Niște gânduri despre „chestii” necunoscute

   Am muncit azi prin curte și prin grădină până când Soarele (aprins la față ca și mine) mi-a zis: „Du-te în casă, mai muncești pe seară, după ce plec eu...” În gând cu replica lui Scarlett O'Hara (din „Pe aripile vântului” de Margaret Mitchell), „(...) Și mâine e o zi”, deși realizez că e iluzorie și destul de incertă, am intrat fuguța înăuntru și, după un duș mai mult decât binevenit, m-am așezat să scriu ceva. Ideea scrierii de azi mi-a venit când am căutat cuvintele din dexonline.ro (obicei care, după cum am mai spus, mi-a intrat în reflex, ca spălatul pe dinți). Care cuvinte, vai mie, îmi erau total necunoscute. Colac peste pupăză, uitându-mă după un citat (de care am și uitat/ căci gândurile-mi s-au agitat/ și apoi s-au cam iritat/ frunzuliță matostat 😄) am dat, inevitabil, de doodle-ul pe care Google l-a dedicat azi Mării Wadden (😲!?), așa că acum o să mă mângâi pe creștet, o să-mi spun singură câteva fraze (mai cu reproș, mai cu înțelegere, mai cu încurajări) și o să purced să-mi lămuresc micile mistere cu care am avut șansa să mă întâlnesc...

Cuvântul aleatoriu de azi este:

Căblúcă sf [At: CHEST. II, 258/249 / E: ucr кавулкь] (Buc) 1. Furca pusă la coasă, când se cosesc cerealele Si: crivea, hreapcă. 2. (La casele acoperite cu paie) Prăjini care, legate de vârf, se lasă pe de o parte și pe de alta a acoperișului, ca să-l apere împotriva vântului. Sursa: MDA2 (2010).

*
Cuvântul zilei:
SÁROS s.n. Perioadă de 18 ani, 11 zile și 8 ore, după care se repetă, la aceleași intervale și în aceeași ordine, eclipsele de Soare și de Lună. – Din fr. saros. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: În 1973, a avut loc cea mai lungă eclipsă totală de soare din secolul trecut (7 minute și 4 secunde).

*

Marea Wadden (în germană Wattenmeer) este o zonă tidală (adică, de maree, nota mea) la Marea Nordului, ce se întinde de-a lungul coastei Danemarcei, Olandei și a landurilor Schleswig-Holstein și Niedersachsen (din Germania) pe o lungime de 450 km, o lățime de 40 km și ocupă o suprafață de 9.000 km², fiind unică în lume. În niciun loc nu se mai poate întâlni o zonă de watt (porțiunea formată în urma refluxului între țărmul Mării Nordului și insulele din apropiere) atât de vastă și cu un mozaic asemănător de nisip, dune, pajiști sărăturate și insule. Insulițele sau țărmul neîndiguit sunt inundate în timpul fluxului, pe un perimetru de mai mulți kilometri pătrați. Regiunea oferă adăpost unui mare număr de păsări acvatice, printre care se numără cam 200. 000 de călifari, ceea ce înseamnă cea mai mare parte a populației de călifari din Europa. Pe lângă păsări, fauna mai este reprezentată de o serie de animale mici: scoici, melci, raci și viermi, dar aici se pot întâlni și mamifere de talie mare, ca focile cenușii, care au locul unic de reproducere în Parcul Național Wattenmeer al landului Schleswig-Holstein. Lângă insulele Sylt și Amrum din Frieslandul de Nord se găsesc cele mai importante locuri de hrănire a puilor de focă din Marea Nordului. (Sursa: Wikipedia)

* 

Bancul de azi: 

După trecerea perioadei de doliu, un văduv se recăsătorește cu sora soției sale, văduvă și ea. Un prieten îl întreabă:

- Chiar o iubești? De ce te-ai căsătorit tocmai cu ea?

- Păi, la vârsta mea, nu puteam să suport ideea de a avea o soacră nouă...

Gânduri în zbor...

    E sărbătoare astăzi, e bine, e soare. Și, ca să râd un pic de mine însămi și de Inspirația mea destul de precară, „mi-e sufletul o boare/ și gândurile stau să zboare”. Gata, au zburat! Deci o să reiau azi, în lipsă de ceva mai bun, un articol pe care l-am publicat în revista domneșteană „Pietrele Doamnei”. Refuz să mă uit în urmă la postările mai vechi și să descopăr că l-am mai „citat” o dată...

Furăm? Nu, furăm!

MOTTO:
„Nădăjduim în Dumnezeu că vom fi ce am fost, și mai mult decât atâta (...)” (Citat din „Scrisoarea lui Petru Rareș către judele orașului Bistrița”)

    Motto-ul acesta cu răsunet în istorie nu are nimic de-a face cu ceea ce vreau eu să scriu în continuare. Sau, poate că are. Așa, prin ricoșeu. Adică, pentru că mă voi referi aici la folosirea limbii române în mod corect și de bun simț, nu așa cum se „practică” în zilele noastre (din păcate, și în mass-media, unde are loc o adevărată masacrare a acestui dulce grai românesc), dar și pentru că încă mai nădăjduiesc că „vom fi ce am fost”, adică un popor care citea și, în general, vorbea corect. Și, în majoritatea lui, avea „cei șapte ani de-acasă”. Iar titlul pus de mine are și conotații gramaticale, dar, după cum domniile voastre și-au dat deja seama, se referă și la starea de lucruri din politichia și „biznisurile” de la noi.
    Dar să las asta. M-am gândit să scriu astăzi câteva cuvinte despre omonime (omofone și omografe). Scriu foarte pe scurt, căci plec de la ideea că domniile voastre știți deja toate astea și chiar n-aș vrea să vă plictisesc. Deci, după cum știți, omofonele sunt cuvintele care se pronunță la fel dar se scriu diferit. Câteva exemple:
* altă dată - altădată (Altă dată, bunica mi-a spus povești de altădată); 

* niciodată - nici odată; (Niciodată nu l-am crezut, nu l-am crezut nici odată, nu-l cred nici acum.)
* ne-am - neam (Ne-am dus în vizită la un neam);
* mi-au; miau (Mi-au ajuns la ureche câțiva „miau, miau”, semn că pisicii îi era cam foame.)
* bineînțeles - bine înțeles (Bineînțeles că mesajul filmului a fost bine înțeles de către spectatori)
Omografele, pe de altă parte, sunt cuvintele care se scriu la fel și se pronunță diferit. Exemple:
* vèselă - vesèlă; (Ana e vèselă pentru că și-a luat o vesèlă cu motive naționale românești.)
* erà - èra; (Erà cazul să ne reamintim astăzi de èra de glorie a neamului românesc.)
* hàină - haínă; (Nu o hàină veche și ponosită îi deranjează pe ceilalți, ci o inimă împietrită și haínă.)
* ácele - acéle; (Ácele fete mânuiesc cu mare dibăcie acéle de cusut.)
* ochí - óchi. (Vânătorul ochí prada, punând pușca la óchi.)
Mă opresc aici cu exemplele de omografe, căci mă „omoară” niște accente. Omonimele trebuie să fie omofone și omografe în același timp. (Exemplu: Țăranul își face care iarna, ca să care fânul vara).
    De fapt, mărturisesc că am vrut și să ne reamintim împreună câteva forme de omofone și omografe, dar și să scot în evidență acele două forme verbale din titlu, care, accentuate diferit astăzi, „în țărișoara noastră, în România” (cum zicea patetic și ipocrit Nae Cațavencu, din piesa lui Caragiale, „O scrisoare pierdută”) fac, ca să zic așa, diferența. Este vorba de persoana I plural a perfectului simplu, de la verbul a fi (noi furăm) și persoana I plural a indicativului prezent de la verbul a fura (noi furăm). Aș zice că noi, românii, trebuie să ne trezim din acest „somn al rațiunii” să ne amintim că furăm niște oameni de toată isprava și, mai cu seamă, să încercăm să nu mai furăm.

Elena (Lavinia) Avram 

(Pentru rubrica LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ)

Gânduri și replici...

MOTTO: „Cititul nu este o simplă răsfoire de pagini. Este o reflecție asupra ceea ce este scris, cu notițe la marginea foii, paralele cu alte cărți și căutarea unor noi idei și imagini. Nu are niciun rost să citești, dacă pur și simplu „înghiți” cartea, iar după zece minute uiți despre ce este ea. Cititul unei cărți este un exercițiu pentru minte, o gimnastică pentru gânduri, ce îți dezvoltă imaginația.”

Citatul de mai sus este din Noam Chomsky. Am hotărât să reiau azi ceva ce am mai scris cândva, în anii trecuți. Mă scuz că fac lucrul ăsta dar, dar de la o vreme, pe lângă îndemnul „Zoe, Zoe, fii bărbată!”, o altă replică (din piesa „O scrisoare pierdută” a lui Caragiale) mi se potrivește muuuuult mai bine:  „Le-ai mai numărat o dată pe toate astea şi aduni rău...”. Le „număr” iar, dar nu ca să scot ceva profit, nici ca să înșel pe cineva, ci pentru că uit. Așa că îmi voi reaminti azi despre:
Avram Noam Chomsky care „este un lingvist, filosof, istoric și activist politic american, profesor emerit în lingvistică la Massachusetts Institute of Technology. În lumea academică, Chomsky este cunoscut pentru teoria gramaticii generativ-transformaționale și pentru contribuțiile sale în domeniul lingvisticii teoretice. (...) În afara lumii academice, Chomsky este foarte cunoscut în lumea întreagă pentru activitatea sa politică și pentru critica sa la adresa politicii externe a Statelor Unite, dar și a altor guverne.” (Wikipedia)

#
Noam Chomsky - Cele zece principii pentru manipularea maselor.

1. Să distragi permanent aten­ţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte mi­no­re, dar cu mare impact emo­ţio­nal. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui reale.
2. Să creezi probleme grave, care angajează masiv opinia pu­blică şi tot tu să vii cu soluţii. Un exemplu: să favorizezi violenţa urbană şi apoi să vii tot tu cu gu­ver­narea providenţială care sal­vea­ză naţiunea în temeiul legilor re­presive cerute de popor, cu pre­ţul limitării libertăţilor democratice.
3. Să aplici treptat toate mă­su­rile dure. Ceea ce ar duce la miş­cări populare, dacă se aplică într-un singur pachet şi dintr-odată, de­vine suportabil, dacă este livrat în porţii anuale, conform unui program anunţat.
4. Să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi amânat.
5. Să te adresezi mulţimilor ca şi cum toţi oamenii au o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre o gândire infantilă care nu face relaţia dintre cauze şi efecte.
6. Să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manevrat.
7. Să ţii poporul în ignoranţă şi în satisfacţii ieftine, dar multe. Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncțional este instrumentul ide­al de a tâmpi lumea şi a o controla.
8. Să încurajezi financiar me­dia, aceea care îndobitoceşte pu­bli­­cul şi-l ţine legat de emisiuni şi se­ria­le vulgare ce trag inteligenţa în jos.
9. Să stimulezi simţământul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Omul care nu mai are îndemnul să se revolte, devine turmă şi e uşor de controlat.
10. Să apelezi la toate cuceri­rile ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp, să le discreditezi prin mass-media, astfel încât poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare. (Sursa: https://3dots.ro/)

 

Îmi cam vine să plâng, așa că o să caut repede o glumă-două (hai, trei):

– Vrei să te căsătorești cu fata mea?

– Da, domnule, cu orice preț!

– Bine. Să auzim prima oferta...

#

Un viitor tată se plimbă agitat pe coridorul maternității. În sfârșit, îl zărește pe doctorul care a asistat-o la naștere pe soția sa, ieșind din sala de nașteri.

– Doctore, liniștește-mă, te rog! Spune-mi, e băiat?

– Da, cel din mijloc.

#

Un avion face o rotire neașteptată și zboară cu „picioarele-n sus”. Stewardesa se adresează călătorilor: 

- Stimați pasageri, vă rog să vă păstrați calmul. Pilotul își toarnă picăturile în ochi, după care vom reveni la modul de zbor obișnuit.

GÂNDURI DESPRE PILE...

 

 MOTTO: „Există guverne bune şi guverne rele? Nu. Există doar guverne rele şi foarte rele.” (Charles Bukovski)

 

    M-am convins, pentru a mia oară (indignată, revoltată și, într-un final, resemnată), că la noi în țară clasa politică (și nu numai ea) e coruptă, că legile sunt făcute în așa fel încât să poată fi ocolite, că au ajuns la „putere” minciuna, furtul, ignoranța (ca să nu zic de-a dreptul prostia), că „banii vorbește” și că peste tot, dar peste tot, ai nevoie de o PILĂ. (Și-aici, nu numai pentru că rimează, dar pentru că nu am chef să mă enervez și, din cauza oboselii și căldurii, nu mai pot nici să aduc alte argumente, am să adaug: „mi-e cam silă”).

PÍLĂ, pile, s. f. Unealtă așchietoare prevăzută pe suprafețele exterioare cu numeroși dinți mărunți și ascuțiți, folosită la prelucrări de ajustare. ♦ Ustensilă metalică în formă de lamă cu suprafața crestată, folosită la netezirea unghiilor (după tăierea lor). – Din sl. pila.

PÍLĂ, pile, s. f. 1. Generator de curent electric continuu, fără piese în mișcare, care transformă energia dezvoltată de un agent chimic, termic sau luminos în energie electrică. 2. (În sintagma) Pilă atomică = reactor nuclear. 3. (Elt.; în sintagma) Pilă electrochimică = pilă de curent continuu. 4. (Înv.) Teanc, grămadă formată din lucruri de același fel puse unele peste altele. 5. Picior de pod executat din zidărie, din piatră, din beton sau din metal; contrafort de beton care întărește un baraj. 6. (Fam.) Sprijin, ajutor (ilegal) dat cuiva de o persoană influentă pentru obținerea unui avantaj; p. ext. persoană care acordă acest sprijin. ◊ Expr. (Fam.) A pune (sau a băga) o pilă = a interveni (în mod abuziv) în favoarea cuiva sau pentru sine, a solicita o protecție (ilegală) pentru cineva sau pentru sine. A avea pile = a se bucura de protecția cuiva. – Din fr. pile. Sursa: DEX '09 (2009)

 

Bun, trec la două bancuri adecvate la temă (vechi, cred că le-am mai scris aici, dar nu-mi pasă): 

 

Făt Frumos vrea s-o răpească pe Ileana Cosânzeana. Mama lui Făt Frumos îi dă trei obiecte, care să-l scoată din posibile încurcături : o oglindă, o perie şi o pilă de unghii. Se duce Făt Frumos la castelul zmeului şi o răpește pe Ileana Cosânzeana. Imediat ce află, zmeul vine după ei furios. Aruncă Făt Frumos oglinda şi se face în urma lui un lac imens. Trece zmeul de lac, şi e gata să-i prindă. Aruncă Făt Frumos peria şi se face în urma lui o pădure deasă. Trece zmeul şi de pădure şi e la câțiva pași în spatele lui Făt Frumos. Făt Frumos, disperat, aruncă pila. Vine zmeul, ia pila, se uită la ea și zice:

- Şi-n fond, ce-am eu cu băiatul ăsta?!

&&&

La un examen, pe timpul comuniștilor (și, aș zice eu, asta s-ar putea aplica și mai bine în zilele noastre, când mita și pilele sunt en vogue). Primul candidat este un tip cu pile și e întrebat:
- În 1907 a avut loc o mare răscoală. În ce an a avut loc răscoala populară din 1907?
Cel de-al doilea candidat are și el relații: 

- În 1907 au fost omorâţi 10.000 de ţărani. Câţi ţărani au fost omorâţi în 1907?

Al treilea candidat n-are nici pile, nici relaţii: 

- În timpul răscoalei populare din 1907 au fost omorâți 10.000 de țărani. Vă rugăm să-i nominalizați!

 

Și o glumă fără legătură cu pilele, ci cu multele kilograme pe care le-am adăugat pe fizicul meu în ultima vreme:

Două prietene, la o cafea:
- Fată, te-ai cam îngrășat de când nu ne-am mai văzut!
- Păi, eul meu interior e foarte zburdalnic și avea nevoie de spațiu ca să se desfășoare...

Gânduri candide prin caniculă...

Nu, credeți-mă, n-am să crâcnesc cum că e prea cald, îngrozitor de cald, căci am așteptat atât de mult să mai fie și soare, nu numai ploi, încât chiar nu-mi pasă că stau mai mult „la umbră” și că „muncile” prin grădină, în zilele astea de pe urmă, s-au terminat, în cazul meu, cu gâfâieli, transpirație abundentă, și o culoare a feței ce amintea de vișinele coapte. Acum, cât îmi trag sufletul, ascult niște muzică, și mi-am căutat o poezie care să „rimeze” cu gândurile mele de azi. Am găsit „Candori” de Nina Cassian:

„E la fel ca atunci. Ca la optsprezece.

Aceeași apă, aceeași lăcomie de trandafir,

aceeași aplecare a trupului

și spaima de sărut, și a te trezi din somn e-o fericire

și sâmbăta și târgul Moșilor,

toate aceleași.”
- Atunci, ce s-a schimbat? întreabă domnul învățător.

„Nu știu. N-am învățat lecția.

N-am învățat nicio lecție.

Am lipsit de la lecție.

N-am putut să vin la școală

pentru că am fost sănătoasă”
- Atunci, am să te las repetentă, spune domnul învățător.

„Așa și trebuie. O să mai încerc.

O să mă străduiesc. Poate că-mbătrânesc

pân’ la semestrul următor.”

Mda. Azi, am găsit niște cuvinte destul de interesante:

JUJÉU, jujeie, s. n. Jug mic, triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în locurile cultivate; jug (2). ♦ Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri. [Var.: jujău s. n.] – Din sb. žežej. (Ăsta a fost cuvântul aleatoriu).
OBLÁT, -Ă s. m. f. 1. membru al unui ordin religios. 2. laic admis (pentru donațiile făcute) să trăiască într-o mănăstire. (< fr. oblat, lat. oblatus). Sursa: MDN '00 (2000). Cheia alegerii: În 1678, Elena Cornaro Piscopia, oblată benedictină, și-a susținut teza de doctorat în filosofie, fiind cunoscută în istorie ca prima femeie care a absolvit facultatea. (Cuvântul zilei de azi a fost oblat, pe care chiar nu-l știam...)

Eu știam de:

OLÁT, olaturi, s. n. (Înv.) 1. Provincie, regiune, ținut, teritoriu; p. ext. (la pl.) împrejurime, parte (a locului). 2. Moșie; gospodărie (mare); clădire, acareturi. [Pl. și: olate] – Et. nec. Sursa: DEX '09 (2009). 

Ei, ce să vezi, în timp ce am tot căutat pe olaturile Internetului ceva glume (bune, căci din celelalte sunt din belșug), ziua cu soare s-a isprăvit și, peste Domneștiul meu de Muscel (mă rog, de Argeș), se anunță oarece furtună. Gândurile mele, calme și candide până acum, încep ușor-ușor să se enerveze și se ceartă între ele. Până nu mă asurzesc cu replicile lor tăioase, iată glumele: 

Ieri, un procuror a lovit cu mașina zidul unei case. Ancheta a stabilit că zidul mirosea a alcool și venea de pe contrasens.

###

- Dragule, sunt grasă?

- Ești perfectă!

- Du-mă, acum, în pat!

- Stai aici, iubito, că-l aduc eu la tine!

###

Un urs, încercând să hiberneze, are insomnie și mormăie, îmbufnat: „Nu ar fi trebuit să beau cafeaua aia la final de octombrie...”

Gânduri care încearcă să fie înțelepte...

 

MOTTO-URI (Multe și înțelepte):

„Adevărata înțelepciune înseamnă să-ți recunoști propria ignoranță.” (Socrate)

#

„Întreaga înțelepciune umană se rezumă la două cuvinte: așteptare şi speranță.” (Alexandre Dumas)

# 

„Toți trăim sub același cer, dar nu toți avem același orizont.” (Konrad Adenauer)

#

„Întreaga problemă a lumii noastre este că prostii și fanaticii sunt foarte siguri pe ei, în timp ce înțelepții au întotdeauna îndoieli.” (Bertrand Russell)

#
„Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu știe să citească, ci acela care nu știe să înțeleagă.” (Alvin Toffler)

#
„Unii tac din înțelepciune, alții din prostie. Oricum ar fi, tăcerea lor vorbește.” (Dimitrie Cantemir)

#
„Nu pune mare preț pe un om care nu este mai înțelept astăzi decât a fost ieri.”  (Abraham Lincoln)

 

Mă gândeam azi, în timp ce munceam prin grădină (pe o căldură care mi se părea ireală, după atâta frig și ploaie), dacă am devenit ceva mai înțeleaptă odată cu înaintarea în vârstă. M-am analizat foarte sincer și... răspunsul este unul incert. Da, poate că acum știu mai multe, am citit enorm, am încercat să învăț de la cei mai culți, mai talentați, în fine, mai înțelepți decât mine. Sunt curioasă din fire și mereu caut răspuns la multele întrebări ce mi se plimbă tacticos prin cap, învăț în fiecare zi câte ceva, de la oameni, de la Natură, de la animale chiar. Dar, iată, remarc că, și la vârsta asta „matusalemică” la care mă găsesc acum, am niște naivități în cuget și în suflet, care nu încetează să mă uimească (și, uneori, să mă exaspereze la culme). Încerc, din toate puterile, să-mi recunosc defectele și să iau măsuri. Un defect însă nu am putut să mi-l „vindec”: vorbesc prea mult. Dar, ca niște „licăriri” mai optimiste, aș aminti că acum chiar nu-mi mai pasă de „gura lumii”, m-am împăcat oarecum cu mine, mă rog mai mult și, cireașa de pe tort, mi-a mai rămas un pic de simț al umorului (căci simțul ridicolului, al măsurii, precum și bunul simț, căpătate prin educație, cred că le am intacte). În regulă, nu mai am chef de filosofie „de doi bani”, am să caut niște glume:

- Ce faci?
- Ard niște calorii...
- Ești la sală?
- Nu, măi, la un grătar, prăjesc niște carne.

#

SMS-uri:

- Bună scupo ce faci?
- Bine.
- Ești furte frmusa
- Mulțumesc.
- Ti rug frmus sa trmeti simie opoză cu tine...
- Nu știu ce mă sperie mai tare: faptul că ești al dracu' de analfabet sau faptul că totuși am înțeles ce ai scris...
- Te iubsc!!!

Gânduri incoercibile

   

    Astăzi fiind solstițiul de vară (aici vine întrebarea „care vară?!”), deci ziua cea mai lungă din an, plus că e și sărbătoare (Lunea Sfântului Duh sau a Sfintei Treimi), iată că am vreme de scris. Afară e un soare vesel și generos (o, ce minune!) și mă voi bucura de el cât pot, căci în curând sunt anunțate iar ploi. Deh! Indignarea (sau furia) emoticonului nu are nimic de-a face cu mine, eu sunt acum destul de calmă, ci ține de textul pe care l-am găsit mai deunăzi pe Facebook, text la care și eu m-am indignat, atunci când l-am citit. Nu știu dacă datele de-acolo sunt reale pentru că, în general, mass-media și rețelele de socializare colcăie de minciuni, știri false, inepții, greșeli gramaticale, argotisme și fleacuri. Dar eu îl trec aici, întru aducere aminte:

(Grecu Dumitru, FB: Adriana Vitan Balint - blocată de Facebook România, pentru că spune adevărul. Ceea ce nu este nici politic corect și nu este nici în asentimentul progresiștilor.)

„Acum, că am înțeles mesajul, cum că putem spune orice, numai ceva care să tresalte filonul românesc nu, că despre asupritori trebuie numai cuvinte de laudă, aș dori să îi întreb pe cei nemulțumiți de lipsa mea de educație progresistă:
1. Unde trebuie să îngenunchem ca să ne cerem scuze că am dat străinilor, de sute de ani, de la sare, apă, grâne, petrol, păduri, până la propriii copii?
2. Unde trebuie să îngenunchem să cerem iertare străinilor pentru că dăm petrolul austriecilor, în pământul cărora nu se găsește nici gram de petrol, dar care au, culmea tupeului, chiar la intrarea în Viena, ditamai rafinăria, poate cea mai mare din Europa, în timp ce ale noastre au fost toate închise?
3. Unde trebuie să îngenunchem să ne cerem iertare străinilor pentru că plătim miliarde de dolari americanilor pe niște rachete care nu au ajuns în România nici până în ziua de azi, deși noi le-am plătit de vreo 6 ani?
4. Unde trebuie să îngenunchem să ne cerem iertare străinilor pentru că am plătit americanilor o autostradă pe care nu au construit-o niciodată și pentru care, culmea, am plătit și despăgubiri că ne-au luat banii și nu au făcut nimic?
5. Unde trebuie să îngenunchem să cerem iertare străinilor pentru că atunci când deschidem aragazul sau dăm drumul la căldură în casă, francezii încasează toți banii, deși nu au construit nimic și au preluat toată infrastructura făcută de Ceaușescu pe banii noștri, foamea noastră, frigul și lipsurile din perioada comunistă?
6. Unde trebuie să îngenunchem să cerem iertare străinilor pentru că atunci când deschid robinetul de apă, pornește contorul pentru francezi, deși e apa României, pe țevile făcute de Ceaușescu, pe banii și lipsurile noastre?
7. Unde trebuie să îngenunchem să cerem iertare străinilor pentru că sate întregi sunt înghițite de ape sau de surpări de teren pentru că austriecii ne taie pădurile, cu sutele de hectare lunar?
8. Unde trebuie să îngenunchem să cerem iertare străinilor pentru că ne dispar copiii din țară, în drum către ei, că poliția ne ia la mișto dacă anunțăm răpirea vreunei fete la 112, că pe litoralul românesc plutesc tone de cocaină, că prin fața Poliției de frontieră trec, zilnic, zeci persoane răpite, tiruri cu marfă de contrabandă către aceiași străini care se fac că nu văd nimic, deși șeful Parchetului european anticorupție e o româncă, una care știe exact ce se întâmplă în România și tace?
9. Unde trebuie să îngenunchem să cerem iertare străinilor pentru că în țara noastră ajung deșeurile lor de toate felurile, chiar și biologice și radioactive, în timp ce nouă ni se arată obrazul și suntem suprataxați că îndrăznim să avem Euro 3 la mașina înmatriculată în Bulgaria, pentru că, jupuiți de bani, pământ și mijloace de trai, mai mult nu ne putem permite, din cauza sărăciei în care suntem lăsați de aceiași străini îmbuibați și aroganți?
10. Unde trebuie să îngenunchem să cerem iertare străinilor pentru că am dat tot tezaurul României englezilor, cărora le mai și plătim anual chirie și taxe pentru poansonarea lingourilor?
Acum, după ce ne-au luat tot, ne pun și în genunchi. Pentru că „romanian lives don't matter”!
Îngenuncheați, bre, nu fiți fraieri, arătați ce popor deschis la minte suntem, că voi veți suferi de singurătate și sărăcie la bătrânețe, abandonați de copiii plecați la muncă pe la aceiași străini, pentru o sută de euro în plus.
Adriana Vitan Balint, 7 iunie 2021”

P.S. Mda, no comment! Cuvintele de azi din dexonline.ro, precum și textul ceva mai veselnic pe care-l pregătisem, le voi posta pe Facebook. Doamne-ajută!