La răscruce de gânduri

MOTTO: „Fiecare om care știe să citească are puterea să crească, să multiplice modurile în care există, să-și umple viața, să și-o facă semnificativă și interesantă.” (Aldous Huxley)

Gândurile mele se găsesc azi la o răscruce și nu prea sunt hotărâte încotro s-o ia. Așa că am luat eu inițiativa: o să o luăm în mai multe direcții. Adică, vedem ce-i cu „clafoutis”-ul ăla despre care am pomenit zilele trecute, ne ocupăm și de cuvintele apărute azi în dexonline.ro, „povestim” oleacă despre pădurea Hoia-Baciu și, dacă mai avem energie, spunem și un banc.

💭

Clafoutis este un „chelcășoz” franțuzesc, o combinație între prăjitură și budincă. Nu știu dacă o voi prepara vreodată, căci mi se pare cam „de fițe”, dar cam așa se face:

„Ingrediente: 50 g unt, 200 ml lapte integral, 3 ouă mari, 100 g zahăr, 70 g făină, vanilie, un praf sare, 250 g zmeură (sau alte fructe).

1. Topește untul și combină-l apoi cu laptele, ouăle, zahărul, vanilia, sarea și făina, folosind un mixer sau un blender.

2. Răspândește zmeura curățată într-o tavă rotundă și întinsă de tartă sau prăjitură, unsă cu unt.

3. Toarnă aluatul (puțin mai gros ca acela pentru clătite) în tavă peste fructe și dă clafoutis-ul cu zmeură la cuptor la 200 de grade, pentru 25 de minute sau până când desertul se solidifica. Sursa: https://www.retetepractice.ro. 

 

💬

Cuvântul aleatoriu:

CLĂPÁR, clăpari, s.m. Încălțăminte pentru schi, înaltă până deasupra gleznei, închisă în față cu clape. – Clapă + suf. -ar. Sursa: DEX '09 (2009).

Dar mai înseamnă și...

Clăpar, clăpari s.m. 1. Instrumentist care cântă la instrumente cu claviatură într-o formație muzicală pop sau jazz. Sursa: Argou (2007).

Cuvântul zilei:

Palér, paléri, s.m. (reg.) 1. Contramaistru zidar sau dulgher, conducător de șantier, arhitect. 2. Cantonier. 3. Caporal. Sursa: DAR (2002).

Cheia alegerii: În anul 1880 s-a născut Toma T. Socolescu, important arhitect român, reper al arhitecturii românești de la începutul secolului XX până la cel de-al Doilea Război Mondial, care și-a dedicat întreaga viață regiunii sale, Prahova, și în special orașului Ploiești. A contribuit, în mare măsură, la viața culturală a întregii țări.

💣

„Pădurea Hoia-Baciu este o pădure situată în partea vestică a municipiului Cluj-Napoca, în apropierea secției în aer liber a Muzeului de Etnografie din Cartierul Grigorescu. Pădurea se întinde pe o suprafață de aproximativ 3 kilometri pătrați. Granița sa sudică este culmea orientată în direcția est-vest a dealului care delimitează valea Râului Someșul Mic și nu conține panta sudică abruptă a dealului. La nord, pădurea se termină pe o pantă mai lină, care întâlnește Râul Nadăș. (...) Pădurea Hoia-Baciu a devenit faimoasă începând cu anii 60, de când au început să fie semnalate tot felul de întâmplări: apariția unor așa-ziși strigoi și alte apariții inexplicabile în fotografii și insesizabile cu ochiul liber. De asemenea, au fost semnalate senzații auditive ciudate, ce dădeau stări de anxietate celor care o vizitau și senzația că ar fi urmăriți. (...) Cele mai frecvente anomalii care au fost semnalate în pădurea Hoia-Baciu, de-a lungul timpului, sunt problemele cu echipamentele electronice. La acestea se adaugă modificările de natură bio-fiziologică: senzații de rău, dureri de cap, frisoane, stări de greață.” Sursa: https://www.libertatea.ro/lifestyle/ (Un articol scris de Sofia Ionescu, în 16 iulie 2021, „Pădurea Hoia-Baciu - povești și legende despre cea mai înfricoșătoare pădure.”)

☺ Poanta de azi (de pe Facebook): „Când pun mâna pe un roman bun, nu mă las până nu-l termin.” (Cleopatra)