Degringoladă în gânduri

    MOTTO: „Cu mine se petrece ceva. O viață de om.” (Marin Sorescu) 

   Ei, iată că s-a terminat astăzi și luna florilor, Florar sau mai. A fost un Florar cam ploios și, cel puțin la mine-n grădină, fără flori (din cauza limacșilor), dar asta e! Mâine începe iunie și sperăm toți să vină vara. Mai-mai să nu scriu nimic azi, pentru că gândurile mele din ultimele zile, după ce că sunt puține (mult mai puține ca de obicei, adică), mai sunt sunt și într-un fel de degringoladă. Da, am folosit cuvântul pentru că l-am întâlnit, de curând, prin presă. (A se vedea DEGRINGOLÁDĂ, degringolade, s. f. Prăbușire, rostogolire rapidă, cădere. ♦ Fig. Decădere treptată, degradare progresivă, ruinare. – Din fr. dégringolade). Sper să revină la o stare mai bună, căci acum îmi simt capul ca lovit cu maiul. Și, ca să termin cu accepțiunile acestui cuvințel, de vreo două-trei zile, am cam exagerat cu muncile prin grădină (profitând de faptul că a fost soare și frumos) și, de la oboseală sau de la căldură, simt ceva apăsare la mai. Nu, sunt bine, mulțumesc, doar că am vrut să scriu un exemplu și despre ficat. Cam atât, astăzi. Închei cu o zicere anonimă, găsită pe Facebook, și care m-a amuzat: „Telefonul meu mobil, la cât de mult stă în priză la încărcat, zici că e telefon fix sub acoperire.”