Astăzi de dimineață mi s-a părut, pentru prima oară, că începe „să miroasă a toamnă”. Nu era frig, plouase un pic peste noapte, dar dealurile erau îmbrățișate de o ușoară ceață și toată atmosfera spunea că e TOAMNĂ. Pentru că ieri am intrat într-o zonă (ușor crepusculară) a amintirilor, azi o să-mi revăd niște postări mai vechi, din octombrie, să văd cum a evoluat scrisul și starea moralului meu, și aplicând, autoironic, întrebarea aceea obsedantă, cu „ce-ai făcut în ultimii cinci ani”, de care acum nu-i mai pasă nimănui:
2014:
MOTTO: „Cei doi mari inamici ai bucuriei sunt durerea și plictiseala.” (Arthur Schopenhauer)
Sunt în pauză. Mai am o groază de treburi de făcut, dar și mâine e o zi. Deci, am muncit, printre picături (la propriu, dar şi la figurat), iar acum mi-am făcut vreme să scriu câteva cuvinte. Am găsit citatul de mai sus notat de mine într-un carnețel (de pe vremea când încă mai scriam pe hârtie, adică de acum vreo zece ani) și m-am gândit: hai să-l aplic! Ia să vedem, nu am nicio durere fizică (decât, poate, ușoarele scârțâieli ale încheieturilor mele „bătrâne”) sau psihică (ei, aici mint un pic, domniile voastre, mă mai doare câteodată sufletul, dar nu e ceva grav). De plictiseală nici măcar nu mai vorbesc, nu am timp de așa ceva. Aștept, deci, cu nerăbdare, să apară bucuria...
2015:
MOTTO: „Clipele cu adevărat frumoase sunt melancolice. Simți că sunt trecătoare, ai vrea să le oprești în loc, dar nu-i posibil.” (André Maurois)
De vreo câteva zile plouă încăpățânat, dar încerc să mă autosugestionez că nu-mi pasă. Nu-mi pasă că prin acoperiș se strecoară viclean, ici şi colo, câte o picătură, făcându-mă să umplu podul de ligheane și cratițe vechi. Nu-mi pasă că nu am terminat cu pregătirea grădinii pentru iarnă. Nu-mi pasă că strugurii nu s-au copt de tot şi trebuie să-i culeg, totuși, cândva. Nu-mi pasă că glastrele cu flori încă așteaptă să fie băgate la adăpost. Nu-mi pasă că nu am terminat curățenia generală din casă. Nu, chiar nu-mi pasă. Încerc să-mi ocup mintea cu lucruri frumoase şi interesante. Ploaia de acum seamănă, însă, cu celebra picătură chinezească. Îmi cântă, sadică, în gânduri: pic, pic, pic...
2016:
MOTTO: „E greu să găsești o pisică neagră într-o cameră întunecoasă, atunci când ea nu se găsește acolo.” (Confucius)
Ca să parafrazez, e greu să-ți găsești gândurile când e mare învălmășeală în mintea ta și, sincer, când nici nu prea ai chef să le cauți. Căci gândurile mele sunt pe acolo, pe undeva, asta e sigur. Deci titlul este doar un șiretlic de marketing, advertising, PR și alte asemenea bla-bla-bla-uri care hălăduiesc pe dulcile noastre plaiuri mioritice. Sunt un pic confuză, dar o să-mi treacă. Ei, în așteptarea momentului când o să-mi pot aduna gândurile ca să le aștern pe hârtie (pe cele care merită, bineînțeles!), o să fac și eu ca o prietenă din tinerețe care, vrând să se îndulcească un pic cu zahăr vanilat, a înghițit din greșeală praf de copt, după care mi-a spus, calmă: „ei, acum mă duc să dospesc”...
2017:
„Toamna cu-a ei albă frunte
Și cu galbenii conduri
A lăsat argint pe munte
Și rugină pe păduri.”
(George Topîrceanu)
Da, după câteva zile care ne-au făcut să credem că e vară iar, a fost azi o bruscă și drastică schimbare a vremii: păi, sigur, doamna Toamnă și-a intrat victorioasă în drepturi. Plouă „mărunțel și apăsat”. E frig și umezeală. Gradele Celsius s-au înjumătățit dramatic. Dar asta e, ce putem face? M-am uitat, din curiozitate și, bineînțeles, și din dorința de a nu mă repeta (prea des!) la titlurile puse de mine de-a lungul anilor, atunci când scriam despre toamnă și ploi. Iată câteva: Toamnă-n gânduri, Gânduri de toamnă, Gânduri tomnatice, Gânduri înspre Toamnă, Gânduri în ploaie, Nori peste gânduri, Ploaie de gânduri, Pic, pic, pic printre gânduri, Repetabile ploi peste gândurile mele. Aferim! Cred că v-ați plictisit îngrozitor, domniile voastre, dar ați și înțeles că Toamna nu este tocmai preferata mea în topul anotimpurilor. Dar, odată cu înaintarea mea în vârstă, (tâgâdâm-tâgâdâm, vorba bancului!), m-am hotărât să o pun pe un onorabil loc doi în acest top, pentru că, una la mână, sunt născută într-o lună de toamnă și, a doua la mână, i-am descoperit noi calități, bogății și frumuseți calme. Sau, poate, încep să fiu de acord cu ceea ce spune Octavian Paler, și anume că: „Bătrânețea începe ca toamna, cu melancolii, cu umbre care se lungesc, cu reverii și doruri vagi.” Să nu mă înțelegeți greșit, eu consider că suntem în anticamera de la Biroul Bătrâneții cam după optzeci de ani și asta doar dacă ne-am lăsat sufletul să îmbătrânească...
2018:
„Toute la vie
Sera pareille à ce matin
Aux couleurs de l'été indien.”
(Joe Dassin, „L'Été indien)
Azi, din clipa când m-am trezit, tot timpul cât am robotit prin casă sau prin grădină, mi-a zumzăit prin minte (și, asigurându-mă că nu-i nimeni în jur, chiar am îndrăznit să-l lălăi un pic) cântecul lui Joe Dassin despre vara indiană. Am mai scris despre asta, dar așa sunt eu, repetitivă. Pe aici, prin Domneștii de Muscel, este într-adevăr o vară indiană. Frumos tare. Și acum, că am mai terminat cu treburile „presante”, chiar am vreme să mă bucur de tabloul calm, colorat și un pic tristuț al mijlocului toamnei. O toamnă cu temperaturi văratece în timpul zilei, o toamnă bogată în fructe, o toamnă pe care mi-o doresc (și v-o doresc tuturor) liniștită, calmă, plină cu mici bucurii. Alt lucru ce mi-a venit în gând, tot dis-de-dimineață, a fost Barbizon. V-am mai spus, domniile voastre, pur și simplu nu pot (și poate nici nu vreau) să-mi explic cum de-mi vin în minte niște cuvinte, fraze, nume, cântece la care nu m-am gândit deloc, sau nu m-am mai gândit de o groază de timp. Poate că visez despre ele și a doua zi, îmi rămân în minte. Iată câteva vorbe despre Barbizon. Îmi mai amintesc că acolo a studiat și Nicolae Grigorescu, iar dacă vreți să vedeți imagini de acolo, faceți ca mine, întrebați-l pe Domnul Google... „Barbizon este o comună din Franța, situată în departamentul Seine-et-Marne, în regiunea Île-de-France. Localitatea este cunoscută datorită Școlii de la Barbizon, o mișcare artistică datorată unui grup de artiști instalați în localitate. De asemenea, localitatea se află în apropierea Pădurii Fontainebleau.” (Wikipedia)
Păi, cam atât pe ziua de azi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu