Gânduri despre minciuni și minciunele

     MOTTO: „Când cineva te minte, este pentru că nu te respectă suficient ca să fie sincer(ă) cu tine și pentru că te crede prea bleg/bleagă ca să faci diferența între minciună și adevăr.” (Anonim)

     Înainte să mă uit la știri (știu că fac o mare greșeală, dar trebuie din când în când să știu ce mai e prin Argeș, prin România și prin lume), mi-am adus aminte de o scurtă propoziție pe care sunt sigură că fiecare dintre noi a rostit-o la un moment dat: VIAȚA MEA E UN ROMAN. I-am cerut lui GOOGLE să-mi dea rezultate despre această zicere și cele mai multe au fost despre cartea de poezii a lui Adrian Păunescu, apărută în anul 1986, și intitulată chiar așa. Suntem îndemnați insistent s-o cumpărăm (prețurile variază între 25 și 39 RON, iar cu autograf, 300 RON), dar am trecut grațios mai departe. În tribuna-magazine.com am găsit o rubrică intitulată tot așa, unde se făceau cronici de carte. Atât. Păi, o să revin la asta, acum citesc știrile. În Argeș, ca peste tot, primează chestii de genul: ah, accidente; ah, vine Black Friday; ah, reduceri de 40%; în Pitești „se montează nu un brad, ci... mai mulți”; ah, iată listele cu rata infectărilor cu Covid în localitățile din Argeș (ah, ce m-am speriat, zilele trecute, pe lista asta, în Domnești nu era niciun caz, acum sunt șapte); și, în fine, bomboana de pe colivă: „de la anul, cresc pensiile, salariul minim și alocațiile”. Bun, cred că mi-a ajuns. Am trecut totuși la știrile din țară și la cele externe, dar după ce am citit că al cincilea val al virusului mutant, numit Omicron, va lovi Europa, am capitulat, am fluturat steagul alb și am hotărât, împreună cu gândurile care nu leșinaseră sau nu stăteau ascunse, că trebuie să fac o pauză. M-am întors. Cea mai bună replică la ultima știre, amenințătoare și panicardă, este o butadă citită zilele trecute (nu mai știu unde): „Ai dracu' ăștia, știu când vine valul cinci, dar sunt luați prin surprindere de prima zăpadă!” Decât să-mi fac nervi cu minciunile și știrile acestea gen „bau-bau”, mai bine să mă gândesc, cu nostalgie, la minunatele minciunele (uscățele, scovergi sau pur și simplu gogoși pufoase, întoarse, ce aveau forme de fundițe), pe care le mâncam cu drag în copilărie, după rețeta bunicii. Mmmm...