Oarece ganduri despre scuze...

   
MOTTO:
„Și-acum că stratul este suficient de-nalt,
că nepătrunsul iernii dublează nepătrunsu-mi,
pot spune că eu însumi aveam ceva de-ascuns,
pot spune că ninsoarea mi-ajută mie însumi.”

(Adrian Păunescu, „E ceva ascuns”)


    Trezindu-mă și azi dis-de-dimineață (zău, m-am uimit și pe mine, mi-am uimit cafeaua matinală și, mai ales, am luat-o prin surprindere pe mâța ce mă aștepta afară, la geam), am avut intenția, după „rutina” de fiecare zi, să scriu aici, pe blog, câteva scuze (adică, mai multe, nu câteva) pentru cei câțiva cititori fideli, adică și pentru că, uneori, cam bat câmpii, dar mai cu seamă pentru că am descoperit, în unele postări, greșeli. Deh, asta e, mă cam grăbesc. Însă, deschizând ușa și geamul pentru aerisirea de dimineață, am văzut că afară ninge. Brusc, mi-am amintit că aveam ceva „urgent” de făcut (cumpărături, comisioane, vizite), m-am îmbrăcat rapid și am ieșit din casă. M-am întors de vreo jumătate de ceas și încă sunt sub impresia de neexprimat în cuvinte a plimbării printre fulgii de nea. Acum fulgii nu mai sunt așa mari, s-a mai încălzit, iar ninsoarea dă să se transforme în lapoviță și, inevitabil, în ploaie. Da, dar eu am „prins” momentul...

     Bun, și-acum, câteva glumițe (deși mie nu prea îmi vor folosi la nimic, căci nu prea îmi vine acum să zâmbesc, dar mă gândesc la domniile voastre, că poate vreți un pic de „tratament” pentru descrețirea frunții):

Un grup de marinari pe un vapor. Începe o furtună strașnică. Unul strigă:
– Bă Vasile, zi-i lu’ ăla de pe catarg să dea jos parâmele.
– Băi, tu de acolo! Dă jos parâmele!
Nimic. Omul nu face nicio mișcare.
– Bă, tu n-auzi, dă jos parâmele!
– Mă Vasile, ăla nu te-nțelege, că-i englez, vorbește-i în engleză!
– A, aha! Hey! Do you speak English?
– Yeah!
– Atunci dă, bă, jos parâmele ălea!

%%%

O blondă supraponderală se prezintă la nutriționist, care îi spune:
– Am să vă propun următoarea dietă: două zile mâncați normal, a treia o săriți. Ne vedem peste două săptămâni. Vine blonda după două săptămâni, schimbată radical, slăbise cu mult peste așteptările nutriționistului.
– Uaaaaau, să nu vă mai recunosc, văd că dieta noastră dă roade! Mi-ați respectat instrucțiunile?
– Cu strictețe! Deși, după a treia zi, am crezut că pic din picioare și mor!
– De foame?
– Nu, de la sărit!