Hiperbolizări nedorite și gânduri despre basme

   „Poveștile nu sunt doar adevărate, sunt mai mult de atât: nu pentru că ne spun că balaurii există, știm deja că există, ci pentru că ne spun că balaurii pot fi învinși.” (G.K. Chesterton)
   Am zis în titlu „hiperbolizări”, dar gândul dintâi a fost „exagerări exasperante” și am să vă explic de ce. Nu știu dacă domniile voastre sunt de aceeași părere, dar cred că își amintesc (cei de o anume vârstă, sigur) că, să zicem, cu trei decenii în urmă, parcă anotimpurile erau mai bine delimitate, că ploile de vară erau scurte, vijelioase și urmate rapid de soare, că iarna erau zăpezi, dar nu geruri cumplite și nu ningea geruit la sfârșit de aprilie, iar vara nu venea arșiță de nesuportat, urmată de răcorire bruscă. Asta ca să mă refer numai la vreme, nu la vremuri. Și ca să arăt că încerc să mă țin de „tema zilei”. Dacă m-aș referi la schimbările în rău ce au loc în rândul oamenilor, obiceiurilor și al educației, mi-ar trebui zeci de pagini. Altădată. Buuun! Și apropo de exagerări, și cei de la Meteo par că o țin tot într-o hiperbolizare: anunțuri disperate, de parcă vine Apocalipsa, coduri peste coduri, care mai de care mai colorate și mai disperate, atenționări etc. Ei, dar poate că hiperbolizez și eu un pic, influențată de ploaia „de toamnă” de afară, ce a început de aseară și nu are de gând să se termine... Dar e bună!

   Și acum cred că o să părăsesc tema. Alt cuvânt care mi-a venit brusc în minte seara trecută a fost „oberliht” (despre care DEX zice așa: ÓBERLIHT, oberlihturi, s. n. Porțiune dintr-o fereastră sau dintr-o ușă, situată deasupra cercevelelor sau a canaturilor mobile, având deschidere separată, care servește la iluminarea și la aerisirea interiorului. ♦ Geam așezat orizontal în tavan, spre a lumina o încăpere întunecoasă). Nu știu cauza apariției lui printre gândurile mele care se pregăteau de somn. Dar „victoria” zilei de azi este că mi l-am reamintit. 

   Cât despre motto, l-am găsit nu pe Google (cum e mai ușor), ci într-un serial american pe care-l văd acum („Criminal minds”) în ale cărui episoade sunt o mulțime de citate. Bineînțeles, în legătură cu acțiunea sau, cum am zis mai sus, cu „tema zilei”. La mine, aceste citate par uneori potrivite ca nuca-n perete și chiar așa sunt, dar de cele mai multe ori domniile voastre găsesc (sau ghicesc) legătura dintre ele și ceea ce scriu eu în continuare.

   Și, fiindcă nu vreau să mă lansez în platitudini despre cum poveștile, balaurii, prințesele, bătrânii împărați sau tinerii cavaleri s-ar „traduce” în prezentul nostru așa de lipsit de imaginație, am să vă spun un banc. Și cu asta închei:

Dimineața, tatăl le spune băieților:
- Măi, azi-noapte, nu știu care bulangiu ne-a furat vaca...
Băiatul mai mic:
- Dacă-i bulangiu înseamnă că-i mic de statură.
Băiatul mijlociu:
- Dacă-i mic de statură, trebuie să fie Tică Slutu` din Țăndărei.
 Băiatul cel mare:

- Hai să mergem la Țăndărei!

Au ajuns la Țăndărei, l-au găsit pe Tică Slutu`și i-au tras o cafteală strașnică. Dar ăla nu le-a dat vaca, a zis că n-a furat-o el. L-au mai caftit o dată, dar tot degeaba. Au ajuns la judecată. Judecătorul îi întreabă:

- Dar de ce credeți voi că e mâna lui Tică Slutu`?

- Cum de ce, răspund frații, a furat vaca, deci e bulangiu. E bulangiu, deci e mic de statură. Dacă e mic de stat, e din Țăndărei, că acolo toți sunt mici de stat. Iar dacă e din Țăndărei, e clar ca e Tică Slutu`...

- Interesantă logică, zice judele. Dar ia spuneți-mi voi (și le arată o cutie), ce am eu în cutiuța asta?
- E o cutie pătrată, observă tatăl.
- Înseamnă ca-năuntru e ceva rotund, zice mezinul.
- Dacă e rotund înseamnă că-i oranj, adaugă mijlociul.
- Dacă-i oranj, e clar că-i o portocală, conclude fratele mai mare.
Judecătorul scoate din cutie o portocală și, uitându-se gânditor la Tică, spune:
- Ascultă, Slutule, nu te mai încontra atâta. Dă-le ăstora vaca-napoi!

P.S. Uite că tot mi-am mai amintit ceva. M-am mai uitat, zilele astea, când și când, pe Facebook, dar trec printr-o „fază” când doar mă uit la ce cred că mă interesează, nu mai am răbdare să văd totul. Și nici să dau „like” (chiar dacă îmi place ceea ce văd!). Comentez, răspund cu drag comentariilor, nu răspund cererilor pentru jocuri pentru că nu joc niciunul (rar, câte un mahjong, dar nu pe FB) cum, repet, nu răspund nici la numerele de telefon pe care nu le cunosc. Salvez din timpul meu și din nervii mei...