Treisprezece gânduri (azi, în sfârșit, ultimele patru)

  

    În fine, cred că trebuia să termin odată și-odată cu acele treisprezece gânduri de pe la sfârșit de iunie, dar adevărul adevărat este că nu mi le-am notat, le-am uitat, pe urmă mi-au trecut alte crâmpeie de gând prin cap, nu le-am notat nici pe acestea etc. Ei, acum voi nota aici ultimele patru gânduri din cele treisprezece promise (adică, sper că așa e calculul corect, verificați și domniile voastre), adunate de ieri și de azi, nu prea grozave, dar...

1. Se spune că, înaintând în vârstă, defectele noastre devin din ce în ce mai vizibile, se accentuează. Nu doar cele fizice, ci și acelea ce țin de caracter. Ei bine, cam așa e. Eu, de exemplu, devin din ce în ce mai... Balanță. Ha, ha, ce-ați crezut? Păi, hotărât lucru, n-am să încep să-mi spun defectele. O schimbare în bine aș zice că e aceea că-mi găsesc mult mai puține „lipsuri” acum decât în tinerețe, deci e „de bine”...

2. Citeam ieri niște poezii de Marin Sorescu, am ales una dintre ele (Am zărit lumina) și am postat-o pe „Facebook”, iar un vers de acolo mi s-a părut așa de frumos, încât acum iar am acel soi de sfială/jenă când vreau să scriu ceva, parcă tot ce înșir eu este prea banal. Versul de care fac vorbire sună așa: „...(...) se uită la mine cu sufletul”. No comment. 

3. Văd pe Internet diverse diete, care mai de care mai drastică și cu nume mai sofisticat. Nu că m-ar pasiona să țin vreun regim, nu, sunt prea pofticioasă și nu am voință. Și apoi, eu și cele patru-cinci kilograme ce le am în plus ne împăcăm foarte bine. Ce spuneam? A, da, diete! Una, despre care n-am avut răbdare să citesc, se cheamă dieta ketogenică. O să citesc despre ea cât de curând, măcar așa, de curiozitate.

4. Am auzit cu toții despre inteligență artificială, despre membre artificiale, chiar despre inimi artificiale, dar nimeni n-a reușit să descopere râsul artificial. Nu mă refer la râsul fals, prefăcut, de ăla se găsește pe toate drumurile, ci o substanță (dar nu gazul ilariant, adică protoxidul de azot, că acela are efect limitat și e anestezic) care să te facă să râzi cu lacrimi, să uiți de necazuri, să vezi doar partea plină a paharului, să fii vesel cât mai multă vreme...

Bonus, un banc:

Întrebare:

– Cum se numea soacra lui Adam?

Răspuns:

– Adam nu avea soacră pentru ca trăia în RAI!