Legende și gânduri despre ele

   

MOTTO: „Cu cât oamenii îmbătrânesc, cu atât spiritul lor devine mai suplu, mai cald, dobândind o înfățișare mai organică. S-ar zice aproape că, pentru spirit, timpul este o dimensiune a întineririi.” (Lucian Blaga) 

   Am început cu un citat care-mi place și pe care îl declar „citatul zilei de luni”. O singură observație mi-aș permite: eu aș fi zis „unii oameni”, pentru că sunt pe lumea asta o mulțime de oameni în vârstă (nu-mi place cuvântul „bătrâni” decât în anumite accepțiuni) care-s răi, intoleranți și ciufuți. Să lăsăm asta, căci azi despre altceva vreau să scriu. Dar, mai întâi, cuvintele:
    Cuvântul aleatoriu:
   PESCĂRÉL, pescărei, s. m. Numele a două specii de păsări sălbatice care trăiesc pe lângă ape și se hrănesc cu pește (1): a) pescăraș (II); b) pasăre mică cu picioarele scurte, cu penele de pe gușă albe, iar în restul corpului brune-negricioase, cu coada scurtă și ridicată în sus (Cinclus cinclus). – Pescar + suf. -el. Sursa: DEX '09 (2009).
   Cuvântul lunii: (Tot) CARACAL.

   Cuvântul zilei:

   DISCREȚIONÁR, -Ă, discreționari, -e, adj. 1. Care e lăsat la bunul-plac al cuiva; arbitrar. 2. (Jur.) Putere discreționară = prerogativă recunoscută de lege în unele state unor organe de stat de a lua măsuri, fără a fi îngrădite în inițiativa lor. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. discrétionnaire. Sursa: DEX '09 (2009).

   Cheia alegerii: Vladimir Putin împlinește 67 de ani. 

   (Nota mea: Alegerea asta are o „cheie” de milioane și de un umor nebun). 

   Azi voiam să scriu câteva cuvinte (de data asta, ale mele) despre legende. Conform aceluiași dexonline.ro, iată ce înseamnă cuvântul:
   LEGÉNDĂ, legende, s. f. 1. Povestire în proză sau în versuri care conține elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explică geneza unui lucru, a unei ființe etc., caracterul aparte al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) sau al unui fenomen. ♦ Compoziție muzicală, vocală sau instrumentală, care are ca subiect o legendă. 2. (Rar) Inscripție pe o monedă sau pe o medalie. 3. Text, inscripție prin care se explică semnele convenționale de pe o hartă, de pe un plan, o imagine fotografiată sau desenată ♦ Completare sub formă de memoriu anexată la o schemă, la o hartă etc., privind unele date care nu se pot exprima grafic. – Din fr. légende, lat. legenda. Sursa: DEX '09 (2009).

   Am scris despre acest cuvânt, de altfel foarte cunoscut, pentru că, de multă vreme, tot văd „fluturându-se” prin mass-media termenul „legendă urbană” și am vrut să văd ce-i cu el, pentru că noi ne-am grăbit să-l adoptăm, cum am „aderat” rapid (și cam fără rost) și la sărbătoarea de Halloween, la ziua Sfântului Valentin și la multe altele. Wikipedia spune despre legenda urbană așa:

    „Termenul urban legend (legendă urbană) a fost folosit prima dată în anul 1968, de către folcloristul american Richard Dorson, care definea legenda urbană ca o povestire modernă care nu s-a petrecut niciodată și este povestită ca și cum ar fi fost adevărată. Un rol mare în popularizarea denumirii l-a avut J. H. Brunvand, care a folosit termenul adesea în cărțile sale, începând cu „Autostopistul care a dispărut: legende urbane americane & înțelesurile lor”, publicată în 1989.”

  Mă opresc aici cu scrisul, voi mai aprofunda subiectul sau, mai degrabă, îl voi da uitării și voi trece la altceva, mai interesant. Depinde...