Gândurile neuronului singuratic

      Din cauză de căldură și de oboseală (sau, cum titrează disperate ziarele, pentru că e „caniculă și disconfort termic”), azi nu prea aveam de gând să scriu, mai cu seamă că doar un neuron amărât mai hălăduia pe coridoarele minții mele. Restul se bălăceau în piscină sau dormeau. Ei, asta mi-a amintit de zicerea cu „neuronul singuratic”. L-am întrebat pe Google ce-i cu ea (adică de unde provine) și el mi-a oferit oarece bancuri, citate din înțelepciunea lui Gigi Becali, replici dure de pe la „tocșouri” politice, deci nimic clar și lămuritor. Bun, trec mai departe, căci n-am energie să mai insist. Cuvintele din dexonline.ro sunt, după cum urmează:

 💣 Cuvântul lunii: INFORMATOR.

 💣 Cuvântul aleatoriu (la a treia „încercare”):

INSOLÁȚIE, insolații, s.f. 1. Stare patologică provocată de expunerea îndelungată a corpului la acțiunea razelor solare și care se manifestă prin febră, dureri de cap, amețeli, greață, delir (putând provoca moartea). ♦ Vătămare provocată pomilor tineri prin excesul de căldură. 2. Iluminare a unei suprafețe de razele solare. 3. Tratament prin expunere la soare. Din fr. insolation, lat. insolatio. Sursa: DEX '09.

 💣 Cuvântul zilei:

ȘOFRÁN, șofrani, s.m. 1. Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste și cu florile violete cu linii purpurii, din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă, folosită în medicină, în bucătărie și în industrie (Crocus sativus). ♦ P. ext. Substanță colorantă extrasă din această plantă. 2. (Bot.) Șofrănel (1). – Din rus. șafran, pol. szafran. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: În anul 1947 a fost adoptat Drapelul național al Indiei, așa cum îl cunoaștem astăzi: un tricolor orizontal, de culoare portocalie („șofran adânc”) în partea superioară, alb în centru și verde în partea inferioară. În mijloc se găsește o roată bleumarin cu 24 de spițe, numită Ashoka Chakra.

      Mda, păi să aflăm mai multe despre șofranul ăsta:
  ❤ „Șofranul (Crocus sativus) este o plantă mediteraneană, din care se poate extrage condimentul șofran, uleiuri aromatice, precum și numeroase alte substanțe cu utilizări în medicină și alimentație. Șofranul a fost întotdeauna cel mai scump condiment din lume. Originile nu sunt certificate însă par a se situa în Orientul mijlociu. A fost introdus în Europa de mauri prin Spania, la ora actuală fiind cultivat în Spania (La Mancha) și Grecia, Franța (cea mai bună calitate), Italia, iar în restul lumii în Maroc, Cașmir, Iran (cel mai mare producător) sau China. Prețul său ridicat (30.000-40.000 euro/kg) se datorează faptului că pentru 1 kilogram de condiment trebuie recoltate între 130.000 și 250.000 de flori din care se rețin numai stigmatele (partea superioară a pistilului, care este divizată în trei) ce se usucă până la pierderea a 4/5 din umiditatea lor, dar și de faptul că este o cultură manuală ce nu suportă mecanizare decât în mică parte (lucrările solului). Șofranul, numit și `aurul roșu` era considerat un simbol al luminii, folosit din cele mai vechi timpuri ca plantă tinctorială ce dădea o culoare galben auriu, ca a soarelui, hainele conducătorilor fiind vopsite cu extractul stigmatelor de Crocus.” (Wikipedia).

      Și, de aici, neuronul meu s-a „târât” iar la Google ca să afle mai multe despre expresia populară „Ce știe țăranul ce-i șofranul”. Aferim!

 ❤ „Nu e de mirare, dat fiind preţul său atât de mare, că la şofran aveau acces doar cei cu o situaţie materială foarte bună. Omul simplu, ţăranul, nu ştia să aprecieze planta ca atare, despre care văzând-o expusă la târg, în forma bulbilor vânduţi la tavă, relativ mai ieftin, gândeau că e otravă. Fiind un condiment exotic, foarte scump, virtuţile sale culinare, doar în cazul anumitor alimente, erau cunoscute de un grup restrâns de persoane, din elita urbană.” (Sursa:https://www.monitorulbt.ro/)

      La secțiunea „De-ale hazului”, am vrut să scriu bancul ăla (reluat de toți) cu „neuronul singuratic”, dar mi-a fost cam jenă, așa că scriu un altul:

 ☺ Se consideră o turmă de bizoni, a cărei viteză este egală, evident, cu viteza celui mai lent bizon. Vânătorii, de orice natură, vânează deci pe cei mai lenți bizoni, făcând prin aceasta un bine turmei, a cărei viteză de deplasare va crește.
Analog, creierul uman lucrează cu viteza celui mai lent neuron. Se știe că alcoolul distruge neuronii, dar îi distruge pe cei mai lenți, deci...