Cuvinte accentuate diferit și care te pun pe gânduri

  MOTTO: „Nădăjduim în Dumnezeu că vom fi ce am fost, și mai mult decât atâta (...)” (Scrisoarea lui Petru Rareș către judele orașului Bistrița)

  Motto-ul acesta cu răsunet în istorie nu are nimic de-a face cu ce vreau eu să scriu în continuare. Sau, poate că are. Așa, prin ricoșeu. Deci, după cum știu și domniile voastre, omofonele sunt cuvintele care se pronunță la fel dar se scriu diferit. Exemple: Altă dată - altădată; niciodată - nici o dată - nici odată; ne-am - neam; mi-au; miau ș.a.m.d. Omografele, pe de altă parte, sunt cuvintele care se scriu la fel și se pronunță diferit. Exemple: vèselă - vesèlă; èra - erà; hàină - haină (și mă opresc aici, că mă „omoară” niște accente). De fapt, eu am vrut să scot în evidență două forme verbale care, accentuate diferit, fac astăzi, „în țărișoara noastră, România”, ca să zic așa, diferența. E vorba de persoana I plural a perfectului simplu, de la verbul a fi (noi furăm) și persoana I plural a indicativului prezent de la verbul „a fura” (furăm).