Gânduri încălțate în trotteuri

   MOTTO: „Uneori, a încerca să înțelegi este ca şi cum ai vrea să vezi prin apa tulburată. Fii liniștit și lasă apa să se limpezească. Rămâi calm, până când vine vremea să acționezi.” (Lao Tse)

 (Pantofi trotteur JB Martin 641,50 RON)

   Astăzi dimineață, am găsit (sau, mai degrabă, am nimerit) pe dexonline.ro cuvântul aleatoriu următor: TROTTEUR, trotteuri, s.m., adj. 1. S.m. Cal cu trapul întins și ridicat; trăpaș. 2. Adj. (Despre încălțămintea de damă) Cu toc gros, înalt de trei-patru centimetri, și cu model sport, comod și rezistent. [Pr.: -tör] – Din fr. trotteur. Sursa: DEX '09 (2009). Eu sunt mare amatoare de pantofi comozi, deși recunosc că tocurile înalte îi dau femeii care le poartă un plus de eleganță și frumusețe. Dar asta e, am purtat mai tot timpul trotteuri dar nu, nu din aceștia pe care i-am pus eu aici ca exemplificare. Când i-am văzut prima oară am gândit că nu i-aș purta nici să mi se plătească ceva, iar când am tras cu coada ochiului la preț, am rămas fără aer, pulsul mi s-a accelerat îngrijorător și, când mi-am revenit din uluire și indignare, mi-a venit să plâng. Mda, cam exagerez, am momente când chiar nu-mi pasă că trei perechi din astea de trotteuri fac cât pensia mea pe o lună, altele sunt lucrurile importante (adică, în ierarhia mea de valori). Ce să mai zic atunci când unele „pupeze” mondene sau din „elita politicii românești” etalează genți care valorează cât pensia mea pe o jumătate de an?! Astea-s inechități sociale și chestii foarte nedrepte cu care nu vreau să-mi bat capul. 

   Și, dacă tot am vorbit de pantofi cu nume foarte franțuzit, iată alt cuvânt „asortat” la temă: TROACÁR, troacare, s. n. (Rar) Palton sau pardesiu femeiesc mai scurt. – Din fr. trois-quarts. Sursa: DEX '09 (2009). Mda... Am mai citit încă o dată motto-ul și da, mă simt mult mai calmă, dar de acționat, deh, mai greu, că-s o Balanță destul de comodă și care se hotărăște anevoie atunci când e vorba de „chestiuni” majore. Să trec la o glumă, că face bine și poate c-o să-mi schimbe un pic STAREA destul de morocănoasă de azi:

 

O mămică observă, cu îngrijorare crescândă, că fiul său iubit nu seamănă nici cu ea, nici cu soțul. Soț la fel de iubit, și pe care nu îl înșelase niciodată. Până la urmă, când copilul împlinește 18 ani, îi ia, pe ascuns, o probă de ADN pentru analize. Șoc. Panică. Groază. Rezultatul arăta clar: copilul nu avea nicio legătură cu ea sau cu soțul. Disperată și tremurând ca o frunză, îi spune soțului:

– Iubitule, am o veste cumplită...

Soțul ridică ochii din ziar:

– Aoleu, iar ai lovit mașina!

– Nu.

– Ai zgâriat-o!

– Nu! Las-o dracului de mașină, e vorba despre copil.
– Îu, ce-i cu copilul nostru?

– Păi, asta e, nu-i al nostru!

– Cum nu-i al nostru?

– I-am făcut testarea ADN și nu suntem noi părinții biologici.

– Ah, dar eu știam asta!

Femeia stă să leșine și mai multe nu.

– Știai?! De când știai?

– De când te-am scos din maternitate.

– Cuuum?

– Păi, chiar tu ai zis la plecare: „Costele, copilul a făcut pe el. Eu cobor la taxi cu lucrurile, iar tu, fă bine și schimbă-l!”

Cuvinte despre niște gânduri cu prea multe semne de punctuație

      Cuvântul care îmi stăruia mie în minte dis-de-dimineață era „vituperant”. Am încetat demult să mă mai întreb de ce îmi apar printre neuroni cuvinte sau situații fără nicio legătură cu cea ce citesc sau văd la un moment dat . După „ritualul” matinal zilnic, am întrebat dicționarul ce-i cu el, deși știam, vag, că e ceva înrudit cu „defăimător”. Nu avea explicație. După ce m-a trimis la „vituperator”, tot fără explicație, am ajuns în fine la verb, adică:  VITUPERÁ, vituperez, vb. I. tranz. (Livr.) A blama, a defăima, a denigra. – Din fr. vitupérer, lat. vituperare. Sursa: DEX '09 (2009). Căutând cuvântul, am dat de ceva legat de titlul blogului meu, adică de gândire, gânduri. Am găsit „Cele patru stadii ale gândirii”, articol publicat pe roportal.ro. Citez:

„Atunci când vorbim despre experiența umană, o definim de cele mai multe ori prin intermediul materiilor studiate la școală - sociologie, antropologie, artă, muzică, matematică etc. Oare definesc toate acestea ceea ce înseamnă să fii om? O imagine mai clară a experientelor umane oferă posibilitatea de a vedea cum funcționează mintea oamenilor, cum văd aceștia lumea și cum procesează informația, într-un cuvânt, cum gândește specia umana. Cercetătorul Paul Lutus a creat o mică ierarhie care înfățișează patru stadii ale gândirii. Iată care sunt acestea:
1. Sentimentele - Stadiul Delta (...)

2. Credințele - Stadiul Gama (...)

3. Faptele - Stadiul Beta (...)

4. Ideile - Stadiul Alfa (...)”

     P.S. Dacă domniile voastre au curiozitatea și doresc să vadă unde se „încadrează”, în care dintre aceste stadii, pot să citească acest articol aici: roportal.ro/articole/despre/cele_patru_stadii_ale_gandirii_6327/

     Și am mai găsit ceva, într-un alt articol, iar acest ceva îl trec la o „rubrică” creată ad-hoc, și căreia i-am dat numele unei emisiuni radio de pe timpuri - „Vreau să știu!”:

„În România, localitatea Ip are cel mai scurt nume din țară, însă în lume există localități cu nume formate dintr-o singură literă, cum ar fi: Å (râu) din Suedia sau Y (acolo) un sat din Franţa. La polul opus, cel mai lung nume de localitate din România format dintr-un singur cuvânt este Streisângeorgiu, din județul Hunedoara. În lume, cel mai lung nume de așezare este „Krung Thep Maha Nakorn Amorn ratana kosinmahintar ayutthay amaha dilok PhoP noppa ratrajathani burirom Udom rajaniwesmahasat Harn Amorn phimarn avatarn sathit sakkattiya visanukamprasit”, un oraș din Thailanda.” (Sursa: shtiu.ro)

     Trec acum la cuvintele zilei: 

Cuvântul aleatoriu: COLTÚC, coltuce, s. n. 1. Fiecare dintre cele două capete ale unei pâini lungi. 2. (Reg.) Pernă mică servind drept căpătâi. ♦ Perniță (de ace). [Pl. și: coltucuri] – Din tc. koltuk. Sursa: DEX '09 (2009).

Cuvântul lunii: tot HAOS!

Cuvântul zilei: EFÉNDI s. m. invar. (Înv.) Titlu de politețe pus în Turcia, după un nume propriu, învățaților, funcționarilor; persoană care avea acest titlu. – Din tc. efendi. Sursa: DEX '98 (1998). Cheia alegerii: În 1923, Atatürk face din Ankara capitala Turciei.

        Și două glume:

 
O blondă, o brunetă și o roșcată sunt la detectorul de minciuni. Bruneta spune:
- Mă gândeam că sunt cea mai frumoasă femeie din lume...
- Bip!
Roșcata zice:
– Mă gândeam că-s mai frumoasă decât…
– Bip!
Blonda:
- Mă gândeam..
- Biiip!
😂😆😊

La țară, la marginea unui câmp, un pictor tocmai își instalase ustensilele de pictat. În fața lui se afla o turma de oi și un baci care le păzea. Pictorul îl întreabă:
– Îmi dai voie să-ți pictez oile?
– Apăi nu, domnule, nu. Aș dori să rămână albe...

•  

Gânduri între două sau mai multe frici

Asta îmi pusesem de gând să scriu astăzi: despre multele și măruntele frici care mă bântuie. Sau despre fricile acelea mari, ce sunt comune majorității oamenilor. Și despre cum ne îndeamnă să ne înfruntăm fricile vorbitorii aceia „motivaționali”, sau psihologii sau, mă rog, toți care-și dau cu părerea. Unele frici cred că pot fi înfruntate, dar la altele, eu una continui să spun „n-ai să vezi!” Mi-a fost frică toată viața să zbor cu avionul (nu că aș fi avut prea multe ocazii), să vorbesc în public (am mai spus-o, când am încercat, am lăsat impresia că sunt nu numai șatenă/ blondă, ci și proastă), mi-a fost frică de apă (drept pentru care tentativele de a învăța să înot au fost niște eșecuri), acum mi-e frică de Covid, dar mi-e cam frică și de vaccin, mi-a fost și îmi este încă frică de multe, dar n-o să le înșir aici pe toate, nu? Am încă frici mai mici sau mai mari, dar am ajuns să „conviețuiesc” destul de pașnic cu ele, iar când spun o rugăciune, parcă se mai diminuează. Am postat pe Facebook poantele și poezia de azi (nu le mai repet), dar la alegerea poeziei a contribuit faptul că am văzut postarea altcuiva cu o poezie a lui George Țărnea, intitulată „Egloga destinul tragic” și, de aici, am făcut legătura cu ceea ce am scris mai sus, adică cu frica de uitare. Mi-e teamă că am să uit lucrurile faine, sentimentele și trăirile, întâmplările cu haz sau emoționante, dar am constatat că e bine, uneori, să mai și uiți, să lași în urmă trecutul (adică regretele, și frustrările, și durerile, și tristețile din el) și să mergi mai departe. Și, fiindcă tot vorbirăm de uitare (adică, de aia „rea”), eu am uitat cu desăvârșire ce e aia „eglogă” (mda, acum mi-e foarte  jenă, preț de câteva minute, dar îmi va trece, cred). Deci:

EGLÓGĂ, egloge, s. f. Mic poem pastoral asemănător idilei; bucolică. – Din fr. églogue, lat. ecloga. Sursa: DEX '09 (2009).

P. S. Îmi voi „dedica” un catren (autoironic și cam pueril), așa, ca o mustrare scrisă pentru că uit:

Este una ce-și arogă

Talente de pedagogă 

Și că-i „mare” filologă

Dar a uitat ce-i o eglogă...

Gânduri în culorile toamnei...

  

E sărbătoare și am vreme să scriu. Din păcate, nu prea am idee despre ce-o să scriu. Și asta pentru că nimic din ceea ce-mi „traversează” acum mintea nu mi se pare demn de relatat. Aș vrea să stau pe banca aia din poză, să mă bucur de Toamnă și să aștept ca Doamna Imaginație să nu mai fie așa de năzuroasă. O să aștept, poate mâine, poimâine sau, mă rog, poate săptămâna viitoare voi fi mai inspirată. Am trecut rapid pe la dexonline.ro. Cuvântul aleatoriu a fost: LAMARCKÍSM s.n. Teorie biologică după care evoluția viețuitoarelor se explică prin influența variațiilor de mediu asupra comportamentului și morfologiei lor și care consideră că însușirile astfel dobândite se transmit ereditar. [Pr.: -chism] – Din fr. lamarckisme. Sursa: DEX '09 (2009).
NOTA MEA: Jean-Baptiste Pierre Antoine de Monet, Cavaler de Lamarck a fost un biolog francez. El este cel care inventat cuvântul biologie pentru a desemna știința ființelor vii și apoi a elaborat prima ipoteză despre teoria evoluționistă. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Lam. (Wikipedia)
Cuvântul zilei e destul de „sumbru”: TOMBÁL, -Ă, tombali, -e, adj. (Livr.) De mormânt; funerar. – Din fr. tombal. Sursa: DEX '98 (1998). Cheia alegerii: În 2016, mormântul lui Iisus, situat, conform unei tradiții creștine, la Sfântul Mormânt, este deschis pentru prima dată după 1810.

Acum o să-mi „recit” o poezie și o să-mi spun câteva glume. Poezia este „Toamna în parc” de George Topîrceanu, iar glumele sunt vechi și cam „slăbuțe”, dar nu mai am chef să caut altele.

Cad grăbite pe aleea

Parcului cu flori albastre

Frunze moarte, vorba ceea,

Ca iluziile noastre.

Prin lumina estompată

De mătasa unui nor,

Visătoare trece-o fată

C-un plutonier-major.

Rumen de timiditate

El se uita-n jos posac.

Ea strivește foi uscate

Sub pantofii mici de lac.

 

Și-ntr-o fină discordanță

Cu priveliștea sonoră,

Merg așa, cam la distanță,

El major și ea minoră...

 

😄

Într-un magazin intră o doamnă foarte grasă și zice:

− Aș dori să vad un costum de baie care mi-ar veni...

Vânzătorul (în șoaptă):

− Și eu...

😆

Două prietene stau la taclale. Una zice:

– Dragă, spune și tu, nu e viața asta groaznică? Ori de câte ori dau și eu de un bărbat cumsecade, descopăr că fie el e însurat, fie eu sunt măritată.

😊

- Uau! Dar cât ai slăbit! Dietă nouă?

- Da. Legume. Cartofi, morcovi, sfecla...

- Le fierbi, le coci sau le prăjești?

- Le sap!

😉

Discuție intre doi soți:

– Iubitule, de ce ieși pe balcon de fiecare dată când cânt? întreabă soția.

– Ca să vadă vecinii că nu te bat! răspunde soțul.

Gânduri intrigate

Așteptând ca vremea să se hotărască (iese soarele sau e în continuare cer noros și ceață), am poposit aici pentru a scrie două cuvinte (adică, literalmente două) găsite azi în dexonline.ro. Unul mi-e total necunoscut, altul e destul de „exotic” și chiar nu-mi mai aduc aminte dacă l-am auzit vreodată. Urmează cinci minute pauză, ca să-mi „aplic” o ușoară morală (muștruluială, dojenire) pentru uituceala și superficialitatea ce mă caracterizează. Ca să-mi fac curaj, îmi zic că măcar sunt dornică să aflu mereu ceva nou. Deci:

Cuvântul aleatoriu: Jbârcotí, pers. 3 sg. jbârcotéște, vb. IV (reg.; despre vițel) A suge la o vacă mulsă. Sursa: DAR (2002).

Cuvântul zilei: OKÁPI (< fr.; cuv. bantu) s. f. Specie de rumegătoare din familia girafelor, înaltă de c. 1,60 m și având o greutate de c. 250 kg, gâtul mai scurt decât girafa și culoarea maro, cu dungi albe pe spate (Okapia Johnstoni). Trăiește în pădurile din Africa, mai ales în R.D. Congo unde a fost creată în 1996 o rezervație naturală care face parte din patrimoniul natural mondial. Sursa: DE (1993-2009).

(Cine vrea să știe mai multe, să citească aici: http://www.cunoastelumea.ro/okapi-zebro-girafa-ciudatul-animal-din-padurile-ecuatoriale-ale-africii/)
Cheia alegerii: Ziua internațională a okapilor.

Soarele a biruit, se pare că va fi o zi frumoasă, așa că o să închei rapid cu un banc și o să-mi văd de treburile al căror „grafic” a fost total dat peste cap de frig și ploaie.

Un tip se plimba prin satele din țară, când observă un semn pe care scria „Cal vorbitor de vânzare”. Intrigat, se îndreaptă spre grajd pentru a-l verifica. „Deci, ce ai făcut în viața ta?” întreabă el calul. „Am dus o viață plină”, răspunde calul, ca prin minune. „M-am născut în Anzi, unde am păstorit pentru un sat întreg. Câțiva ani mai târziu, m-am alăturat forțelor de poliție și am contribuit la menținerea ordinii în oraș. Și acum, îmi petrec zilele oferind plimbări gratuite copiilor defavorizați.” Tipul este uimit. El îl întreabă pe proprietarul calului: „De ce ai vrea să scapi de un animal atât de incredibil?” Proprietarul îi spune: „Pentru că este un mincinos! Nu a făcut niciodată nimic din toate astea! ”

Oarece gânduri de sfârșit de săptămână

      De câteva zile bune, nu am văzut pe-aici, pe la Domnești, nici măcar o rază firavă de soare. A plouat, au fost nori, iar a plouat (sau s-a pregătit să plouă), au fost grade Celsius cam puține pentru timpul ăsta, deci URÂT. Dar asta e, să sperăm că nu intrăm direct în Iarnă și că vor veni și zile mai însorite (la propriu și la figurat). Am scris astăzi doar pentru că ieri, urmărind un serial, unul dintre personaje a pomenit de Valentina Tereșkova. Și, logic, am urmărit ideea asta. Wikipedia mi-a spus, pe scurt, cam ce știam și eu: „Valentina Vladimirovna Tereșkova este o cosmonaută din Rusia, prima femeie care a zburat în spațiul cosmic, la 16 iunie 1963, cu nava Vostok 6.” 

    Pe historia.ro am găsit următoarele: „Rusoaica Valentina Tereşkova a devenit, pe 16 iunie 1963, prima femeie care a efectuat un zbor în spaţiu, o realizare considerată atât o reuşită ştiinţifică, cât și un atu major în epocă pentru propaganda Uniunii Sovietice. La doi ani după zborul istoric al lui Iuri Gagarin (autorul primului zbor uman în spaţiu), Valentina Tereşkova a ajuns în spaţiu la bordul vehiculului Vostok-6 şi a devenit, la vârsta de 26 de ani, o eroină naţională. (...) Cel de-al doilea zbor spaţial al unei femei, sovietica Svetlana Saviţkaia, a avut loc abia în 1982. Prima americancă, Sally Ride, a ajuns în spaţiu abia în 1983. (...) Valentina Tereşkova, în vârstă de 76 de ani (NOTA MEA: acum, este în vârstă de 84 de ani), a ocupat diverse funcţii onorifice în epoca sovietică şi este încă deputat în Duma, camera inferioară a Parlamentului rus. Ea a declarat recent că, în ciuda vârstei sale, ar fi "pregătită" pentru a merge pe Marte, chiar dacă acel zbor va avea un singur sens, fără a avea prevăzută o întoarcere pe Terra.”

Cuvântul aleatoriu de azi:  Lopătiță s.f. [At: CADE / V: (reg) ~pot~ / Pl: ~țe, ~ți / E: srb lopatica] (Reg) 1. Instrument cu care se vântură grâul. 2. (Atm) Omoplat. 3. Fiecare dintre oasele scapulare la animalele patrupede Si: spată. 4. Spată de porc, folosită în alimentație. 5. Fiecare dintre cele două șolduri ale patrupedelor. Sursa: MDA2 (2010).

Cuvântul zilei: Pansofíe s.f. (înv.) Înțelepciune universală. Sursa: DAR (2002).

Cheia alegerii: În 2002, a fost inaugurată Biblioteca Alexandrina, construită pe locul aproximativ al vechii Biblioteci din Alexandria.

Bancul zilei:

-  Iubito, calcă-mi te rog cămașa albastră, că am o ședință importantă astăzi.

- Măi, tu vrei să te duci la femei!

- Nu, draga mea, îți jur, am o ședință importantă... Te rog, pregătește-mi și cravata.

- Iubi, tu vrei să te duci la femei, d-aia te aranjezi!

- Nu, iubito, am ședință! Te rog, adu-mi și parfumul...

- Pfuuuiii, știu sigur că o să te duci la femei, la cum te-ai aranjat! Promiți că nu te duci?!

- Da, iubito! Promit!

Se întoarce bărbatul acasă, pe la 4 dimineața, destul de amețit și cu pete de ruj pe guler, și îi spune soției:

- Ai cobit!

Niște gânduri „în plină toamnă”

Azi a trebuit să ies oleacă prin noroaiele din sat, la cumpărături (destul de puține și prozaice), deși burează și e frig. Înainte de a mă apuca de alte treburi (la fel de prozaice, dar nu puține), am venit să scriu ceva pe blog. Întâi, o să-mi reamintesc o poezie a lui Bacovia, „Monosilab de toamnă”:

„Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vânt.

În tăcerea grea, gând și animal
Frânt.

În odaie, trist sună lemnul mut:
Poc.
Umbre împrejur într-un gol, tăcut,
Loc.

În van peste foi, singur, un condei
Frec.
Lampa plânge... anii tăi, anii mei
Trec.
Să mă las pe pat, ochii să-i închid,
Pot.

În curând, încet va cădea în vid
Tot.
O, va fi cândva altfel, natural,
Bis.
Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vis.”

Mda, mă simt acum muuuult mai optimistă și surâzătoare. Hm... Trec la cuvinte:
LICHÍDUS adj. curbă ~ (și s. n.) = loc geometric al punctelor de început de solidificare într-o diagramă de echilibru a unui sistem fizico-chimic binar. (< lat. liquidus). Sursa: MDN '00 (2000).

Păi, literalmente, m-a băgat în ceață acest cuvânt aleatoriu (de ieri), despre care nu știam, dar îmi închipuiam că are ceva legătură cu „lichid”. O fi având, dar „loc geometric”, „diagramă de echilibru”, „sistem fizico-chimic binar” chiar nu-mi spun nimic, parcă ar fi în chineză...
Cuvântul lunii a rămas HAOS. Sunt întru totul de acord cu acest lucru. Nu cu haosul, ci cu faptul de a conștientiza că trăim într-o țară invadată de HAOS.

Cuvântul aleatoriu de azi este: GROGRÉNĂ, grogrene, s. f. Panglică textilă folosită în croitorie pentru întărituri, finisaje etc. [Var.: gogrén s. n., gogrénă s. f.] – Din fr. gros-grain. Sursa: DEX '09 (2009).

Iar un cuvânt cu totul și cu totul necunoscut mie.

Cuvântul zilei e: Cațavéică, cațavéici, s.f. (reg.) 1. haină țărănească purtată de femei, care are la guler și piepți șuvițe din piele de vulpe; scurteică. 2. femeie șireată. 3. mistrie mică. Sursa: DAR (2002). Cheia alegerii: Ziua internațională a femeilor din mediul rural (ONU).

Așaaa, păi dacă ONU a hotărât că azi e ziua mea, adică a „femeii din mediul rural”, o să-mi iau pe mine cațaveica (nu am, dar o înlocuiesc cu o vestă de lână) și o să mă duc să-mi aduc niște lemne, căci e vremea să fac focul. Al doilea sens al cuvântului nu mă interesează, nu am să fiu niciodată o „femeie șireată”, iar al treilea sens, nici atât, căci am amânat lucrările de zidărie pentru al anul (sau, mai degrabă, după cum merg lucrurile, „la anul și la mulți ani”).

POZA și  STAREA zilei: