Gânduri de marți (și 1 Mai)

    „Existăm nu pentru a pălăvrăgi despre absurditatea lumii, ci pentru a ne da o justificare. Și uneori este de ajuns duioșia unui cer de primăvară ca să ne reamintească acest lucru.” (Octavian Paler)

    Iată-ne, domniile voastre, în prag de lună mai. Azi, după ce am sărbătorit prin muncă Ziua Muncii, mă odihnesc un pic scriind două-trei rânduri. Ei, poate voi scrie chiar zece-douăzeci, dar nu mai mult, pentru că deja mintea mea e ocupată de niște gânduri ce plănuiesc o călătorie în Hawaii. Cred că asta se va întâmpla pe la sfârșitul săptămânii acesteia. Și, nu, nu mă duc în Hawaii. Plec doar cu gândul, acolo. Mi s-a făcut dor de un voiaj imaginar... 

   Așa, deci după ce mi-am citit horoscopul de azi ca să-mi creez bună dispoziție, am văzut la prognoza meteo că numai la noi, în Muntenia (și în Dobrogea), e soare (ca vara!), în restul țării sunt, citez, „ploi cu descărcări electrice”. 

    După aceea, am căutat o poză cu 1 Mai muncitoresc (și cu vădită influență slavă), de pe vremea când se făceau acele defilări bombastice (de care cei de vârsta mea își amintesc, cu siguranță) dar, oricum, și atunci era zi liberă. Bineînțeles, după defilare. Timpurile acelea nu-mi aduc în suflet și-n minte nici nostalgii sau oftaturi de genul „deh, parcă era mai bine pe vremea aia”, dar nici nu le urăsc. Sunt doar niște amintiri, cu bune și rele...

    Iar apoi, în contrapartidă, am căutat o altă poză, din zilele noastre, care să înfățișeze demonstrațiile și paradele din zilele de 1 Mai, în care se ridică la ceruri ode cântate grătarelor, berilor și mititeilor, și în care tot orășeanul care se respectă pleacă „la țară”, la iarbă verde, (cu variantele, pentru cei cu muuulți bani, „la pensiuni de fițe”, „la munte” sau, de ce nu, „în străinătate”). Închei aici, tot atât de anost cum am început. Trăiască primăvara!