Importanța unui „i”: gânduri despre indici și indicii

Voi începe prin a spune că peste muscelele Domneștiului iar plouă tomnatic. Deși e iulie, e frig și urât. V-am mai zis de o mie de ori, domniile voastre, că ploile astea „de toamnă”, reci și monotone, nu prea îmi plac. Azi, înainte de a mă apuca de scris (despre cu totul altceva, bineînțeles), mi-a trecut prin minte că nu-mi plac aceste ploi tomnatice pentru că, într-un fel, „tomnatic” reprezintă starea mea de acum. Vârsta mea biologică mă plasează la granița dintre maturitate și bătrânețe. Vârsta mea psihologică (sau a sufletului, aș zice eu) dă cu tifla acestei stări de fapt, și uneori chiar se tăvălește pe jos de râs, dar asta e o altă poveste. După ce m-am gândit la granița asta a vârstei, atât de controversată, am făcut greșeala de a mă cântări. Ce mai rămăsese din buna mea dispoziție s-a risipit ca un fum. Indicele meu de greutate zice că sunt la granița dintre „greutate normală” și „supraponderal”. Deci, iar la graniță. Și, de fapt, vă mărturisesc că tot ce mi-aș dori acum ar fi să mă găsesc la o graniță reală, de exemplu la intrarea în România, după o VACANȚĂ-DE-UN-AN (sau, mă rog, ca să mă exprim mai academic, după un an sabatic), departe de toate grijile, „sărăcia și nevoile și neamul”... Glumesc, îmi place unde sunt acum!
În regulă, azi voiam să scriu, de fapt, despre cât de mult poate face diferența o singură literă. Iată două cuvinte care o demonstrează (doar la forma de plural):
INDÍCIU, indicii, s. n. Semn (aparent) după care se deduce existența unui lucru, a unui fenomen etc. ♦ Particularitate, semnalment, manifestare, dovadă concretă după care se poate recunoaște un obiect, o ființă sau un fenomen. ♦ (Jur.) Faptă, împrejurare, situație, care, privită în legătură cu alte fapte, împrejurări sau situații, poate servi ca probă într-un proces. – Din lat. indicium (cu sensuri după fr. indice).
ÍNDICE, (1, 2, 3, 4) indici, s. m., (5) indice, s. n. 1. S. m. Număr, literă sau simbol literal așezat la dreapta sau la stânga (mai sus sau mai jos) față de un număr sau de o literă, cărora le precizează valoarea sau înțelesul. ♦ Cifră din planul economic al statului, al unei întreprinderi sau al unei instituții care arată nivelul de producție cantitativ și calitativ ce trebuie realizat. 2. S. m. Fapt, indicație care, sub forma unui număr, a unei formule sau a unei expresii, înfățișează aspectul unui fenomen, al unei acțiuni, al unei situații etc. ◊ (Fiz.) Indice de refracție = mărime optică ce caracterizează materialele transparente, definită ca raportul dintre sinusurile unghiurilor de incidență și cele de refracție ale unei raze de lumină care pătrunde din vid în mediul respectiv. (Biol.) Indice antropometric = raport procentual între diferitele dimensiuni ale corpului omenesc. 3. S. m. Semn convențional cu care se notează un domeniu de cunoștințe sau o anumită problemă într-un sistem de clasificare după conținut a publicațiilor. Indice de clasificare zecimală. 4. S. m. Ac mobil al unui aparat sau instrument care arată pe o scară gradată valoarea mărimii măsurate. 5. S. n. Index (1). – Din it., fr. indice, lat. index, -dicis.