Niște gânduri noi pe un palimpsest

MOTTO: „Faptul că viața-i o sărbătoare, i-a scandalizat pe unii. Dacă au ales să fie nefericiți, treaba lor. Deși eu am parte de toate grijile, toate necazurile, toate dezamăgirile, nimeni nu va afla nimic. Nici măcar eu.” 

(Marcel Jouhandeau)

Citatul acesta mi-a ieșit în cale azi, sigur nu întâmplător, pentru că astfel am mai aflat ceva, ceva nou, ceva ce nu știam. Autorul său, Marcel Jouhandeau, după cum ne spune Wikipedia, „a fost un scriitor francez, care a publicat și sub pseudonimul Marcel Jouand. Proza sa cultivă alegoria vizionară și satira crudă și este dedicată provinciei natale și relațiilor matrimoniale.” Și, pentru că mi-a venit în minte cuvântul palimpsest, deși am mai făcut vorbire despre el, îl reiau: PALIMPSÉST, palimpseste, s.n.Pergament sau papirus de pe care s-a șters sau s-a ras scrierea inițială pentru a se putea utiliza din nou și pe care se mai văd urmele vechiului text. Din fr. palimpseste. Sursa: DEX '09. Nu aveam de gând să scriu astăzi, dar aseară, când am aruncat o scurtă privire pe Facebook, am dat de următoarea zicere (a unui anonim): „Prima greșeală: să crezi că lumii îi pasă de tine. A doua greșeală: să îți pese de ce crede lumea.” Foarte „ca lumea”, ca să mă exprim așa. Ei bine, eu am făcut, de-a lungul vieții, aceste două greșeli. Și da, am fost dată cu capul de pereți din această cauză. Acum m-am mai „vindecat” un pic. Însă, gândindu-mă mai bine, eu am făcut (și mai fac) și o a treia greșeală: mie îmi pasă de lume. Nu de toată LUMEA, ci de cei din familie, de prieteni și de cunoștințe. Chiar îmi pasă. Că nu știu mereu să o arăt, asta e altă poveste. Dar, din păcate, mi-a păsat și, uneori, am fost dezamăgită crunt. Dar, poate, și eu am dezamăgit pe alții. În regulă, mă opresc aici. Urmează, pe peronul din dreapta, o poezie, iar pe peronul din stânga, două bancuri...

😔

„Sufletul tău funcționează cu lemne,

Iar al meu cu electricitate.

Dragostea ta umple cerul de fum

A mea e din flăcări curate.

Totuși vom mai merge împreună

O bună bucată de pământ,

O bună bucată de cer,

O bună bucată de lună.”

(Marin Sorescu, „Poveste”)

😊
Întrebare la Radio Erevan:
- Cum poate o femeie să dea jos 5 kilograme?
Răspuns:

- Renunță la geantă.
%
Două femei vorbeau pe șoptite stând în cușetele lor din tren:

- Fată, ce viață depresivă. Luna asta neapărat trebuie să fac rost de 3.000 de euro.

- Găsește-ți un amant și cere-i câte 3.000 de euro pe lună.

- Unde găsești așa ceva în ziua de astăzi?!

- Ok, găsește-ți doi cu 1.500.

- Și-așa e dificil.

- Ok, patru cu 725!

Un tip, din cușeta de sus:

- Când ajungeți la 5 euro, să mă treziți...