Păreri și gânduri (sau păreri de gânduri)

   „Am văzut și-mi dau seama că oamenii pot fi minunați și fericiți fără să piardă capacitatea de a trăi pe pământ. Nu vreau și nu pot să cred ca Răul este o stare normală a oamenilor, și totuși ei toți își bat joc de această credință a mea.” („Visul unui om ridicol” - Feodor Dostoievski) 

   Nu am vreme și nici mare chef să scriu aici, pe blog, dar mi-au trecut azi prin minte câteva idei și e musai să le trec „pe curat”, căci pe urmă le uit. Toată dimineața, până să vină ploaia-de-la-ora-treisprezece, am cărat niște lemne la adăpost, cu un cărucior vechi, meșterit de cineva (sau, mai modern, handmade) pentru a aduce buteliile cu el. În timp ce tot căram, mi-a trecut prin minte că aduc un pic cu Fefeleaga, doar că, din lipsă de „actori”, eu jucam și rolul calului. Gândul m-a făcut să râd cu gura până la urechi (căci v-am mai spus, domniile voastre, autoironia îmi face bine la moral). Da, dar pe urmă, gândindu-mă la nuvela lui Agârbiceanu, la viața chinuită a Măriei Dinului, zisă și Fefeleaga, la faptul că și-a pierdut bărbatul și copiii, la Bator, calul ei, am realizat că nu mai știam cum se sfârșește. Hélas, vârsta! Am dat fuga la inepuizabilul Google și am aflat: după ce i-a murit și ultimul copil, Păunița, Fefeleaga l-a vândut la târg pe Bator. Trist. Așa că viața mea mi se pare acum o dănțuială pe petale multicolore (dar predominant roz) de flori. Bun, altă idee pe care vreau s-o scriu aici (pentru mai târziu) este despre dorința de a reciti cărți care m-au impresionat (sau a revedea filme) și cum receptez ideile după o bună bucată de vreme. Ei, în sfârșit, o altă idee a mea rezonează cu ceea ce am pus drept motto, dar nici pe asta n-o dezvolt, căci nu vreau să-mi stric dispoziția. Am aplicat și astăzi metoda cu „strunirea” (ca să nu zic dresarea) gândurilor mele, care se îndreptau năvalnic spre locuri mai întunecate și mai cu semnul minus, și le-am administrat niște glume, dintre care trec mai jos una. Mai ales că, după ce m-am hlizit, m-am dus iar în vizită la Domnul Google, căci uitasem care-i chestia cu „team building”. Asta e deja o idee mai veche de-a mea (cam fixă), cum că împrumutăm cu toptanul și fără noimă cuvinte străine. Deci, să revin și să închei:

„Dacă într-un grup de 40 de persoane două se gândesc la sex și restul la mâncare, este nuntă.

Dacă într-un grup de 40 de persoane toate se gândesc la mâncare și niciuna la sex, este parastas.

Dacă într-un grup de 40 de persoane toate se gândesc la sex și niciuna la mâncare, este „team building”.

(TEAM BUILDING este procesul de motivare a grupului pentru a-şi atinge ţelul. Este o activitate organizată de o companie pentru îmbunatățirea relațiilor interpersonale din cadrul acelei companii.)