Gânduri ce-și pregătesc călțunii

MOTTO: „Cei destinați să se întâlnească, se vor întâlni absolut întâmplător, dar exact când trebuie.” (Ralph Waldo Emerson)

 

   Acest motto l-am ales ieri, când am început să scriu aceste rânduri. Ei bine, au intervenit tot felul de treburi grabnice și, mă rog, alte chestii, și n-am mai terminat postarea. Azi nu mai sunt în STAREA aceea specifică și potrivită pentru el, așa că am ales altul:
„Antropologii au greşit atunci când ne-au denumit specia „Homo Sapiens" (omul înţelept). În orice caz, e o aroganță, înțelepciunea fiind cea mai puţin evidentă trăsătură a noastră. În realitate suntem Pan Narrans (cimpanzeii povestitori).” (Terry Pratchett)

Cuvântul aleatoriu găsit ieri în DEX a fost:

CĂLȚUNĂREÁSĂ, călțunărese, s.f. (Mold.) Femeie care duce darurile miresei. „Vornicesele, stolnicesele, călțunăresele strîng blidele.” SEVASTOS, N. 309. (În forma călțunureasă) „În ajunul nunții, cam după amiazi, porneau călțunuresele, tot cucoane alese dintre rudele cele mai frumoase ale ginerelui, în trăsuri înhămate cu armăsari de preț.” GHICA, S. 33. Sursa: DLRLC (1955-1957).

Ce legătură este între „călțunărese” și „călțun”? Mister. Dar eu am trecut mai jos și „călțun”, o dată pentru că îmi place cum sună, și a doua oară, pentru că în curând va veni vremea lor.

CĂLȚÚN, călțuni, s.m. 1. (Înv. și pop.) Încălțăminte de sărbătoare (ca o cizmă); ciorap de lână. 2.Compus: călțunul-doamnei = plantă erbacee din familia rozaceelor, înaltă de 10-15 cm, cu flori galbene cu vinișoare violete; cerențel (Geum urbanum). – Din ngr. kalstóni (după încălța). (DEX '09).

Cuvântul zilei de azi este IRASCIBILITATE. Nu-l mai trec, poate vă enervez și vă pierd ca cititori fideli ai blogului meu. Ieri, cuvântul a fost:

HAGIALẤC, hagialâcuri, s.n. Pelerinaj făcut de un creștin sau de un mahomedan într-unul din locurile sfinte ale bisericii respective. – Din tc. hacılık. Sursa: DEX '96. 

Azi, cuvântul aleatoriu e așa de haios că era cât pe ce să mă facă să schimb titlul. Pentru că trebuie să fiu sinceră cu domniile voastre și să vă spun că, uneori, am gânduri de...
Mohoándă, mohoánde, s.f. (reg.) femeie proastă. Sursa: DAR (2002).

Fără nicio legătură cu cele de mai sus, nu am mai avut răbdare să caut, pentru exemplificare, luările de cuvânt ale doamnei ministru de la Educație și Cercetare, acelea cu „dacă nu, nu” „declarație pe proprie răspundere” și alte „bla-bla”-uri, fapt este că cei de la dexonline.ro au avut dreptate când au ales cuvântul lunii septembrie și, mai ales, rămân la fel de simpatici în ceea ce privește motivația alegerii:

TELEȘCOÁLĂ s. f. Emisiune de televiziune pentru elevi prezentată sub forma unei lecții. – Tele- + școală. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: Începe școala. Nu e încă sigur dacă în sălile de clasă sau online...

Bancurile zilei:

Într-un proces de divorț, judecătorul o întreabă pe reclamantă motivul despărțirii.

- Doamnă, sunteți sigură de ceea ce cereți? Doriți divorțul pentru compatibilitate de caractere? Nu ar putea fi contrariul?

- Nu, domnule judecător, răspunde femeia. Este pentru compatibilitate. Mie îmi plac filmele, soțului meu la fel! Îmi place să merg la plajă, și lui de asemenea! Îmi place să merg la teatru, el la fel! Mie îmi plac bărbații, și lui la fel...

###

Un țăran, într-o căruță plină ochi, la care era înhămat un singur măgar amărât, cu ochelari de cal și care nu se urnea deloc, striga frenetic: 

– Dii, Murgule! Dii, Surule! Dii, Florică!  

Un bărbat se uită la el şi îl întreabă:

- Ce, ai uitat cum îl cheamă pe măgarul dumitale? 

Țăranul spuse: 

– Ştiu cum îl cheamă, dar vreau să-i dau impresia că nu trage singur la căruță...

###

O fetiţă de cinci sau şase ani intră, împreună cu mama sa, într-un magazin. Se uită fix la o angajată care era mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată şi, cu o nevinovăţie de copil, o întreabă:
-Tu mai ai şi acum haine de când erai mică?

GÂNDURI CARE FAC SLALOM PRINTRE TITLURI

 

     Pornesc azi de la o postare a mea de prin septembrie 2016, intitulată „Slalom uriaș printre gânduri despre ploaie, dezamăgiri, surprize, liniște şi... toamnă”, căreia i-am pus atunci, ca MOTTO, următoarele cuvinte: „În viaţă să nu uiţi trei tipuri de oameni: cei care te-au ajutat la necaz, cei care nu te-au ajutat la necaz şi cei care te-au băgat în necaz.” Iat-o:

    „Acest îndemn (cred că al unui anonim, altfel eu sigur i-aş fi notat, ca filolog ce mă pretind a fi, autorul) mi se potrivește ca o mănușă. Dar, din nefericire pentru mine, îl uit repede. Îndemnul. Şi, mai încet, uit şi cele trei categorii de oameni. Dar asta mi-e firea, iert repede, uit greu (dar uit!), şi nu ţin niciun fel de ranchiună. Însă, cu toate acestea, mi-e din ce în ce mai greu să înţeleg lumea. Mă rog, nu despre asta voiam să scriu. Zilele de ieri şi azi chiar au fost de TOAMNĂ. A plouat fără încetare, e frig şi trecerea bruscă de la treizeci la zece grade Celsius nu a fost prea uşoară (pentru mine, cel puțin). Dar am hotărât să abordez prietenește totul, până şi ploaia (care chiar era foarte necesară) aşa că, fredonând în gând (v-am mai zis, sunt groaznic de afonă) "Singin' in the rain/ Just singing' in the rain/ (...) Singin' and dancing in the rain!", încerc să mă înveselesc singură şi să nu mă mai gândesc la acoperișul fisurat prin care cad picături insidioase sau la cohortele de limacşi ce apar veseli prin grădină pentru că iar e umezeală. Despre dezamăgiri şi surprize mă abţin să vă mai povestesc, domniile voastre, căci fiecare dintre noi le are pe-ale sale, cred că nu vă interesează, şi n-aş vrea nici să vă plictisesc. E toamnă, e ploaie, iar LINIŞTEA mi-o regăsesc scriind, deci totul e bine...”

    Păi, domniile voastre, iată-mă peste patru ani, cam la aceleași „coordonate” sufletești și ale cugetului, doar că am acum mult mai multe dureri în suflet, pierderi, dezamăgiri și, uneori, mirări. Gândurile mele au făcut, în ultimul timp, un slalom printre titluri, adică m-am uitat la câteva dintre scrierile mele din trecut (printre care și cea de mai sus) și, pe principiul „cine n-are ce face se-apucă și își bate singur un cui în talpă”, m-am gândit să-l întreb pe Mister GOOGLE dacă a mai pus cineva titlul SLALOM PRINTRE GÂNDURI. Nu mai țin minte dacă v-am spus (deh, doctorul ăla neamț...) dar, acum câteva luni, am adunat, selectiv, vreo douăzeci de articole publicate de mine și foarte muuuulte postări de pe acest blog și le-am publicat într-un volum cu acest titlu. Pe prima copertă, cartea are o poză cu un inorog (nu, nu ăla din poza de mai sus), iar pe ultima, o pictură a fratelui meu, Tiberiu Chelaru. Acum, îmi zic că mai bine îi puneam titlul „Inorogi verzi pe pereți”, pentru că am găsit două bloguri intitulate la fel (adică, „Sub sărutul luminii...: SLALOM PRINTRE GÂNDURI - Cătălin Fudulu și, de asemenea, ta-daaa, SLALOM PRINTRE GÂNDURI - Jurnalul unei femei întreținute). Nimic nu-i nou sub Soare, nu? Ei, ca să parafrazez replica aia savuroasă dintr-un banc, dacă se poate să ai talent și să fii original, bine. Dacă nu, nu!

Azi am gânduri de prinzașă

     Am avut astăzi de scris (adică, de tehnoredactat ceva așternut pe hârtie de către altcineva) niște pagini ce mi-au plăcut taaaare mult, așa că n-am considerat o muncă acest  scris, ci o deconectare de la rutina zilnică și o bucurie. Deci astăzi, și eu, și gândurile mele, am fost prinzașe. De ce? Păi, pentru că ăsta a fost cuvântul aleatoriu de azi și s-a potrivit: Prinzáș, -ă, adj. (înv.; despre oameni) Care lucrează cu plăcere. Sursa: DAR (2002). Cuvântul zilei a fost, în această duminică, TRANSFĂGĂRĂȘEÁN (s.n. Șosea de altitudine care traversează crestele munților Făgăraș în zona lacului Bâlea. – Trans- + făgărășean. Sursa: DEX 2009). Cheia alegerii: În anul 1974, era inaugurat Drumul Național 7C, supranumit și Transfăgărășeanul. El leagă Transilvania de Muntenia, străbătând Munții Făgăraș și atingând o altitudine maximă de 2.042 metri. (P. S. Wikipedia îi zice acestui drum TRANSFĂGĂRĂȘAN, dar nu mă bag în această „dispută”.) Până când se va lămuri chestiunea asta încâlcită cu „dacă școala se va face în clase sau, bine, dacă nu, nu, se va face online”, eu o să trec aici un alt cuvânt care-mi place mult: Hasmațuchi (despre care Wikipedia spune că „este o plantă erbacee, plăcut mirositoare, cu flori albe, uneori gălbui, dispuse în umbele mici. (Nota mea: umbelă, adică inflorescență). Este o plantă bianuală și face parte din familia Apiaceae, fiind înrudit cu pătrunjelul și cu morcovul. Hasmațuchi are însușirea de a diminua viscozitatea sângelui”.

    M-am uitat apoi un pic prin ziarele online și am văzut acest titlu:

Apare o nouă țară în Europa. Au demarat deja procedura pentru independență 

(Autor: Dumitrache Diana 19:19, 19 sept. 2020)

   Încep eu să citesc și, în fine, dau de ceva lămuriri:

Apare o nouă ţară în Europa – Insulele Shetland

Aparţinând Scoţiei, insulele Shetland reprezintă un arhipelag format din aproape o sută de insule, dintre care doar cincisprezece sunt locuite. În total, acestea au puţin peste 23.000 de locuitori, iar autorităţile doresc obţinerea independenţei politice şi financiare. Se pare că totul are legătură cu ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană de pe 31 decembrie.

 (Mai departe este cam multă lălăială, deci citiți domniile voastre pe playtech.ro, de unde e și știrea următoare:)

Care este cel mai nou stat din Europa

Pe 13 aprilie 2015, pe harta lumii apărea o nouă ţară: Republica Liberă Liberland. Cei 7 kilometri pătrați se găsesc între Croația și Serbia, iar limbile oficiale sunt ceha şi engleză. Ceea ce este de-a dreptul hilar este faptul că statul reprezintă, de fapt, o bucată de teren fără locuitori, de pe malul vestic al Dunării. Desigur, Liberland are şi un preşedinte, care s-a autoproclamat şeful Statului: un politician ceh în vârstă de 36 de ani, pe nume Vít Jedlička.

 

   Iată și bancul de astăzi: 

 Un marinar este întrebat de un reporter:
- Ați avut vreo situație în care să vă fie foarte frică?
- Da. Am avut. S-a întâmplat odată să transportăm 500.000 de păpuși. Tocmai se pornise o furtunăstrașnică, iar nava s-a înclinat la babord şi, în acel moment, toate cele 500.000 de păpuși au strigat în cor „Mama”. Și-atunci, scuzați, am făcut pe mine de frică...

NOIAN DE GÂNDURI

Într-adevăr, zilele trecute aveam multe gânduri care mi se păreau demne să fie aduse aici (întru păstrare sau pentru privirea domniilor voastre, puținii dar deosebiții mei cititori). Nu erau ele chiar un noian, mai exagerez și eu, dar erau. Ei, dacă nu le-am notat când trebuia, s-au supărat și au fugit. Acum mi-e capul cam gol (și nu în sensul că nu am batic sau pălărie), așa că o să mă ocup de cuvintele de azi, care s-au nimerit toate foaaaarte amuzante (pentru mine, cel puțin, din varii motive). Deci:

 Cuvântul aleatoriu:

TIRIPLEAȘCĂ (Cf. Scriban) - Pl: ~ște / E: ns cf ucr трепачка] (Mol) Bătător (pentru covoare). MDA2 (2010).

Cuvântul lunii:

TELEȘCOÁLĂ s. f. Emisiune de televiziune pentru elevi prezentată sub forma unei lecții. – Tele- + școală. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: Începe școala. Nu e încă sigur dacă în sălile de clasă sau online...

Cuvântul zilei:

ȚIITURĂ sf [At: CORESI, EV. 492 / P: ți-i~ / V: (îrg) ținăt~, (înv) ținet~, țiet~ / Pl: ~ri / E: ține + -itură] 1. (Înv) Domnie. 2. (Înv) Putere. 3. (Reg) Legătură afectivă Si: atașament. 4. (Înv; îf țietură) Menținere. 5. (Înv; ccr; îf ținetură) Loc în care se păstrează ceva Si: ladă, cămară. 6. (Reg) Întreținere. 7. (Reg) Hrană. 8. (Îvr) Trăinicie. 9. (Pop) Femeie de moravuri ușoare. 10. (Reg) Concubinaj. 11. (Reg) Loc unde pândesc vânătorii. 12. (Reg) Țiitoare. 13. (Reg) Durere ascuțită Si: junghi. 14. (Reg) Acompaniament din vioară sau din alt instrument muzical Si: hang (1), ison. 15. (Reg) Sunet prelung, continuu. 16. (Mai ales art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 17. (Mai ales art) Melodie după care se execută țiitura. MDA-2010.

Apoi, citind altceva într-un ziar online, printre reclame, bârfe mondene, titluri tâmpite, certuri între partide și în interiorul partidelor, am dat de acest interviu despre un sondaj Gallup cu privire la scăderea popularității liderilor politici. Păi, nu m-au întrebat și pe mine cam cât îi „stimez”, pentru că altfel procentajul era și mai dramatic (s)căzut. În fine, citez un fragment:

„Oamenii sunt tot mai nemulțumiți de principalii lideri politici, rezultă din sondajul efectuat de Gallup International Association. Lumea este tot mai instabilă, avertizează pentru DW președintele Gallup, Kancho Stoychev. Este surprinzător faptul că, pentru prima oară, observăm o scădere a popularității tuturor politicienilor majori ai lumii. Așa ceva nu s-a mai întâmplat. În mod normal, diverșii lideri politici când cresc, când scad. Acum însă, total fără precedent, toți liderii au înregistrat la unison cote de popularitate mai scăzute decât anul trecut și în anii precedenți. Se întâmplă ceva în lume. Nu este vorba doar de cunoscuta prăpastie dintre elite și mase, dintre liderii politici și alegători. Se pare că există motive mai profunde. Lumea în care trăim se află într-o fază de transformare. (Sociologul Kancho Stoychev este președinte al Gallup International Association, o asociație internațională, alcătuită din firme de cercetare a pieței și a opiniei publice, cu sediul la Zürich.) Sursa: dw.com/ro.

Iar nu vor să se planisească niște gânduri

  

   Azi de dimineață nu am avut vreme de scris pentru că ne-am propus (nu, nu-i pluralul majestății, și, da, sunt tot singură, dar mă refeream la mine și la gândurile mele) să petrecem niște „quality time”, cum se zice prin filmele americane, afară. Adică, tradus în româna unei românce din mediul rural, să grădinărim un pic, luptând cu ierburile invadatoare, și să punem, cât se poate, în ordine curtea și acareturile casei. Asta a durat vreo trei ore, după care soarele arzător și oasele ostenite m-au convins să intru în casă. După ce mi-am tras sufletul și, mai ales, după ce am mâncat, am mai avut niște treburi, așa că acum m-am așezat foarte hotărâtă să fac, în fine, o călătorie imaginară. Mi-am căutat poze, am oscilat între vreo șase-șapte, dar m-am oprit la asta, din Thailanda (undeva, pe o insulă, pe dreapta, cei de la agenția de voiaj n-au scris de unde e și nici eu n-am insistat). Erau multe locuri și lucruri tentante de făcut într-o călătorie imaginară: să mergi la munte, la mare, în Bora Bora, pe insule exotice, în Delta Dunării, în Grecia, în călătorii tematice (adică în locuri și alături de personaje din cărți și filme celebre). După ce-am pus poza din Thailanda, mi-am amintit brusc că vreau să văd ce e cu cele două provincii (din Spania și Portugalia) cu nume asemănătoare și care pot fi ușor confundate: Extremadura și Estremadura. Ei bine, până m-am hotărât eu, am observat că gândurile mele, luând-o cu ele și pe Doamna Inspirație, au fugit din bietul meu cap, lăsându-mă total dezorientată și năucă. Cred că, necăjite, ca și mine, că nu auzisem de CUVÂNTUL ZILEI, adică PLANISÍ, planisesc, (vb. IV. Tranz. (Înv.) A ademeni, a amăgi, a înșela pe cineva pentru a-l supune voinței sale; a încânta, a seduce. ♦ Reflexiv A se supune voinței cuiva, a se lăsa ademenit, sedus. – Din ngr. eplánisa (aor. lui planó). Sursa: DEX '09 (2009), n-au vrut să se lase ademenite de mine, acolo unde mă hotărâsem să merg, și au plecat de capul lor, în lumea largă. Păi, pa!

 

Câteva bancuri, căci trebuie neapărat să-mi schimb dispoziția: 

La o expoziție de pictură, un vizitator se oprește să admire un tablou şi se întreabă cu voce tare:

– O fi răsărit sau apus de soare?

Un bărbat din apropiere îl aude şi-i răspunde:

– E apus de soare.

– De unde ştiţi?

– Îl cunosc pe artist. Nu se trezește niciodată înainte de ora prânzului...

&&&

Un polițist se apropie de o mașină și-i spune femeii care era la volan:

- Îmi pare rău, doamnă, trebuie să vă dau amendă: câinii nu au voie să stea pe scaunul din față.

- Domnule polițist, dar este de pluș!

- Nu mă interesează ce rasă e, nimeni nu-i mai presus de lege...

&&&
Doi prieteni se refugiază din cauza ploii într-un bar. Îşi beau ei berile în liniște, în timp ce privesc pe geam.

– E binevenită ploaia asta pentru pământ, spuse unul dintre ei. Totul va renaște acum din nou.

– Nu mă speria! spune celălalt. Alaltăieri mi-am înmormântat soacra…

Gânduri care alunecă în derizoriu...

 

MOTTO-ul zilei: „Unde dai și unde crapă!”

    Astăzi aveam mare chef să fac una dintre călătoriile mele imaginare. Nu aveam un loc anume în minte, așa că am tras cu ochiul pe la postările celor care chiar fac călătorii. Mă rog, făceau călătorii, căci acum, în vreme de pandemie și de sărăcie lucie, nu cred că se mai vântură toată lumea pe unde vrea. De vreo trei-patru ani, „excursiile” mele au fost la distanțe cam de 7-50 de kilometri față de acasă, am mers până în satul bunicilor (vecin cu Domneștiul meu), până la Curtea de Argeș, poate chiar până la Pitești. Acum, călătoriile mele se rezumă la arealul domneștean. Deci, musai să mă plimb un pic cu gândul. Îmi pică sub ochi următorul anunț: Hotelul „Popasul Regelui” se află în satul Tău Bistra, județul Alba, pe șoseaua Transalpina, chiar pe malul Lacului Tău Bistra. Pune la dispoziție 20 de camere, un restaurant cu tapas, un magazin alimentar şi acces gratuit la internet WiFi. Urmau și altele, despre prețuri (prohibitive pentru mine, în viața reală, adică), precum și multe fotografii sau recenzii făcute de cei care s-au cazat acolo. Dar pe ce credeți că au rămas fixate gândurile mele? Pe tapas! (De aici, și titlul în care mă autoironizez fără cruțare, precum și motto-ul de azi.)

 

     După ce eu și gândurile astea ale mele (neatente și cam pofticioase) am admirat în fugă imaginile de vis de la „Popasul Regelui”, am revenit la întrebarea: de fapt, ce e tapas? Păi, cred că am mai făcut, mai demult, niște cercetări, dar acum m-am și distrat. Știam că este un fel de combinație de aperitive. Dar, domniile voastre, parcă sună altfel „restaurant cu tapas” decât „restaurant cu aperitive”, nu? 

    Iată mai multe amănunte despre acest (sau această) tapa (plural, tapas) pe https://gourmandelle.com/ro/tapas/:

    „Tapas este o parte importantă din bucătăria spaniolă, fiind un mod foarte popular de a servi mâncarea în Spania. Tapas înseamnă, practic, a consuma preparatele în porții mici, așadar îți oferă o mare varietate de aperitive spaniole, servite de obicei înainte de felul principal, care pot fi și combinate pentru a forma un fel de mâncare în sine. (...) Această metodă de servire a aperitivelor este întâlnită în toată Spania, însă este mai ales populară în regiunile Andalusia, Murcia, León, Extremadura și Ciudad Real. 

   (...) Unul dintre cele mai bune lucruri legate de tapas este faptul că nu aveți nevoie de prea mult efort sau tehnici complicate de gătit. Puteți să vă alegeți pur și simplu felurile preferate de aperitive spaniole în funcție de gusturi și preferințe, iar într-un timp foarte scurt veți putea pregăti o mare varietate de rețete delicioase. Nici măcar nu trebuie să aveți foarte multă experiență culinară pentru a putea aduce câteva din aromele autentice ale Spaniei la voi în bucătărie. 

   (...) Câteva ingrediente și rețete de tapas sunt: patatas bravas, croquetas, tortilla, calamares, roșii uscate, Pimientos de Padrón, gambas, cașcaval prăjit, empanadas, măsline marinate etc. (Pauză de râs: HA-HA-HA!) 

  O caracteristică esențială a aperitivelor spaniole este aroma și tipurile de condimente folosite, cele mai des întâlnite fiind usturoiul, paprika, sosurile picante, sarea, piperul și, bineînțeles, uleiul de măsline.” (Altă pauză de râs: HA-HA-HA) 

     M-am uitat un pic la explicarea celor câteva ingrediente de care nu auzisem în viața mea și din cauza cărora am râs copios (și tot autoironic), dar deja nu mai aveam chef de niciun fel de tapas. Când am ajuns la „Cum să pregătiți un tapas vegan”, gata, m-am lăsat păgubașă. Și de tapas, dar, mai ales, de călătoria mea imaginară. Mă duc să prepar o neaoșă varză călită, la cuptor...