțeles, voi reveni aici cu răspunsul...

💬 Am găsit, la pagina comunei Domnești de pe Wikipedia, următoarele:

„În semn de prețuire, cetățenii comunei au înălțat, în anul 1937, în inima comunei, Monumentul Eroilor din Domnești. Monumentul are simbol OMUL-SOLDAT.”

(Sursa: https://ro.wikipedia.org/)

💬 Și acum o să citez dintr-o carte de suflet despre Domnești și domneșteni:

   „Semnificativ este un fapt pe care puțini domnişani îl știu. Modelul Monumentului Eroilor din centrul co­mu­nei este conceput de sculptorul Ion Gh. Pantazin, artist, cioplitor în lemn şi piatră, înzestrat cu un talent deosebit. Cu ocazia inaugurării acestui monument (8 iunie 1937), Luca Paul – inițiatorul construcției – spunea: „(…) totodată adresez mulțumire d-lui I. Pantazin, distins sculptor, artist care a conceput modelul monumentului, l-a executat întocmai și la timp, având și colaborarea d-lui Venzon, de origine italiană, un neîntrecut ma­estru în modelarea pietrei. Ambilor le doresc să facă multe lucruri frumoase în județ şi ţară”.

Omul sfințește locul. Sculptorul artist, domnişan, Ion Pantazin este legat spiritual de satul în care s-a născut. Mărturie peste vreme stă Monumentul Eroilor, pe care cei de atunci l-au așezat, nu la voia întâmplării, ci acolo unde drumurile se ramifică spre Pitești, Curtea de Argeș şi Câmpulung, pentru ca trecătorul, de oriunde ar fi, să știe că şi Domneștiul şi-a adus tributul de sânge în scopul propășirii Neamului.”

(Sursa: GEORGE BACIU, ION C. HIRU, ,,Oameni de seamă ai Domneştiului”)

P.S. Ceea ce parafrazez eu în titlu este „Farmecul discret al burgheziei”, adică un film suprarealist, din anul 1972, regizat de Luis Buñuel. Nu-mi mai amintesc dacă l-am văzut sau nu, dar e o maaaaaare minune că titlul lui mi-a rămas în minte.