Gânduri despre cleveteală

  

     Mărturisesc că nu știu cine sunt aceste două doamne, nu știu dacă bârfesc sau nu, dar am găsit poza asta la IMAGINI GOOGLE pentru „cleveteli” și mi-a amintit imediat de cea pusă la gluma aia cu „Fă, Mărie, cum îl cheamă pe doftoru' ăla neamț, care m-a făcut să-mi pierd capul?!” Și apropo, ăsta e un banc la care nu prea îmi mai vine să râd. De câțiva ani buni, eu mă întâlnesc, ca să zic așa, cu déjà vu după déjà vu! Deja m-am cam săturat. Adică, aceleași vremuri parcă neverosimile, blestemate, aceeași vreme capricioasă și cu susul în jos și, cel mai tragic, aceiași oameni de care sunt din ce în ce mai dezamăgită. Asta ca să mă exprim decent și eufemistic. Și eu am defectele mele, multe și mărunte, vorbesc cam în exces, sunt mult prea sinceră, prea naivă și plină de încredere în speța umană. Dar susțin, fără niciun fel de dubiu, că am suflet bun,  că sunt destul de educată, și că am un fel de decență și-un echilibru ce mă împiedică să-i vorbesc pe alții de rău sau, și mai mult, să fac rău cuiva. Dar asta, of course, nu mă ajută cu nimic într-un areal în care „oamenii e fiare”. Căci una e să bârfești un pic, să fii ironic și să faci haz cu măsură, și alta e să inventezi lucruri despre alții și să fii rău. Iată ce scriam despre asta prin iunie 2013: „M-am convins, pentru a nu-ştiu-câta-oară, că unii oameni sunt 80% răi, răi fără de lecuire, şi de o nesimțire cronică, şi egoiști, şi fără de bun simț. Pur şi simplu nu poți avea un dialog civilizat cu ei. Bine-bine, sunt de acord, nimeni nu e fără defecte, dar eu mă regăsesc mereu în postura pe care mă sfătuia mereu tatăl meu, Dumnezeu să-l odihnească, să o adopt: aceea de om înțelept şi care cedează primul. Ei bine, am cedat aşa de mult şi de multe în această viaţă a mea, încât lumea a început „să mă ia de proastă”. Ei, ce v-am spus eu, déjà vu! Atât că acum aș adăuga la procente încă 5%, iar la epitete, „proști”, „frustrați”, „clevetitori”. (Femininele sunt incluse și ele). La această stare de nervi ce o posed zilele astea contribuie, desigur, și ploaia de-afară, și lipsa banilor, și... Dar nu contează, eu caut în continuare motive să-mi descrețesc fruntea, mă îmbărbătez iar cu îndemnul „Zoe, Zoe, fii bărbată!” (din piesa celebră a lui Nenea Iancu) și încerc să nu mai pun la suflet toate fleacurile. Iată, în final, ce ne spune Părintele Ilie Cleopa despre „cleveteală”:

   „Cuvântul „diavol” vine din limba greacă unde înseamnă clevetitor, fiindcă diavolii ne clevetesc pe noi înaintea lui Dumnezeu când greșim: „Ia uite ce-a făcut cutare!” Întâi ne îndeamnă să facem rău şi apoi ne clevetesc. „Uite ce-a spus! Uite ce-a făcut!” Şi ei pe urmă clevetesc pe Dumnezeu la om, cum a făcut la Adam: „Ce-a zis Dumnezeu? Nu-i adevărat. Ai să te faci dumnezeu”. Şi pe om, la Dumnezeu: „Uite ce a făcut Adam!” Ne pune rău pe noi cu Dumnezeu şi pe Dumnezeu cu noi, ca totdeauna să tragă asupra noastră osândă şi cu aceasta se aseamănă şi omul păcătos care clevetește, care pârăște, care spune minciuni, şi care-i place în toată vremea să vorbească, fără să controleze dacă vorbește bune sau rele.”

(„Ne vorbește Părintele Cleopa”, vol. XIV, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2004, p. 79-80)