Amalgam gălbior de gânduri

 

    Am mai scris nu demult aici că, atunci când nu am timp să „intru” pe blog, îmi notez în fugă câte o idee, s-o am la îndemână (și, bineînțeles, ca să n-o uit!). Ei, pe agendă mă așteaptă vreo cinci-șase idei, mai bune sau mai... neinspirate, dar nu m-a tentat să scriu astăzi despre niciuna, pentru că sunt cuprinsă de o explicabilă stare de nervi, având în vedere că mâine voi vota. Ca urmare, chiar și inspirația mea a fugit, destul de speriată. Pentru a uita un pic de angoasele, indignarea, năuceala și furia neputincioasă ce-mi dau târcoale când mă gândesc că mâine, în cabina de vot, iar o să fiu nevoită să aplic zicala „bagă-n ciur și-alege” (sau varianta „a trece prin ciur și prin dârmon”), aveam de gând să mai dau niște exemple de știri-BOMBĂ și știri-ȘOC, despre care am tot făcut vorbire, dar nu prea am chef să le caut și nici să-mi fac mai mulți nervi, atunci când le găsesc. Însă am descoperit ceva interesant, ceva despre „presa galbenă” (chiar nu știam că se cheamă așa!) și mă mulțumesc acum cu teoria, urmând să dau exemple într-o altă scriere:

 „Jurnalismul galben sau presa galbenă este un model de jurnalism, care prezintă știri mici sau nu foarte bine documentate și se sprijină pe titluri atractive pentru a vinde mai multe ziare. Tehnicile pot include exagerări ale evenimentelor, scandaluri și senzaționalism. Prin generalizare, noțiunea de "presă galbenă" este folosită peiorativ pentru a condamna orice formă de jurnalism, care tratează știrile în moduri neprofesionale sau neetice.
Campbell (2001) descrie ziarele din presa galbenă ca publicații cu prima pagină împărțită în mai multe coloane, care prezintă diverse domenii precum sport și scandal, folosind formate îngroșate (cu ilustrații mari și uneori color), bazate profund pe surse anonime si auto-promovate necondiționat.
Frank Luther Mott (1941) definește jurnalismul galben în termeni de cinci caracteristici:

* Titluri incitative, uneori înfricoșătoare, scrise cu un font mare, care ocupă un spațiu semnificativ din prima pagină, precedate de știri mici;

* Utilizarea generoasă de imagini sau desene imaginare;

* Utilizarea unor interviuri false, folosirea titlurilor înșelătoare, pseudo-știință și o paradă de lecții false oferite de așa-ziși experți;

* Suplimente color, cu benzi desenate, distribuite duminica;

* Simpatie dramatică pentru „persoana slabă din sistem”.

(Wikipedia)