Gânduri fără busolă

       Necăjită pe mine însămi din pricină că sunt total lipsită de „inspirație”, nu am mai scris deloc în zilele care au trecut. Dar astăzi n-am mai rezistat și am venit la blog, nu pentru că imaginația mea mi-a „șoptit” ceva (e cam debusolată de un timp, ca și gândurile mele), ci așa, pur și simplu. Am căutat, ca de obicei, cuvintele oferite cu dărnicie de dexonline.ro. Cuvântul lunii rămâne tot INFORMATOR. Hm! Cuvântul aleatoriu a fost:

RELÓN s.n. Fibră sintetică obținută prin polimerizarea caprolactamei, folosită la fabricarea țesăturilor, a tricotajelor etc. – Re (= R < România) + [nai]lon. Sursa: DEX '09 (2009).

Deci...
NÁILON, nailonuri, s.n. 1. Fibră textilă poliamidică obținută pe cale sintetică, folosită la confecționarea țesăturilor subțiri și a multor produse tehnice. 2. Țesătură fabricată din aceste fibre. [Pl. și: nailoane] – Din engl. nylon. Sursa: DEX '09 (2009).

Cuvântul zilei:
ANTIÁRTĂ s.f. 1. Producție care nu respectă principiile artei (academice). 2. Producție antiartistică. [Pr.: -ti-ar-] – Din fr., engl. anti-art. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: În anul 1887 s-a născut Marcel Duchamp, pictor, artist plastic și om de litere francez, naturalizat american, cu o influență majoră asupra diferitelor curente de artă contemporană.

    💭 Ei, aici am avut o scurtă pauză, ca să mă hotărăsc dacă scriu ceva despre busola din titlu sau despre Marcel Duchamp. M-am hotărât brusc și rapid când, căutând prin „rafturile” lui GOOGLE, am descoperit pe site-ul https://destepti.ro/ un titlu care m-a lăsat literalmente cu gura căscată, pentru că avea vreo patru cuvinte total necunoscute mie: Secretele fericirii – nunchi, hygge, cosagach, niksen sau despre ce contează cu adevărat în viață. L-am citit, a fost destul de interesant și acum o să citez din el:
    ❤ „Fericirea este un concept care a străbătut secolele, fiind definită şi redefinită continuu, în funcție de contextul istoric, cultural, spiritual, educaţional, oscilând între hedonism (care proclamă plăcerea ca fiind binele suprem), eudemonism (doctrină care consideră că năzuința omului spre fericire este scopul vieţii/ „viaţa care înflorește”) şi nenumărate alte curente de gândire – de la stoicismul concentrat în celebrul adagiu „Carpe diem” (profită de ziua de azi, fără griji pentru ziua de mâine), până la „consumerismul” secolului al XX-lea (din perspectiva căruia fericirea înseamnă confort, loisir etc.) sau „transumanismul” contemporan (ai cărui reprezentanți consideră că ingineria genetică, nanotehnologia, farmacologia etc. pot eradica orice formă de insatisfacție, deschizând drum larg fericirii).”

    ❤ „Există oameni fericiţi, aşa cum există popoare fericite, iar nunchi, niksen, hygge, cosagach sunt moduri de a înţelege fericirea, care ne-ar putea inspira, poate mai mult decât sfaturile trainerilor şi speakerilor motivaţionali, al căror limbaj tinde să devină tot mai stereotip, sec şi mimetic.”
    ❤ „Unul dintre secretele fericirii l-am putea descoperi în ceea ce locuitorii din „Țara dimineților liniștite”, cum i se mai spune Coreei de Sud, numesc „nunchi” – un fel de al şaselea simţ, la jumătatea distanței între empatie şi tact, între intuiţie, înţelepciune şi fler, o formă de inteligenţă emoţională, care îi ghidează pe cei care-l cunosc şi-l aplică pe calea unei vieţi liniştite şi fericite, un principiu călăuzitor al vieţii. „Nunchi”, literal, înseamnă „a măsura dintr-o privire”, altfel spus, „forţa privirii”, capacitatea, arta subtilă de a observa, a asculta şi a evalua ceea ce simt şi gândesc oamenii din jur şi, implicit, înţelegerea propriului statut.” (...) Din „nunchi” oricine poate să învețe să nu reacţioneze din impuls, să se facă respectat şi să respecte, să facă pasul înapoi când este cazul, să observe, să asculte, să înţeleagă „semnele” din jur. Trăim într-o realitate cu oameni care vorbesc prea mult şi fără sens (în cercul de prieteni, de cunoștințe, la telefon, la job etc.), „grăbiţi” să se „autoelogieze” sau să ne „chestioneze” despre orice, oricând, să ne invadeze intimitatea, oameni care nu mai ştiu să asculte, nu mai ştiu să privească”.
     ❤ „Dacă pentru sud-coreeni „nunchi” este unul dintre secretele fericirii, pentru danezi este „hygge” (pronunțat „hou-ga”) – ceea ce s-ar traduce prin „plăcut”, „confortabil”, „frumos”, „bun”, cu referire la un mod de viață, la un sentiment, o stare de spirit pozitivă, oferită de un moment reconfortant. De altfel, danezii au o zicere potrivit căreia „fericirea se găsește în casa fiecăruia”. Poate şi graţie acestei concepții despre viaţă, în 2016, Danemarca a fost declarată „cea mai fericită ţară din lume”, de World Happiness Report.”

    ❤ „Cosagach-ul este unul dintre secretele fericirii pentru scoţieni, o adevărată artă de a te bucura de ceea ce eşti şi ceea ce ai, într-un mod asemănător „hygge”-ului danez, pentru că pune mai presus de orice sentimentul de linişte, de bucurie şi de calm, pe care îl asigură căminul şi familia, dar şi plimbările în natură, weekend-uri la munte sau la ţară, departe de agitaţia oraşelor, o mâncare simplă, gustoasă, preparată cu plăcere. De fapt, este un îndemn nu numai la simplitate, ci şi la concentrarea asupra sinelui şi redescoperirea lucrurilor autentice care ne definesc.”

   ❤ „Pentru olandezi, în afară de „gezellig”, unul dintre secretele fericirii este ceea ce ei numesc „niksen” – adică un timp pe care fiecare trebuie să şi-l acorde pentru a se desprinde de tumultul vieţii cotidiene, pentru a se relaxa, pentru a medita, pentru a face „nimic” („niks” – „nimic”), un fel de „dolce farniente” („dulce trândăvie”), un foarte bun remediu pentru stresul, epuizarea, burnout-ul la care este supus omul contemporan.”
    ❤ „Secretele fericirii – nunchi, hygge, cosagach, niksen – la care s-ar putea adăuga şi ikigai-ul japonez, arată că există un punct comun în toate aceste concepţii despre fericire – încercarea de a găsi un răspuns la întrebarea „De ce viaţa merită să fie trăită?” sau „Care este valoarea pentru care te trezești cu bucurie în fiecare dimineață?” 

     P.S. O să închei cu un banc (simptomatic pentru mine, o româncă neaoșă, să practic „hazul de necaz”, nu?) și cu o poză la care să privim în liniște și, vorba japonezilor, „să vedem pietrele cum cresc”...

☺Mama își sună fiul și-l întreabă:

– Unde ești?!

– La un club de strip-tease, răspunde fiul.

Mama:

– Ah, ai văzut deja ceva ce nu trebuia să vezi?

Fiul:

– Hm… da.

Mama:

– Pe taică-tu, nu?

Fiul:

- Pe soră-mea... 

 

❤❤❤