Un libel (poate că în gândurile de mâine...)

    Am ieșit în sat azi, pentru că nu mai aveam pâine și, mai ales, pentru a-mi reîncărca minutele de pe cartela telefonului. Și am pus, bineînțeles, masca, purtând-o, corect, pe stradă, în magazine, la tarabele cu legume și fructe, peste tot. Am văzut oameni și cu mască, și fără. Nu am energia necesară să scriu acum vreun pamflet (sau „libel”, care e cuvântul de azi) pe tema asta, poate mâine. Pe când spuneam cuiva la telefon „azi am fost în sat”, mi-a venit brusc în minte, pentru că rima un pic, un vers dintr-un cântec: „Foaie verde matostat”. După ce am terminat de vorbit la telefon, am fost vreo zece minute foarte confuză (și supărată pe memoria mea precară), pentru că nu-mi aminteam ce e cu matostatul ăsta, căci eram aproape sigură că nu e floare. Nu, nu e, e piatră semiprețioasă. Adică: MATOSTÁT, ~E n. Rocă silicioasă compactă, de culoare roșie, verde sau negricioasă, folosită ca piatră semiprețioasă. /<ngr. matostátis. (NODEX - 2002).

    Și am vrut apoi să văd ce-i cu cântecelul ăla (pe care nici măcar nu-l știu, îmi amintesc doar că începe cu „Foaie verde matostat”). Îi dau de căutat lui GOOGLE și el se grăbește să-mi ofere tot felul de alte foi verzi: „foaie verde ș-un chiper” „foaie verde, frunză deasă”, „foaie verde grâu mărunt”, „foaie verde sălcioară”. Adică, rămânând în același registru cromatic, „cai verzi pe pereți”. Când era să mă dau bătută (culmea, fără să-mi fac nervi, nu mai am energie nici să mă enervez, din cauza căldurii insuportabile de-afară, deși „lumea” tot încearcă să-mi deterioreze neuronii), dau peste cântecel, interpretat de Monica Anghel & Mahala Rai Banda. E luuung și n-am avut răbdare să-l ascult tot, deși vocea Monicăi Anghel e mereu o încântare pentru mine.  (Muzica: Ionel Tudor; Versuri: Andreea Andrei). Iată un pic din cântec:

     „Foaie verde matostat,/ Se întorc boierii-n sat!/ Hai, veniți cu mic, cu mare/ Că e zi de sărbătoare!/ C-un țambal și-un cobzar,/ Bei pahar după pahar,/ Cu vin bun, vin domnesc,/ Azi boierii chefuiesc!”

     Cuvântul zilei: LIBÉL s. v. diatribă, pamflet. (Sursa: Sinonime - 2002). Cheia alegerii: În 1703, cititorii lui Daniel Defoe au stricat planurile autorităților, aruncând cu flori, în loc de pietre, atunci când autorul a fost expus oprobriului public, fiind pus la stâlpul infamiei pentru vina de a fi scris un pamflet politic.

     Bancul zilei:

La un moment dat, într-o discuție mai aprinsă, soțul începe să-i facă reproșuri soției lui:

- Ia, ascultă, nevastă! Când vecinul nostru și-a luat frigider nou, ai insistat să ne luăm și noi unul la fel. Când și-a schimbat telefonul, la fel. Când și-a luat mașină nouă, la fel. Când și-a schimbat tapetul, la fel, a trebuit să-l schimbăm și noi. Acum, că s-a recăsătorit, eu cum procedez?

Gânduri care zâmbesc pe sub mască

   „Un surâs nu costă nimic, dar înfăptuiește mult. Nu ține decât o clipă dar amintirea lui dăinuie câteodată o viață întreagă. Nu poate fi cumpărat, cerșit, împrumutat sau furat. Dar nu servește la nimic atâta timp cât nu a fost dăruit. Aşa că, dacă în drumul vostru întâlniți un om prea obosit ca să vă dăruiască un surâs, oferiţi-i-l pe al vostru. Deoarece nimeni nu are mai multă nevoie de un surâs decât acela care nu-l poate dărui.”

 

     Citatul de mai sus l-am tot întâlnit pe Internet. Nu știu nici acum sigur dacă este din „înțelepciunea chinezilor” sau e un verset din Biblie. Dar eu prefer să fie un verset din Biblie. Și, de altfel, mi-e destul de lehamite să mai fac „săpături” pentru a afla adevărul. Care și el are mai multe „fețe”, depinde din ce parte îl privești. Mă rog, renunț la a „filosofa” cu mine însămi, căci mi-e cald și, recunosc, mi-e lene și să gândesc. De azi, în Argeșul nostru mioritic, purtăm mască și pe stradă. Foarte bine. Aștept momentul când ne vor „sugera” să o purtăm și acasă. Ei, glumesc, e o măsură foarte o.k. Dar, am mai spus-o, unii oameni o purtau și înainte mereu (adică, la figurat), așa că acum e și mai confortabil pentru ei. Ce le îngrijorează pe gândurile mele este că nu li se vor mai vedea zâmbetele, pe care ele, galantoane, le ofereau tuturor. Le-am liniștit și le-am zis că zâmbetul, dacă e sincer, se reflectă în ochi, „oglinzi ale sufletului”, așa încât, cu mască sau fără mască, să zâmbim, cum putem fiecare, printre necazuri, tragedii, lipsuri, nemulțumiri, indignări și jigniri. Noi și gândurile noastre, să încercăm să zâmbim sincer...

La recensământ:

– Numele dumneavoastră?

– Adam.

– Numele soţiei?

– Eva.

– Incredibilă coincidenţă! Prin întâmplare, aveți şi un șarpe pe-aici?!

– Sigur că da! Mamă soacră, te caută cineva!

%%%

 
Doi lupi flămânzi plănuiesc să se ducă la furat de oi. Ciocănitoarea îi aude și îi spune ciobanului. Ciobanul ia o bâtă și se pune la pândă. Seara, ajung lupii la stână, și vor să intre pe o gaură din gard. Bagă capul primul lup prin gaură și ciobanul îi trage o bâtă peste bot. Lupul pune laba la bot și se întoarce spre celălalt spunându-i:
– Știi ce, mai bine intră tu primul, că pe mine mă bufnește râsul!

%%%

Un cântăreț de operă se întorcea dintr-un turneu. La graniță, vameșul, scotocindu-i prin bagaje, dă peste o coroană regală, care era folosită într-un anumit rol de către cântăreț. Văzând-o, vameșul a înghețat, apoi a luat poziția de „drepți” și a salutat:
- Iertați-mă, Majestate! Puteți trece!

Gânduri pe grătar...

      Afară este o căldură insuportabilă, poate că nu și pentru alții, eu vorbesc doar de mine acum. Mi-e de-a dreptul rău. Deci, toate gândurile mele se simt ca niște legume, pești, fripturi, mici et caetera, puse pe grătar. Chiar, cum o fi „et caetera” pe grătar?! Nu pot nici să respir ca lumea, deci nici vorbă să pot emite niște fraze cât de cât coerente. Așa că o să mă „tratez” cu o știre din „Ziarul Financiar” (mda) și o să mă amuz cu niște glume (daaa!). Atât.

„Argeş, primul judeţ în care purtarea măştii devine obligatorie pe stradă. Premierul Orban anunţă posibile restricţii de la 1 august: limitarea programului teraselor şi cluburilor, purtarea măştii obligatorie în spaţiile publice aglomerate. (...)
Purtarea măştii va rămâne obilgatorie în localităţile din judeţul Argeş pe o perioadă nelimitată, până când numărul de infectări zilnice noi va scădea. (...) Autorităţile au anunţat, marţi, că în ultimele 24 de ore s-au înregistrat 1.151 de cazuri noi de COVID-19 şi 33 de decese. Până marţi, pe teritoriul României, au fost confirmate 47.053 cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID - 19). Dintre ele, 26.128 de pacienţi au fost declaraţi vindecaţi. (Cf. zf.ro)

@@@

O tipă îl întreabă pe iubitul ei care e amețit și stă cu o sticla în mână:

- De ce e sticla de vodcă pe jumătate goală?

El îi răspunde:

- Pentru că ești pesimistă, de-aia...

@
Un tânăr încearcă să afle de ce iubita lui este supărată:

- Ești supărată de câteva zile. Ce s-a întâmplat, draga mea?

Ea:

- Există un folder pe laptopul tău care se numește „My documents". Puteai și tu să-l numești „Our Documents". Se vede că nu-ți mai pasă de mine...

@

Soția către soț:

- Ia zi-mi, dacă te părăsesc pentru un alt bărbat, o să-ți pară rău?

- Păi, de ce să-mi pară rău pentru un bărbat străin?

Gânduri de nișă (sau nișă de gânduri)?

    „La apa Vavilonului, acolo șezum și plânsem.” 

    (Mitropolitul Dosoftei, „Psaltirea în versuri”) 

 

    Afară sunt cam 30 de grade Celsius la umbră, în vecini se aude o drujbă care îmi face praf neuronii, nu pot scrie nimic ca lumea, așa că m-am întors la ce-am scris în trecut, prin iulie 2017, și caut să fac un fel de continuare a acelei postări. Pentru că altceva mi-ar solicita un efort prea mare...

     „Pe lângă incursiunile pe care le-am început printre scrierile mele de pe blog (scrieri ce s-au tot adunat, vreme de vreo șase-șapte ani), căutând aici ceva care într-adevăr să-mi placă și găsind câte o postare, ici și colo, despre care chiar aș zice că m-a făcut mândră de mine însămi (ah, vanitatea asta...), zilele astea am tot căutat și după noi apariții pe la edituri, am citit postările de pe blogurile despre cărți și m-am găsit în postura unui copil rătăcit într-un labirint de cărți. Adevărul este că sunt în urmă cu lecturile, cu noile apariții, cu totul. Mă simt total depășită. Mulțumesc lui Dumnezeu că, până acum vreo zece-cincisprezece ani, am citit în disperare, cărți multe sau, ca să citez o sursă „academică”, „fără număr, fără număr”. Ceea ce am pus ca motto reflectă clar ceea ce simt acum, în momentul când citesc muuult mai rar, și asta din lipsă de timp, din lipsă de bani și din pricina multor altor lipsuri pe care nu vreau să le expun aici. Bine, după acest „cuvânt introductiv”, am să arăt ce voiam, de fapt, să scriu astăzi. Ei bine, n-o să mai scriu, pentru că, brusc, mi-a pierit cheful. Voiam să scriu despre „literatura de nișă”. Altă dată.”

    Deci, pornind de la:
    NÍȘĂ, nișe, s. f. 1. Adâncitură (dreptunghiulară, în formă de arcadă etc.) anume lăsată într-un zid, în peretele unei sobe, la o mobilă etc., în care de obicei se așază obiecte decorative, obiecte de uz casnic etc.; firidă. 2. Intrând amenajat pe o latură a unei încăperi, care servește ca anexă a unei camere de locuit. 3. Intrând amenajat în peretele unei galerii de mină sau al unui tunel, care servește pentru adăpostirea lucrătorilor în timpul efectuării unor lucrări periculoase sau la trecerea trenului, precum și pentru depozitarea unor materiale. Fiecare dintre adânciturile amenajate în pereții unei ecluze pentru a adăposti canaturile porților când acestea sunt deschise. 4. Construcție specială în formă de dulap sau de cameră, cu pereții de sticlă, legată de un coș de evacuare și folosită în laboratoare pentru lucrul cu substanțe care emană gaze (vătămătoare). 5. (În sintagma) Nișă de abraziune = formă de relief cu aspect de firidă alungită, formată la baza unei faleze alcătuite din roci rezistente la eroziune, din cauza acțiunii valurilor puternice. 6. (Med.) Ulcerație adâncă până la perforare a unor organe interne (stomac, plămâni etc.). – Din fr. niche. (DEX 2009).

     Bun, pornind de la asta, pentru lămuriri, am fost să întreb Internetul dar, cât este el de vast, nu mi-a dat o definire prea clară a literaturii de nișă. Cam știam eu despre ce-i vorba, dar am vrut să-l verific. Am găsit doar ceva referiri la asta pe https://fansf.wordpress.com/: 

   „Scopul editurii noastre este în primul rând acela de a da o voce grupurilor și experiențelor marginalizate. Da, suntem conștienți că este vorba de un risc, însă ni-l asumăm pentru că ne dorim să sprijinim comunitățile minoritare și acest interes va prima în fața celor financiare. În plus, credem că nișele sunt de preferat în acest moment și că o identitate clară ne va ajuta să nu ne pierdem în marea masă. Eforturile noastre vor fi de impunere a unui concept care va fi susținut atât prin politica noastră editorială, cât și prin evenimentele conexe (...)”

    Și iarăși, cam în același registru, dar în alt domeniu, se vorbea despre „piața de nișă”: 

  „O nișă reprezintă un grup restrâns de potențiali clienți care au o anumită „necesitate”. O „piață de nișă” este compusă din indivizi și afaceri care au interese și nevoi similare, care pot fi uşor de identificat și de atins. Marketing-ul de nișă se referă la satisfacerea nevoilor și dorințelor unui anumit grup de oameni. Altfel spus, o nișă este un anume segment al populației către care încerci să îndrepți eforturile de marketing pe Internet și reprezintă subiectul principal al paginii tale web sau blogului tău.”

 

   În regulă, acum să zâmbim un pic:

 

Doamna către menajeră:

- Cred că soțul meu are o relație cu secretara.

Menajera:

- Știți dumneavoastră sigur, doamnă, sau o spuneți așa, doar ca să mă faceți pe mine geloasă?

$$$

Doi extratereștri se holbează din nava lor la Terra și comentează :

- Oare ce-o fi cu fumul ăla ce se vede? Iar e un atac nuclear?

- A, nu ! Azi e 1 Mai. (Sau, aș continua eu, 1 Decembrie, alegeri, duminică, ziua cuiva...) Au ieșit romanii la un grătar!

$$$

Seara, la cina, o familie de berze își face monetarul. Bărzoiul zice:

- Dragii mei, azi am „produs” binișor! Am dus un băiețel unui avocat. A ieșit ceva șpagă! Tu?

Barza spune:

- Eh, am fost la un amărât. Dar s-a împrumutat și tot mi-a dat ceva. Tu, copile?

Puiul de barză:

- Eu am fost la un cămin studențesc! Mamă, ce spaimă am băgat în ei!

„Ala, bala, portocala” prin gândurile de azi

MOTTO:

„Ala, bala, portocala,

Ieși, fetiță, la portiță,

Că te-aşteaptă Talion,

Talion, fecior de domn:

Cu cercei, cu ghiocei,

Cu mărgele, cu inele,

Cu un pumn de-alunele,

Pe pofta inimii tale...

Cioc, boc, treci la loc!

Ala, ala, portocala

Ce-ai mâncat de te-ai umflat

Șapte pite şi-un butoi

Şi-un cățel de usturoi.”

    Chiar nu aveam idee despre ce voi scrie azi, dar a fost destul să mă gândesc că voi „da cu banul” sau voi face ca în jocurile acelea de la Grădiniță în care învățam să numărăm, cântând, sau făceam cunoștință cu vreun cuvânt nou, că ideea a și venit, în fugă. Ceea ce am pus drept motto sunt versurile dintr-un fel de „folclor al jocurilor pentru copii”, deci o versiune veche a lui „Ala, bala, portocala”. Pe urmă, mi-am tot căutat printre notițele mai vechi, nu m-am putut hotărî asupra unui subiect, ca de obicei, așa că am murmurat „Cioc, boc, treci la loc” și m-am hotărât că azi voi „sparge” tiparul, sau, ca să mă exprim mai plastic, voi „rupe mâța în două” și voi scrie oarece nimicuri, pentru că, nu-i așa, are și neuronul meu dreptul să ia o pauză de la studiu, creație sau întrebări existențiale, și doar să „se râdă”, să-și consulte horoscopul și să moțăie. Deci, întâi o glumă:

 

Trei vampiri în turla unei biserici. La un moment dat, unul zice:
- Măi, mie mi-e foame. Mă duc să mănânc ceva...
După vreo douăzeci de minute se întoarce cu fața plină de sânge.
- Ei, cum a fost, îl întreabă ceilalți?
- Vedeți porcu' ăla de acolo?
- Da.
- M-am săturat pe cinste...
Pleacă și al doilea. Vine după treizeci de minute cu fața plină de sânge.
- Ei, cum a fost?
- Vedeți vaca aia?
- Da.
- Am mâncat pe săturate...
Pleacă și al treilea. Se întoarce după două minute cu gura plină de sânge și fără un colț.
- Ei, cum a fost?
- Vedeți stâlpul ăla de-acolo?
- Da.
- Ei bine, eu nu l-am văzut...

 

&

 

     Și, pe urmă, iată ce au de zis astrele despre mine, adică ce mi se va întâmpla în ceea ce-a mai rămas din 2020, (anul Coronavirusului și al Șobolanului de Metal):

Anul acesta, 2020, va fi mai însorit și va aduce un climat mai senin în viața ta de zi cu zi. O astfel de latitudine va permite concentrarea, dar fără grabă. În primul rând, Primăvara va fi dedicată odihnei. Chiar ai nevoie de ea și vei avea nevoie și de forța ta pentru a naviga din nou în această vară, potrivit horoscopului tău chinez 2020 pentru Șarpe. Calmul de la începutul acestui horoscop 2020, vă va oferi posibilitatea de a verifica unde vă aflați în cursul vieții. Aveți senzația că e o afacere neterminată și vă puneți câteva întrebări. Zona profesională se „cântărește” și vreți altceva. Acest lucru este bun, deoarece ușile vi se vor deschide anul acesta. Dar ele nu se vor deschide singure, va trebui să le împingeți ca să se deschidă. Indiferent de situația dvs., veți căuta să vă ușurați constrângerile, pentru mai multă libertate. (Sursa: zodiacul-chinezesc.ro).

&

Balanțele care nu au probleme în viața de familie, au tendința să se auto-saboteze cu îndoieli despre valoarea personală ori să își reproșeze eșecuri și neputințe din trecut etc. Eastrolog.ro le recomandă, însă, tuturor Balanțelor, să țină seama că situațiile care se creează pe parcursul lunii august 2020 și energia planetelor din această perioadă le ajută să se maturizeze emoțional, să se întărească sufletește și să înțeleagă că sunt capabile să răzbată și singure, prin propriile puteri. (Sursa: eastrolog.ro)