Renunțări în gânduri...

MOTTO: „Dacă ai destulă răbdare poți să muți munții din loc, dar dacă ai destulă inteligență zbori peste ei, că e mai simplu.” (Boris Vian)

   Sau, aș adăuga eu, îi poți ocoli. Munții. Care pot fi, în imaginația mea, întruchiparea măreției, dar și a obstacolelor ce-ți apar în cale. Mda, n-aveam de gând să fac „filosofie” de asta de doi bani, așa că o să-mi curm aceste gânduri. Cel care a spus vorbele puse de mine drept motto, este Boris Vian, un poet francez. De asemenea, dramaturg și comentator muzical. S-a născut la Ville d`Array, în 1920 (și a murit în 1959). În decursul scurtei lui vieți, Boris Vian pictează, traduce, scrie cântece, cronici muzicale, romane, povestiri, piese, scenarii de film, ba chiar și joacă în film, în roluri episodice. Cea mai cunoscută carte a sa este „Spuma zilelor”. Mai publică „Moarte pocitaniilor”, „Voi scuipa pe mormintele voastre”. A fost un alt „copil teribil” al literaturii franceze și universale. Nici despre Boris Vian nu aveam de gând să scriu. Voiam să spun doar că imaginea pe care am pus-o „în fruncea” blogului meu, și pe care o voi mai păstra o vreme (că-mi place la nebunie), metaforic vorbind, este atitudinea mea în fața a tot ce ține de cifre, calcule, matematică, mă rog, științe exacte. Dar, in extenso, este și postura în care mă pune uneori Viața. Dar nici că-mi mai pasă! Cam asta ar fi, pe ziua de azi. Ba nu, vreau să mai spun că, după o săptămână de scris aici, pe blog, zi de zi, mi-am zis că e prea greu, deci o să revin la stilul „intermitent”. Pe curând!