Niște gânduri care mă amețesc de cap

MOTTO: „Priviți lucrurile până vedeți; cei mai aproape de Dumnezeu le-au văzut.” (Constantin Brâncuși)

E duminică. Și, culmea, a doua zi consecutivă cu soare, după multe ploi și mult frig. Ar trebui să am niște gânduri foarte zglobii, zburdalnice și zâmbitoare (mda, am căutat adjective care să înceapă cu „z”...), dar nu! Mi-a venit brusc în minte gândul că anul ăsta va trebui să votez din nou, să-mi spun părerea despre cum trebuie să meargă treburile pe la noi și prin UE. Un coșmar! Când e vorba de alegeri, devin la fel de „amețită” și abulică precum Cetățeanul Turmentat al lui Caragiale, atât doar că eu nu întreb „...cu cine votez?” ci „de ce mai votez?!” Mereu am sentimentul că e inutil, și mereu mă duc să-mi spun părerea. Nimănui nu-i pasă de părerea mea, dar eu continui... Un cerc vicios, care-mi dă mereu bătăi de cap. Am încercat să citesc câte ceva despre votările din 2019, o să mai caut, dar deocamdată am găsit o scriere destul de pertinentă și interesantă, din punctul meu de vedere. Iat-o:

„Pe 26 mai 2019 nu vom vota nici pentru demiterea guvernului PSD, nici pentru a arăta lumii că "România merită mai mult"; nu vom vota nici pentru a nu mai avea "penali" în funcțiile publice, nici pentru a fi "uniți în Europa", nici măcar pentru a demonstra globului pământesc ce "mândri suntem că suntem europeni" și nici pentru a "respecta România". Nu, nu vom vota nici pentru Laura Codruța Kovesi, nici pentru Augustin Lazăr, nici pentru Adina Florea, nici măcar pentru Tudorel Toader. Faptul că partidele românești primesc 100 de milioane de euro din impozitele și taxele noastre pentru a ne vinde asemenea inepții semnifică o decădere intelectuală fără echivalent în ultima sută de ani în România. Faptul că noi, cu toții, ne mințim că alegerile europarlamentare ne vor aduce un alt guvern sau alți procurori, mai curați și mai uscați, este o dovadă că merităm din plin statutul degradant pe care îl avem astăzi în Europa. Oameni buni din România, treziți-vă! Votul din 26 mai nu este despre procurori, ci despre bani, despre bani mulți, despre grămezi de bani. Cei pe care îi vom vota la 26 mai vor împărți câteva sute bune de miliarde de euro în folosul numai al câtorva state. Cine va ști să se impună la masa negocierilor va primi bani mulți, iar cine va sta blegit la masă, neînțelegând ce se întâmplă, va pleca acasă cu buza umflată. Țările nu sunt egale, așa cum nici oamenii nu sunt egali: cei care au determinare, știință de carte și viziune vor duce acasă la ei bani frumoși, iar cei care vor zâmbi tâmp de încântare că mănâncă cârnați pe varză la bufetul gării din Strasbourg își vor nenoroci popoarele. Voi nu vedeți că, de trei ani de zile, nu facem decât să deplângem soarta nefericiților britanici, loviți de spleen-ul Brexit-ului și nu vedem cea mai mare dramă de pe continent, care se petrece, culmea, chiar sub ochii noștri? În vreme ce mult-compătimitul regat britanic inflorește economic și demografic, sud-estul Uniunii, cea mai săracă regiune din Uniune, se transformă într-un teritoriu pustiu, nelocuit, înapoiat și bântuit de fantomele trecutului.” 

(Fragment din articolul lui Petrișor Peiu din ziare.com/ 21 aprilie 2019)