E joi şi am nişte gânduri...

 
                                                        MOTTO: 

                                                        Când zăpada se topește, în ce se transformă?

                                                        Devine apă, desigur.

                                                        Greşit!

                                                        Devine primăvară.

                                                                                         (Natsuki Takaya) 

     După acest cuvânt înainte absolut superb, aparținând unei japoneze (o artistă care desenează manga), iar nu prea mai am curaj să scriu. Dar, pe de altă parte, se zice că e bine să ne înfruntăm fricile (da, ştiu, e ciudat pluralul ăsta şi rar folosit). Deci, am să vă spun repede care sunt gândurile mele de azi. Ei bine, gândurile de azi vor fi ca niște monede. Au două faţete. Mai întâi, mă bucur că am avut o zi absolut banală, liniștită, cu muncă (fizică, dar şi intelectuală), ca de obicei. Dar, legat de asta, parcă mă bate gândul să ies un pic din rutina zilnică, devine prea monoton. Apoi, mă gândesc că timpul trece mult prea repede şi eu aş mai avea atâtea de făcut şi de gândit. Reversul: da, dar sunt mulţumită că m-am mai bucurat de o zi, şi-i ridic slavă lui Dumnezeu pentru asta. Şi, în sfârşit, mă gândesc să mai deschid şi eu televizorul, ziarul, calculatorul, nu numai pentru vreun film, cronică de carte sau Facebook, ci şi pentru a mă pune la punct cu ceea se mai întâmplă pe "scena politică" a ţării. Reversul, scurt şi fără drept de apel: bleah!