Gândurile de luni: fugazi?

 

    MOTTO: „Unii citesc și adorm. Alții citesc și se trezesc.”

    Am pornit de la acest motto în scrierea de azi pentru că este adevărat și pentru că îmbină foarte frumos sensul propriu cu cel figurat. Această zicere a circulat (și mai circulă) pe „câmpiile” Internetului, prin bloguri, pe Facebook, Pinterest, dar atotștiutorul GOOGLE n-are habar cine este autorul ei. Așa că o trecem la „ziceri anonime”. Poate că fiecăruia dintre noi i s-a întâmplat să adoarmă cu o carte în mână (la propriu sau la figurat), important, cred eu, e să fi avut în viață câteva cărți care să ne fi trezit. Nu aprofundez ideea, cum nu prea îmi place să aprofundez, în general, mai nimic, dar sunt oarecum liniștită în cuget că, de câteva ori, chiar m-am „trezit” citind un volum plin de învățăminte. Că am mai ațipit la loc, asta e din vina mea, căci cărțile mereu au dorința să te țină treaz.

    Am început să văd un serial polițist american (ca să nu-mi vină greață de la atâtea filme - drăgălașe, dulcege, previzibile și cam false - despre Crăciun). Se numește „Bosch” și scenariștii americanii, ca să arate ce cultură vastă posedă, l-au numit pe personajul principal, Hieronymus Bosch (pe scurt, Harry). Ei bine, m-am gândit că nici eu nu știam mare lucru despre Bosch, decât că-i pictor, așa că m-am mustrat pentru că i-am ironizat pe americani, am privit câteva dintre picturile lui (care, mărturisesc sincer, nu îmi plac din cale-afară) și am aflat câteva lucruri despre autor:

    „Bosch, Hieronymus născut Jerome Van Aeken sau Aquen sau Aken numit şi Jeroen Anthoniszoon (cca 1450, ‘s Hertogenbosch, Brabant, azi Olanda – 09.08.1516, ‘s Hertogenbosch). Strălucit şi original pictor nord-european al Evului Mediu târziu a cărui operă dezvăluie neobişnuita iconografie a unui stil complex şi individual. Deşi iniţial recunoscut drept un foarte imaginativ „creator de diavoli” şi un puternic inventator de aparent nonsens plin de conotaţii satirice, Bosch a demonstrat o excelentă înţelegere a abisurilor minţii, cât şi capacitatea de a evoca simboluri ale vieţii şi creaţiei.” (historia.ro)

  Tot în serialul de care făceam vorbire, am întâlnit termenul „fugazi”, pe care autorii traducerii l-au lăsat așa, considerând că-l știm. Ei bine, eu nu mai auzisem de el. L-am căutat și, în cele din urmă, am găsit o traducere cât de cât credibilă (cu exemple),  care a fost: „ceva fals” sau, mai plastic, „făcătură”.  Gândul predominant de azi, care nu-i făcătură, se bucură că mi-a revenit cheful de a scrie. Să vedem cât ține această minune...