Mașina timpului printre gândurile mele

„Timpul există pentru ca lucrurile să nu se întâmple în același timp.” (Albert Einstein

Azi a plouat. Da, iar! Dar chiar nu-mi mai pasă. Adică îmi pasă, dar mă fac că nu-mi pasă. Să plouă! Așa că, ignorând tunetele, fulgerele, șiroaiele de apă ce curgeau din cer, m-am uitat prin niște caiete vechi și am făcut un fel de călătorie imaginară în timp. Mai întâi, un caiet cu rețete al bunicii, de prin anii '30, din care am ales asta:

Ochiuri în cuib

Se face un piureu de cartofi apoi, cu ajutorul unui cornet, se toarnă în tavă ca niste grămăjoare din loc în loc, iar la mijloc se sparg ouă. Se presară cu sare, piper si un pic de unt si se bagă tava la cuptor vreo zece minute. Se pot servi si cu brânză rasă deasupra.

Apoi am găsit un caiet al meu, în care am făcut, pe vremuri, niște încercări destul de nereușite de a versifica. Era prin 1981, eram profesoară la Păunești, Vrancea, și am scris, printre multe alte prostioare (cu rimă), asta:

Polițistă

 Citesc „Enigmă pe autostradă” 

(Taică-meu zice că e „decadentă”), 

Cu gânduri pesimiste nu ies la paradă 

Ci trec la firea mea curentă...

Adică punți arunc

Spre gânduri mai zglobii

Că nu vreau să ajung

Să-ntreb:„To be or not to be?!”

Aș vrea să urmăresc spioane

Să fiu o vajnică „poliziottă”,

Să am vreo trei mătuși baroane

Și să „sparg” o grupare mafiotă.

Să am un mic castel mâncat de carii

Unui veac trecut și-aventuros...

(„Și-acuma, fioroasă Mata-Hari,

Nu mai visa și pune pixul jos!”)

În regulă, m-am plictisit, nu prea pot potrivi fontul, dar... Deci, opresc acum „mașina timpului”, căci vreau să cobor. O să revin...