Picurare de gânduri

    

MOTTO: „Săpunul și cartea nu au efecte imediate ca un război, însă, folosite în timp, au un efect extraordinar.” (Mark Twain)

E duminică, e timp ploios și friguros (dimineață erau doar 4 grade Celsius, deci musai să fac azi un pic de foc), nu am chef să ies pe-afară (adică, la piață sau la plimbare), dar nu prea am chef nici să stau în casă. Așa că, pentru a-i pune la treabă, le-am servit neuronilor mei replica lui Farfuridi din piesa „O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale: „Din această dilemă nu puteți ieși... Am zis!” Neuronii, ambiționați, au făcut o scurtă ședință neuronală și mi-au propus să scriu ceva pe blog, să caut niște glume bune și să mă amuz cu ele, să citesc ceva, sau să dezleg niște cuvinte încrucișate (știu ei că rebusurile chiar îmi plac). Nu știu dacă o să fac tot ce mi-au propus, dar o să scriu pe blog. Sigur. Deci, după ritualul dimineții (spălat, îmbrăcat, mic dejun, aerisit cameră etc.), mi-am luat cu mine cafeaua s-o savurez în liniște și fără grabă. Zilele trecute am descoperit un canal TV (Magic) unde se dau melodii vechi, melodii din adolescența și tinerețea mea, melodii cu care m-am maturizat, melodii care-mi amintesc de iubirile trecute, melodii care fac mai bine psihicului, inimii și minții mele decât o tonă de medicamente. Și asta pentru aceste cântece îmi fac sufletul să se simtă ca „atins de-o aripă de înger”. Așa că am dat drumul muzicii și, în timpul melodiilor lente, am scris cele de față, iar la melodiile de dans m-am ridicat și am țopăit prin cameră (fără grație și fără talent, dar ce dacă). Și m-am simțit minunat. Cele scrise în motto mi-au plăcut tare mult, sunt de acord cu ele (de fapt, Mark Twain este printre scriitorii mei preferați, are un minunat umor și spune mari adevăruri sub masca unui zâmbet). Sunt gata să închei, ascult „Imagine”, cântat de John Lennon și apoi, complet ca nuca-n perete, mă hlizesc la un banc pe care-l împărtășesc și domniilor voastre:

„M-am așezat astăzi pe o bancă în parc, lângă un cerșetor, și i-am zis:
- Săptămâna trecută am pierdut într-o singură zi tot ce-am avut. Bucătarul-șef care-mi pregătea mâncarea zilnic, femeia de serviciu, spălătoreasa... tot. Chiar și acoperișul cald de deasupra capului.
- Ce s-a întâmplat? mă întreabă cerșetorul. Droguri? Băutură? Jocuri de noroc? O femeie?
- Nu. Am ieșit din închisoare...”