În loc de motto (sau nu, chiar drept motto) o să citez următoarele vorbe: „Higgins: Şi apoi nu-i frumos să strici prieteniile vechi, dacă te-ai cocoțat în societate. Asta numim noi snobism.” (Replică din piesa de teatru „Pygmalion”, scrisă de George Bernard Shaw în anul 1914)
Și, pornind de la această definire a snobismului (care a existat și la noi, din cele mai vechi timpuri, dar parcă acum capătă niște aspecte paroxistice), o să fac vorbire despre ceva similar, despre bonjurism. Iată ce ne spune Wikipedia:
„Bonjurist (din franceză bon jour = bună ziua) este un epitet care era acordat fiilor de boieri întorși de la studii din apusul Europei, în special din Franța, de unde veneau cu idei liberale, progresiste. Ansamblul concepțiilor, comportărilor și manifestărilor care îi caracterizează pe bonjuriști au primit, prin derivare, denumirea de bonjurism. (...) Unii dintre tinerii „bonjuriști” recent întorși de la studii în străinătate doar aruncau aici, pe malurile Dâmboviței sau ale Bahluiului, diverse ticuri lingvistice sau de comportament: se îmbrăcau ca la Paris, „uitau” limba maternă și vorbeau într-o păsărească ridicolă iar tot ce întâlneau în țara lor de baștină li se părea că nu merită decât dispreț și ironie. Cu toate acestea, „bonjuriștii” cu „franțuzismele” lor au avut un rol important în perfecționarea limbii române. Multe dintre cuvintele lor, ironizate de scriitorii contemporani lor, au devenit neologisme folosite inițial în medii restrânse, dar care au intrat treptat, treptat, în limbajul tuturor vorbitorilor.”
Textul de mai sus mi-a readus în minte pe fotbalistul acela (sau, mă rog, pe mulți dintre cei care au stat prin alte țări, nu neapărat Italia) și celebrele lui vorbe: „Come si dice in rumeno...” Poza pusă drept exemplificare a snobismului este doar una din multele pe care puteam să le aleg din unele creații actuale ale celor ce se ocupă de modă. Eu una înțeleg și admir actul creator, imaginația și originalitatea, dar asta e prea mult. E doar dorința de a șoca și mă îndoiesc că cineva întreg la minte ar purta aceste ciudate veșminte. Și, aparent fără nicio legătură cu cele de mai sus, în Domneștiul meu ancestral, de vreo treizeci de ani încoace, pe lângă alte multe buticuri (de la francezul „boutique”, „magazin”), pe lângă „Profi” și „ProMarket”, s-a deschis, nu de mult, un „China Mega Shop” (care nu-i nici în totalitate China, nici prea Mega, dar are câțiva chinezi pe-acolo) și, surpriza surprizelor, un Outlet & Fashion denumit „Bonjur”. Care, de fapt, e un magazin de haine la mâna a doua. (Explicații necesare: Outlet - priză, debușeu, piață de desfacere/ Fashion - modă, stil, mod, manieră). Păi, ce să mai zic, hai bonjour și au revoir, mă duc să ascult o manea ca să mă autoflagelez că am fost un picuț revoltată și ironică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu