Gânduri despre cunoaștere

 

MOTTO:

   „Ai curajul să îți asculți inima și intuiția! Ele știu deja ceea ce vrei tu să devii cu adevărat.” (Steve Jobs) 

 

   Un îndemn foarte bun și înțelept. Dar eu nu prea mă pot lăuda că l-am urmat sau, dacă l-am urmat, rezultatul (cam de fiecare dată) a fost că viața m-a dat cu capul de toți pereții. Ceva nu era în regulă, m-am prins. Așa că acum nu prea mai am încredere în inima și-n intuiția mea. Am pus poza cu celebrul dicton latin („Cunoaște-te pe tine însuți”) pentru că, în ultima vreme, după ce renunțasem demult să mai încerc să-i „descifrez” pe ceilalți, chiar am încercat să mă cunosc mai bine. Dar, în unele situații, nu prea mi-a plăcut ce am descoperit. Măcar mă consolez cu ideea că sunt sinceră. Și față de ceilalți, dar mai ales cu mine însămi. Ei bine, am să las acum filosofia asta de doi bani și am să scriu cuvintele de pe dexonline.ro:

CUVÂNTUL ALEATORIU:

GHERGHÍR, gherghire, s. n. (Reg.) Beci sau cameră boltită (cu obloane metalice) în care se ascundeau în trecut obiectele de preț spre a fi cruțate de incendiu sau de jaf. – Din tc. kârgir „clădire de piatră”. Sursa: DEX '09 (2009)

CUVÂNTUL LUNII: GENEROZITATE.

CUVÂNTUL ZILEI:
Catalizator, ~oare [At: MACAROVICI, CH. 143 / Pl: ~i, ~oare/ E: cataliza + -tor cf fr catalyseur] 1 sm (Chm) Substanță care mărește viteza unei reacții chimice, fără ca ea însăși să fie modificată Si: (rar) catalizor. 2-3 sm, a (Persoană, lucru, eveniment) care provoacă (sau favorizează) o acțiune. Sursa: MDA2 (2010)

Cheia alegerii: S-a născut, în anul 1863, arhiducele Franz Ferdinand al Austriei, moștenitor al tronului imperiului Austro-Ungar din 1896 până la asasinarea sa la Sarajevo în data de 28 iunie 1914. Atentatul de la Sarajevo a constituit factorul care a declanșat începerea Primului Război Mondial.

   Și, pentru că afară este un timp ce-mi amintește de trecerea de la primăvară spre vară, am să-mi murmur acum poezia lui Adrian Păunescu, intitulată „Colind”, și am să fac un efort (uriaș) să-mi imaginez că ninge, că simt miros de cetină de brad, că sunt din nou copil, că totul e bine...

„În oamenii de pe aici

E Dumnezeu pesemne

Când ei în colţ cu paşii mici

Aduc în casă lemne

Şi e o linişte de rai

În gestul lor de-o viaţă

În care dau nutreţ la cai

Şi oile-şi răsfaţă

Dar mai ales în tot ce fac

E semn că nu li-i frică

Un suflet cald dintr-un copac

La ceruri se ridică

Şi uneori la focul mic

În casa lor sărmană

Iisus înduioșat un pic

Coboară din icoană

O capră şi-a zdrobit un corn

Sărind pe uşa spartă

Desenul fumului din horn

E operă de artă

Şi-n toate șipcile din gard

Un clopot mai tresare

Când vreascurile-n braţe ard

C-o mistică ardoare

Ninsorile nici nu mai cad

În viscoliri cu vaiet

Scânteietorul lor răsad

Pluteşte blând în aer

Respiră-n toate un mister

Ce satul îl îndrumă

Trei sferturi să se afle-n cer

Şi doar un sfert în humă

Şi nu se ştie, sunt ţărani

Sau îngeri sunt pesemne

Cei care de atâția ani

Aduc în casă lemne

Şi suflă-n focul lor mereu

Sporindu-le nădejdea

Să-I fie cald lui Dumnezeu

Aflat în toţi aceştia.”