MOTTO:
"Multe dezechilibre pornesc din nemulţumirea oamenilor de-a trăi fără fericire. Majoritatea acestor oameni concep fericirea ca pe-un element exterior lor. Ei aşteaptă fericirea ca pe-un dar din partea cuiva. O greşeală fundamentală. Fericirea, multă-puţină câtă este, e în noi şi nu ne-o poate da cineva. Cineva nu poate decât să ne-o ia. Asta poate oricine şi cu mare succes. (Ileana Vulpescu, "Arta conversaţiei")
Azi, în ziua echinocţiului de primăvară, deci când ziua e egală cu noaptea, o zi a echilibrului şi a începutului unei noi renaşteri a naturii, am aflat că este şi Ziua Internațională a Fericirii. Zău aşa, dar ce este fericirea? E un sentiment aşa de abstract şi este atât de diferit pentru fiecare persoană. Ceea ce pentru mine este o imensă fericire, pentru altcineva poate părea o plictiseală de nedescris. Eu am ajuns destul de târziu să înţeleg acest adevărat "secret al lui Polichinelle" şi anume că, având un anume ţel (dar oricare în afara aceluia de a fi, cu orice preţ, fericit), încercând mereu să-l îndeplineşti, răbdarea îţi va fi răsplătită. Dar pentru asta, îţi trebuie ajutorul Domnului. Căci El ne ajută pe toţi. Chiar şi să fim fericiţi. Mie mi se pare că e o datorie a noastră să încercăm să fim fericiţi în fiecare zi, dar cel mai important este să găsim fericirea în lucrurile mărunte. Recunosc, mie îmi trebuie foarte puţin (mai ales în ultimii trei-patru ani) ca să mă declar mulţumită. Mă rog, chiar un picuţ fericită. Un salut vesel al cuiva, nişte flori, o baie caldă şi parfumată, o carte bună, un film bun, o muzică bună, îngrijirea grădinii, râsul unei persoane când îi spun un banc, un apus de soare, o ploaie de vară (şi aş mai putea înşira încă multe) mă fac să mă simt bine. Şi mi se pare destul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu