De ieri a început să-mi dea târcoale (am folosit „a da târcoale”, căci mi se pare o expresie foarte sugestivă și simpatică) o răceală. Astăzi s-a instalat comod în fizicul meu, cu micile și marile ei „trucuri”: nas care curge mereu-mereu, strănuturi, dureri în gât etc. Am tot robotit pe-afară, a fost vânt și... voilà, acum beau ceaiuri și iau diverse leacuri, mai mult sau mai puțin naturiste. Dar trag nădejde că-mi va trece! Am pornit să scriu de la ideea că azi, cu toate că nu a fost o zi chiar de răsfăț (am făcut mâncare, curățenie, am mai lucrat un pic și prin grădină), și m-am gândit că ar fi cazul acum să mă alint un pic, să scriu ceva pe blog, apoi să mă îngrijesc mai mult de mine. Am căutat imagini cu răsfăț și, fatalmente, am găsit doar mâncăruri, dulciuri, băuturi, rar câte un masaj sau o baie fierbinte cu plante aromatice sau săruri. Ei, în afară de lumânări și trandafiri (e prea ca-n filme!), așa voi proceda și eu, cam cum se arată în imaginea de mai sus. Gândurile mele deja se răsfață cu ideea asta. Apoi voi vedea un film bun (seara mă cam obosește cititul) și mă voi simți răsfățată. Pentru că m-am referit mereu la răsfăț, răsfățat, a răsfăța, iată ce înseamnă:
RĂSFĂȚAT, -Ă, răsfățați, -te, adj. 1. Dezmierdat, alintat în mod exagerat; capricios, cu toane; (depr.) răzgâiat. ♦ (Rar) Grațios, cochet. 2. Care huzurește, îmbuibat. – V. răsfăța.
Ei bine, trebuie să mărturisesc că, mult timp, eu am folosit sinonimul lui „răsfățat” în forma lui mai puțin literară, și anume „râzgâiat”. De fapt, „răzgâiat” vine de la: RĂZGÂIA, răzgấi, vb. I. Tranz. A alinta peste măsură, a satisface capriciile cuiva; a răsfăța. [Var.: râzgâia, vb. I] – Din bg. razgaljam. Asta e, mai greșim... Și, de la „răsfăț”, gândul m-a dus, inevitabil, la „huzur”, cuvânt folosit destul de rar:
HUZÚR s. n. Trai comod și lipsit de griji; p. ext. viață de trândăvie și de îmbuibare. – Din tc. hūzur.
Viața unora poate că este un nesfârșit huzur, dar a mea sigur nu e! Dar, din când în când, mulțumesc lui Dumnezeu, pot să-mi permit câte un mic răsfăț, adică lucruri mărunte care-mi fac plăcere: o carte bună, un film, o baie pe îndelete în loc de dușul rapid, niște ciocolată amăruie, îngrijitul florilor și altele. În încheiere, fără absolut nicio legătură cu subiectul zilei, un banc:
Într-o dimineață, înainte de luptă, Ștefan cel Mare adună armata şi întreabă:
- Măi, cine a băut aseară?
Niciun răspuns.
- Cine a băut aseară? întreabă a doua oară.
Tot niciun răspuns .
- Cine a băut aseară? întreabă domnitorul, nervos, a treia oară.
Din formație iese un soldat pirpiriu şi spune, sfios:
- Eu, măria ta !
- Hai să ne dregem, iar ceilalți, la luptă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu