Pioșenie în gânduri și-n suflet

MOTTO:
„Şi tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile, știe care este năzuința Duhului; pentru că El mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu.” (Romani 8:26, 27)

Nu am vreme prea multă pentru scris, nu vreau nici să filosofez sau să vorbesc (să scriu, adică) despre religii, dogme, schisme și Credință, vreau să mărturisesc doar că, în această săptămână când toată lumea ortodoxă se roagă și își pregătește sufletul pentru repetabila minune a Învierii Domnului, și eu mă rog, așa cum mă pricep. Nu am multe cărți cu rugăciuni, dar citesc, din când în când, din Biblie. Și iar mărturisesc că nu merg la biserică atât de des cât s-ar cuveni, dar Dumnezeu este mare și ne iartă pe noi, păcătoșii. 

Astăzi, am căutat o serie de termeni legați de acest subiect. Deci, cu siguranță, pot să spun că nu sunt habotnică sau bigotă:
HABÓTNIC, -Ă, habotnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care respectă cu scrupulozitate prescripțiile religiei; bigot. – Din rus. habadnik „membru al sectei religioase evreiești «Habad»”.
Bigót, ~ă smf, a [At: NEGRUZZI, S. I, 347 / Pl: ~oți, ~e / E: fr bigot] 1-2 (Persoană) care urmează, în mod rigid, toate preceptele rituale ale unei religii Si: habotnic, bisericos. 3-4 (Prt; fig) (Persoană) care manifestă o atitudine rigidă, intolerantă în anumite chestiuni.
Normal, pentru că nu știam, m-am uitat prin „biblioteca” Internetului să văd ce e cu acea mișcare religioasă, Habad, și am aflat că a fost numită așa după cele trei litere ale devizei: hohma, bina, daath (înțelepcĭune, sagacitate, știință).

Mai departe, spun că sunt ortodoxă, așa am fost botezată și crescută:
ORTODÓX, -Ă, ortodocși, -xe, adj. 1. Care ține de Biserica creștină răsăriteană, de ortodoxie, care este conform cu doctrina acestei biserici; (despre persoane) care este adept al ortodoxismului. ♦ (Substantivat) Persoană de religie creștină răsăriteană. 2. Conform cu o concepție, cu o doctrină, cu dogma unei religii; (despre oameni) care urmează cu fermitate (sau dogmatic) o asemenea doctrină. – Din ngr. orthódoxos, lat. orthodoxus, fr.orthodoxe.

Nu sunt atee, și lucrul ăsta e foarte sigur:
ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s. m. și f. Adept al ateismului; persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități. – Din fr. athée, lat. atheus.

Ei bine, nu știam prea bine nici ce-i Ceaslovul, deci:
Ceaslovul (în grecește: ῾Ωρολόγιον horologion; în slavona veche: Часocлoвъ, ciasoslov), sau Cartea Orelor, conține rânduiala porțiunilor fixe (gr.: akolouthies, ἀκολουθίες) ale slujbelor din ciclul zilnic, așa cum se slujesc acestea în Bisericile Ortodoxă și Catolică Răsăriteană.În acest cadru stabil sunt inserate numeroase părți schimbătoare ale slujbelor. Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Molitfelnic, care conține textele folosite de preot și diacon). Există mai multe variante de Ceaslov, dintre care cea mai cuprinzătoare este Ceaslovul Mare (în grecește: ῾Ωρολόγιον τò μέγα, Horologion to mega; în slavonă: Великий Часословъ, Velikij Chasoslov). Conține părțile fixe ale Slujbelor zilnice, (Vecernia, Pavecernița (mare și mică), Miezonoptica, Utrenia, Ceasurile, Mijloceasurile, Obednița, rugăciunile de dinaintea meselor). Părțile citețului și cantorului sunt date complet iar cele ale preotului și diaconului sunt prescurtate. Ceaslovul Mare conține și o listă cu sfinți prăznuiți în timpul anului (cu troparul și condacul lor), aleși adecvat pentru duminici și sărbători mobile (din Triod și Penticostar), și canoane diferite și alte slujbe. Ceaslovul Mare este cea mai folosită carte în bisericile de stil grec. Numeroase ediții ale Ceaslovului sunt, de obicei, mai scurte; cu porțiunile fixe ale slujbelor întregi dar cu celelalte texte mult mai pe scurt (dar care se găsesc pe larg în celelalte cărți de cult). În plus, adesea, aceste cărți conțin rugăciunile de seară și de dimineață, rugăciunile pregătitoare pentru Sfânta Împărtășanie și rugăciuni care se spun după Împărtășanie. (OrthodoxWiki). 

Cam atât pentru azi. O să închei cu „Rugăciunea inimii”: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătoasa.”