Blogul ăsta e un „locșor” unde-mi place să poposesc și să-mi „împărtășesc” gândurile cu alții. Însă cel mai adesea, recunosc, mă întâlnesc aici doar eu cu mine. Îmi place să trec, când și când, pe la blogul meu, pentru că „scrisul” îmi aduce liniște și tămăduire sufletească. Eu am ajuns să-l percep ca pe un fel de spovadă, de eliberare (a gândurilor), ca pe o „terapie” chiar. Și, desigur, îmi mai place să trec pe la blog pentru că, uneori, „scrierile” mele mă amuză copios...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Gânduri despre mimetisme, sclifoseli și snobism
O să încep astăzi prin a-mi reaminti niște glume mai vechi, în speranța (cam deșartă, aș zice în acest moment) că dispoziția mea, care nu-i ...
da.. ploaia ne indispune şi ne întristează.. da.. ploaia dă impresia de urît şi mohorît.. probabil că ploaia nu e pentru oamenii veseli şi sănătoşi.. dar oare ne mai amintim prima noastră întîlnire cu ploaia??.. dacă a fost placută ar trebui să n o uităm .. iată o altă dragălasă copilă ca si cea cu ochii mari ci codite-cornite.. sper ca ea să ti veselescă luminata zi ploioasă.. :)
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=PCRqNsRflHM
Aşa este. Veselia sau tristeţea sunt în mintea şi-n ochii privitorului, nu vin cu ploaia. Eu sunt, în general, o persoană destul de veselnică şi sănătoasă. Sau, cel puţin, încerc. Autoironia şi umorul ajută şi ele...
RăspundețiȘtergere